Asociatia Romana a Companiilor de Explorare si Productie Petroliera (ROPEPCA) a primit cu surprindere vestea aprobarii cresterii tarifului încasat de compania de stat Conpet, în contul serviciului de transport prin sistemul national de conducte a titeiului, gazolinei, condensatului si etanului extrase din zacamintele romanesti. Pe aceasta tema, am realizat un interviu cu secretarul general ROPEPCA, Daniel APOSTOL: 

* Cat este – procentual vorbind – costul serviciului de transport prin sistemul naţional de conducte, în costul final al ţiţeiului şi produselor asociate?

Cititorii dumneavoastra trebuie sa înteleaga faptul ca preţul titeiului Brent a scazut de la maximul anului 2014, de 120 de dolari, pana la o medie de 55 pentru primele 9 luni ale anului 2015 si a ajuns la valorile actuale, de 30 de dolari. asteptarile pietei sunt ca aceste scaderi sa continue, iar pretul scazut sa se mentina pe o perioada mai lunga decat era initial preconizat. Proporţia tarifului de transport în titeiul de productie interna a crescut de la 3,3% în 2014, la 5% pe primele 9 luni din 2015 (doar din scaderea preţului petrolului) şi este în prezent la peste 7,5% din valoarea unui baril. În condiţii de piaţa libera, preţurile producţiei industriale pentru industria extractiva de ţiţei şi gaze din Romania au reacţionat la noile condiţii de piaţa şi au înregistrat o scadere anuala de 15,6% în noiembrie 2015, faţa de noiembrie 2014. Deci, o creştere a tarifelor de transport este în totala contradicţie cu reacţia normala la ceea ce se întampla în piaţa libera, unde presiunea pe producatorii de ţitei a crescut alarmant. aceasta presiune pune sub semnul întrebarii continuarea proiectelor de investitii de care este direct dependenta productia interna şi pune sub semnul întrebarii chiar eficienţa economica a exploatarii de titei.
Cateva detalii va vor lamuri şi mai bine: raportata la producţia europeana, producţia naţionala de ţiţei reprezinta aproximativ 2% din producţia Europei şi circa 6% din cea a UE. Productia se desfasoara de peste 150 de ani din campuri mici, mature si fragmentate, existand în total în jur de 13 000 de sonde, din care cam jumatate de titei. Productivitatea pe sonda în Romania este de 20 de barili/sonda/zi, una dintre cele mai mici din Europa. Prin comparaţie, Italia are 271 b/s/zi, Danemarca: 964 b/s/zi, Marea Britanie are 363 b/s/zi, Germania: 150 b/s/zi. Per ansamblu, industria extractiva de titei si gaze in Uniunea Europeana angaja cam 77 900 de persoane in 2013, din care, industria din Romania angaja 25 680 de persoane, fiind cel mai mare numar din Uniunea Europeana.
Revenind la problema pusa în discuţie, daca la acest deficit de competitivitate a ţiţeiului de productie interna datorat, pur si simplu, dificultatilor fizice ale zacamintelor, se adauga un tarif in crestere, în perioada de minim al ultimului deceniu al pietei, efectele pot fi îngrijoratoare pentru securitatea energetica, atat ca si costuri suplimentare, cat si ca semnal, în conditiile in care importurile de titei au crescut dramatic fata de 2014.
Costul de transport este cel majorat de curand de Conpet si se scade din pretul de vanzare al titeiului catre rafinarie (asa zis-ul “netback”, care este pretul de vanzare la rafinarie, minus toate costurile de stocare, tratare şi transport).
art. 4, par. (3), din Ordinul 53/2008, prevede explicit ca „Proiectiile anuale ale valorii componentelor costurilor de operare pe perioada de fundamentare vor fi aduse in termeni comparabili, prin corectarea cu indicele anual estimat al preturilor de consum (IPC) pentru servicii fata de anul de baza”. Conform Raportului de analiza, IPC nu s-a aplicat nici la baza reglementata de Ordinul 53/2008, adica la costurile de operare, nici cu respectarea finalitatii aplicarii IPC, adica o simpla actualizare a valorii costurilor de operare. Din contra, IPC a majorat efectiv intregul tarif mediu de transport. Impactul indexarii intregului tarif, ce are ca si componente costurile de operare, cota de modernizare, cantitatile transportate si componenta de profit – spre deosebire de aplicarea Instructionilor si indexarea doar a costurilor de operare – are ca efect majorarea nominala a componentei de profit si implicit protejarea marjei de profit a operatorului de transport, in detrimentul producatorului.
altfel spus, printr-o decizie birocratica, punem sub presiune si mai mare productia nationala de titei, descurajam investitiile în sector, crestem riscul pierderii unor locuri de munca, dar asiguram si protejam profitul exclusiv al operatoruluio de transport. Daca productia intrata in declin va înceta, ma întreb ce profit va mai realiza operatorul de transport care nu va mai avea ce sa transporte. Sau – întreb retoric – nu cumva încurajam ca operatorul national de transport de titei sa ajunga sa transporte doar petrolul din import?

* Care este creşterea medie a tarifelor de transport ţiţei, pentru producţia interna şi cea importata, conform noilor reglementari?

Din perspectiva ROPEPCa, sectorul petrolier românesc va fi puternic afectat de creșterea tarifului de transport într-un context defavorabil de preț la țiței și supraimpozitare a operațiunilor. Presiunea suplimentară adusă de mărirea tarifului Conpet la aproape 80 de lei/tona de țiței transportată prin conducte, poate amenința supraviețuirea unui întreg sector economic şi poate crea un precedent periculos pentru acţiuni similare viitoare.
Scumpirea serviciului de transport intern al țițeiului și produselor asociate cu peste 1,4% și scumpirea serviciului de transport al țițeiului din import va conduce la creșterea cu mai bine de un milion euro, raportat la anul trecut, a sumelor plătite de producătorii interni de hidrocarburi pentru acest serviciu, deși producția este în scădere, prețul de tranzacționare continuă să fie la niveluri nesustenabile, iar fiscalitatea se menține la cote superioare mediei europene. Majorarea este de natură să erodeze suplimentar competitivitatea țițeiului de producție autohtonă, în condițiile în care doar scăderea prețului la țiței a provocat creșterea ponderii tarifului de transport, de la 3% din valoarea unui baril în 2014, la peste 7,5% la prețurile actuale. O asemenea măsură poate stimula importurile de țiței, în condițiile în care deficitul balanței comerciale a crescut cu 38% în 2015, față de 2014.
De la an la an, cantitatea de țiței din producția autohtonă transportată de Conpet scade, o tendință accentuată de climatul general al sectorului global de hidrocarburi, care afectează și România. În opinia companiilor membre ale ROPEPCa, sistemul de transport al țițeiului și produselor asociate prin conductele Conpet poate reprezenta o alternativă viabilă comercial și eficace la transportul rutier sau feroviar, atât timp cât nivelul de tarifare, extinderea teritorială a conductelor și calitatea serviciilor oferite țin cont de climatul economic general și de condițiile specifice din piața de profil.

* În ce masura aceste noi tarife de transport au fost discutate cu producatorii romani si companiile care exploateaza astfel de zacaminte?

asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCa) a primit cu surprindere vestea aprobării creșterii tarifului încasat de compania de stat Conpet, în contul serviciului de transport prin sistemul național de conducte a țițeiului, gazolinei, condensatului și etanului extrase din zăcămintele românești. Noi am aflat din presă că în Monitorul Oficial a fost publicat noul ordin privind tariful de transport al țițeiului intern. Si trebuie sa spunem limpede ca aceasta decizie ne-a suprins, pentru ca a fost luata si anuntata in plin proces de dezbatere și consultare publică! Consultarea cu producatorii, așa cum a fost inițiata în luna ianuarie 2016, nu a fost finalizata conform calendarului propus și agreat de toate părțile implicate în dialog.
Dar, dincolo de metoda birocratica si chiar autocratica a luarii acestei decizii, mi se pare mult mai grav faptul ca decizia aNRM vine în contradicţie cu una dintre primele priorităţi asumate de Ministerul Energiei: ministerul a anuntat public ca principala prioritate in sector este aceea de sustinere a producţiei interne. Si atunci e firesc sa ne întrebam daca nu cumva aNRM actioneaza împotriva strategiei ministerului. Cum sustinem productia interna? Doar cu vorba?

* Care ar putea fi raportul între ceea ce caştiga statul – prin marirea costurilor de transport – şi ceea ce ar putea pierde, din cauza problemelor generate de supraimpozitare?

Cresterile, chiar daca sunt mici, adauga o povara suplimentara pe industria extractiva, chiar in timp ce pretul la titei continua sa scada. Conpet este o companie de stat si statul isi apara prioritar monopolul de stat, in detrimentul business-ului privat. Ceea ce nu intelege statul este ca acest Conpet nu poate transporta prin reteaua sa decat titei si produse petroliere si nu apa minerala, bere sau suc de soc. Cu fiecare zi de scadere a pretului titeiului si cu orice povara fiscala suplimentara, se creaza noi premise ca si alte zacaminte marginale sa-si ineteze activitatea permanent. Interesul vulgar de moment primeaza in fata interesului strategic pe termen mediu si lung.

* În ce masura ar putea fi afectat consumatorul final de aceasta reglementare?

trebuie sa întelegem ca orice decizie a statului care pune pe butuci productie interna poate afecta consumatorul, intr-o forma sau alta. Pe de o parte, Romania risca sa piarda o industrie care asigura cateva zeci de mii de locuri de munca si peste o suta de mii de joburi pe orizontala, in lantul economic de furnizori de produse si servicii. Pe de alta parte, daca nu sustinem producatorii interni de petrol, încurajam de fapt importatorii de titei. Întreaga economie va depinde exclusiv, prin sectorul energetic, direct, de importurile de petrol. Si atunci, cum asiguram securitatea energetica a Romaniei? Daca productia interna este descurajata, consumatorul va lua de la pompa exclusiv produse de import. toata lumea vorbeste despre pretul la pompa al carburantilor, dar uita ca de la producatorul de titei, pana la pompa de benzina, se adauga si o mare povara a statului – circa 60 % din pretul la pompa fiind dat de taxe si impozite. De aceea, pretul actual la pompa nu poate scadea mai mult de atat, decat daca statul renunta la o parte din taxe si accize. atata timp cat industria opereaza la cote de avarie, orice povara fiscala noua va fi suportata integral de consumator. Se pare ca statul a profitat de pierderile producatorilor din cauza preturilor mici, ca sa impuna taxe noi, ce vor mari doar sensibil si insesizabil pretul la pompa, dar in regimul fiscal ele vor avea caracter de “fait acomplit”. Vrand-nevrand, consumatorul final va accepta un pret mai mare la pompa si statul stie acest lucru! De aceea a profitat de conjunctura, ca sa-si majoreze incasarile bugetare. Un favor facut unei companii monopol de stat, echivaleaza cu o incasare bugetara directa.

Daniel Neguţ

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Set your Twitter account name in your settings to use the TwitterBar Section.