Ca politicienii scriu carti pentru a-si explica programul sau abaterile de la el, e un fapt. La noi, ca in alte parti, astfel de acte de natura intelectuala – dar cu bataie, adeseori, inafara campului de interes al studiosului, nu sunt de data recenta. Cu toate acestea, printre oamenii politici care publica mai mult sau mai putin ritmic titluri relevante pentru cariera lor in serviciul cetatii, fostul presedinte al Romaniei Emil Constantinescu face o figura aparte.
Textele domniei sale nu sunt simple documente referitoare la un mod de a gandi actiunea politica, ci carti care „stau singure in picioare”. Vreau sa spun ca ele pot fi citite fara a cauta inafara lor tinta urmarita sau impulsul care le-a generat. Iar relevanta lor este integral cantonata in campul culturii. in fapt, acest aspect nu ar trebui sa mire, cata vreme, inainte de a intra in politica, Emil Constantinescu a fost profesor universitar si cercetator in campul geologiei. Faptul vorbeste de o anume familiaritate cu obiectul livresc si cu functia creatoare de asemenea obiecte. Dar experienta universitara nu se reflecta, cu toate acestea, in mod direct, in productia de carte a acestui autor din perioada de dupa mandatul prezidential, aceasta din urma presupunand dezvoltarea altor coduri de comunicare, a unui alt tip de retorica si abordarea altor teme decat cele de stricta specialitate geologica.
Cel mai recet aparut volum sub semnatura mentionata se anunta a fi primul dintr-o serie mai ampla. El se intituleaza Pacatul originar, sacrificiul fondator, iar volumul I se chemaa Revolutia din 89 asa cum a fost (Bucuresti, Ed. Minerva, 2009, 436 p. ). Urmatorul volum, anuntat deja – de fapt parte a II-a a primului, daca inteleg bine -, se va numi Revolutia din 89, trepte spre adevar si promite ca, impreuna cu primul, sa elucideze cate ceva din necunoscutele lepadarii de comunism si a trecerii la o noua constructie de regim politic. in cuvantul inainte, planul intregii lucrari devine si mai explicit. Vor mai fi alte sase volume: Mineriadele (II), Democratia (III), tara ca o prada (IV), Pretul schimbarii (V), De la tara-problema la model regional (VI) si Adevarul despre minciuna (VII). impreuna cu primul, ele vor alcatui o serie comprehensiva de sapte abordari care vor da seama despre perspectiva lui Emil Constantinescu asupra ultimilor douazeci de ani de istorie romaneasca.
Trebuie sa spun ca anvergura proiectului m-ar pune serios pe ganduri, ca unul atent la elanurile creatoare din campul culturii noastre care, din pacate, au incremenit, nu doar o singura data, in diverse stadii de realizare a proiectelor. M-ar pune, spun, dar in acelasi timp adaug ca nu pare, de asta data, sa fie cazul de ingrijorare, cita vreme Emil Constantinescu a publicat deja Timpul daramarii, timpul zidirii (4 volume, 3.239 p.), Cele doua fete ale zidului (2002, 685 p.), Pietre de incercare (2002, 900 p.), Lumea in care traim (2002, 914 p.), Cartile schimbarii (2002, 713 p.) si Adevarul despre Romania (editia I – 343 p, editia a II-a revazuta – 598 p; 2004). Sunt, deci, sanse mari ca planul sa fie dus la bun sfarsit, mai ales ca pare sa porneasca dintr-o constiinta a faptului ca nu este destul sa faci, trebuie sa si conferi legitimitate deplina facutului prin consacrarea si comentarea lui pe indelete, comprehensiva si nuantata, mai ales in vremuri tulburi. Lucrurile, fara certificate de nastere si acte de identitate lipsite de ambiguitate, nu sunt depline.
Aici nu incap, de altfel, dibuieli, cata vreme Emil Constantinescu spune: „… inainte de a intoarce paginile istoriei recente trebuie sa le citim cu atentie”. De ce? „Pentru ca vremurile grele cer o solidaritate sociala si nationala care nu poate fi cladita pe minciuna. Realitatea existentei institutiilor democratice nu poate ascunde lipsa de incredere in cei care le reprezinta. Performantele economice nu pot ascunde coruptia. Stabilitatea politica nu poate ascunde lipsa unor ideologii bazate pe idealuri politice care separa partidele de grupurile de interese. Stabilitatea sociala nu poate ascunde lipsa de demnitate a celor care accepta sa fie cumparati sau mituiti la un pret derizoriu. si nici realitatea unei profunde crize morale generate de confuzia valorilor si de o lipsa a respectului de sine” (p. 10). Perfect rezonabil, n-as fi putut-o spune mai bine nici eu. Toate discrepantele constatate cu acuitate in randurile de mai sus merita analize bine conduse, suficient de aprofundate pentru a decela glisajele, cauzele lor si eventualele remedii fata de alunecarile produse.
Randuri ca acestea suprind un diagnostic atent, intemeiat pe observarea realitatilor de pe mai multe paliere. Dar pentru mine important se dovedeste ca o asemenea punere in pagina vadeste dorinta de a incerca sondaje in realitatile complexe pe care le traim, cautand raspunsuri. Or, acest semn imi indica faptul ca Emil Constantinescu, autorul, face parte dintre cei care nu se multumesc sa descrie cu acuratete ceea ce se vede intr-un anumit moment al unei evolutii, ci incearca si sa descifreze mecanismele care conduc la anumite configuratii social-politice, economice si de mentalitate.
Ceea ce urmeaza, alcatuind, practic, corpul volumului, este o cronologie cat se poate de amanuntita – dar selectand momentele cu adevarat relevante din noianul de detalii posibil de identificat – a fenomenologiei schimbarii initiate in decembrie 1989. Uneori ea se insiruie nu doar zi dupa zi, ci pe ore, vadind o grija reala de a puncta fiecare stop-cadru dintr-o succesiune alerta si, nu o data, confuza. Alte caracteristici, nu mai putin meritorii, sunt: parasirea ipotezei de lucru ca numai evenimentele bucurestene au fost capitale; initierea consemnarilor cu ianuarie 1989, asadar considerarea preludiilor la revolutie. Se dau si o organizare corecta a materiei in sectiuni separate, in cadrul carora capitolele au o organizare coerenta, facilitand lectura.
As compara, ca procedura, tehnica alcatuirii volumului cu traditia analistilor medievali, care compilau cu folos, eliminand erorile de cronologie si de atribuire a faptelor, insemnari disparate deproveninete diferite. Asa arata si cele doua volume de cronologie strict contemporana elaborate de Domnita stefanescu in urma cu aproximativ un deceniu, si tot astfel si volumul de istorie a Maramuresului datorat harnicului si pasionatului Nicolae Tomi. Pentru orientarea in „maruntaiele” anului 1989 din istoria Romaniei si pentru intelegerea mai atenta a revolutiei romane, cartea fostului presedinte Emil Constantinescu ramane insa un unicat indispensabil.
