Nimeni nu contesta faptul ca, acum, Romania se afla intr-o situatie economica dificila. Cat a contribuit la aceasta stare de lucruri criza mondiala si cat nepriceperea Guvernului?
In primul rand, a contribuit criza unui sistem care „moare” si la noi, dar si in Statele Unite, si in Europa Occidentala, si peste tot.
Este vorba despre o forma „ciudata” de socialism. Pe langa acest aspect, competenta sau incompetenta unui guvern nu reprezinta decat detalii. Dar trebuie sa spun ca a contribuit intr-adevar si o oarecare incompetenta a Guvernului. insa, mai devreme sau mai tarziu tot aici am fi ajuns si ar trebui sa ne trezim macar acum si sa intelegem care sunt cauzele profunde ale fenomenului.
Spuneam in decembrie 2008 ca va exista o depresie economica de foarte lunga durata, circa 6 – 7 ani. in perioada aceea, daca va aduceti aminte, toata lumea afirma ca nu intram in criza, ca mai sunt trei luni si iese toata lumea din aceasta criza… Dupa aceea, iesirea din criza economica s-a amanat pentru toamna lui 2009, acum iar s-a amanat, dar pentru mai mult timp, deoarece lumea incepe sa inteleaga faptul ca este un fenomen extrem de serios.
Eu reafirm, acum, cu toata raspunderea, ca ceea ce traim este sfarsitul unui sistem, care se va incheia printr-un colaps economic in toata regiunea euro-atlantica si ca sistemul politic care va inlocui sistemul actual va fi probabil un sir de dictaturi populiste, pentru ca oamenii vor dori in continuare asistenta sociala. Iar astazi nu mai exista nici un om care sa fi trait in capitalism, la o varsta la care sa inteleaga pe ce lume este. Aproape toti suntem nascuti in acest socialism, intr-o „viteza” sau alta!
Sa inteleg ca finalul este implacabil, ca nu se mai poate face nimic si nu se mai poate lua nici o masura?
Ba da, Romania mai poate lua masuri. Dar statele mari nu mai pot face nimic pentru a evita colapsul, dupa parerea mea. Acolo, lucrurile sunt pecetluite, pentru ca este foarte greu sa „virezi”, daca esti un… „transatlantic”! Acolo, inertia este foarte mare, mecanismele sunt foarte bine inradacinate, iar oamenii asa cred ca este normal sa fie. Doar statele mai mici, cu economii periferice, sunt singurele care mai au o sansa sa se salveze in acest moment, daca fac eforturi pentru asta! insa, daca voi spune care sunt aceste eforturi, vor fi catalogate la capitolul „parlamentarii spun lucruri trasnite”!
Riscati?
in primul rand, ar trebui sa legam moneda noastra nationala de o resursa limitata, epuizabila! Este adevarat ca nu stiu daca putem face asta, pentru ca suntem „legati” intr-un circuit foarte complex. Daca resursa asta este aur, argint sau fier vechi, nu conteaza, dar trebuie sa nu fie inepuizabila si sa se afle in spatele monedei, care sa controleze masa monetara. Acesta este primul lucru care ar trebui facut.
Deci, o schimbare radicala, la nivel de principiu…
Da, o schimbare fundamentala! Al doilea lucru ce trebuie facut – si care este inacceptabil pentru oamenii de astazi, de oriunde din zona euro-atlantica – ar fi acela ca statul sa-si restranga toate functiile pe care le are acum si sa ramana numai cu functiile sale normale. Statul nu are ce cauta in economie! Nu pentru asta platim noi taxe si impozite! Noi platim taxele si impozitele pentru ca nu putem, de unii singuri, sa facem anumite lucruri care nu au sens economic. De exemplu, nu are sens economic sa faci o strada dintr-un oras, pentru ca ar trebui sa pui bariere la fiecare colt de strada. si-atunci, hotaram sa punem bani cu totii, sa asfaltam strada si sa o folosim. in schimb, are sens economic sa fii operator de comunicatii. Iar statul nu are de ce sa faca o activitate de acest gen. Asadar, statul ar trebui sa se retraga din toate activitatile care au sens economic si sa lase ca aceste lucruri sa fie facute de catre cei care se ocupa de economia reala, adica, de catre firme! si mai sunt exemple, in acest sens! Poate ca eu aleg sa nu platesc taxe si impozite pentru multe activitati pe care ar trebui sa mi le asigur singur. si sunt foarte radical, pornind chiar de la educatie si sanatate! Sa ne gandim cum aratau aceste servicii in capitalismul real, cel care a existat in Statele Unite in secolul al XIX-lea si care a dus la ridicarea Statelor Unite extraordinar de repede.
Noi, acum, consideram ca este normal ca unele servicii sa fie asigurate de catre stat si ca pentru asta platim taxe si impozite, insa nu ne uitam la sumele foarte mari pe care le platim catre stat si nici nu comparam aceste sume cu serviciile foarte proaste pe care le obtinem, in schimbul lor! in Statele Unite, in perioada amintita, marea majoritate a oamenilor care au avut contributii importante la dezvoltarea tehnologica si stiintifica au fost oameni foarte saraci, dar au fost sustinuti material de un alt mod de a gandi al celor care aveau bani si care considerau ca trebuie sa inapoieze societatii ceva din ceea ce ei au realizat. si sunt exemple celebre, ajungand pana in zilele noastre. De exemplu, Rockefeller si-a donat inclusiv parcul preferat, pe o insula, in care ii placea sa se plimbe. si a fost transformat intr-un parc national…
in ultima perioada, care considerati ca au fost cele mai proaste decizii ale Executivului nostru?
De departe, cea mai proasta masura a fost cea cu impozitul forfetar si tot ceea ce si-a imaginat domnul Pogea, anul trecut. insa, lumea crede ca impozitul forfetar a pus foarte multe firme „pe butuci”. Nu! Multe dintre acele firme nu au dat faliment, ci si-au mutat rezidenta fiscala! Noi trebuie sa intelegem ca – intr-o societate libera – nu poti sa tii economia intr-un fel de „lagar de munca fortata”, pentru ca nu va sta! intotdeauna va pleca intr-un alt loc de pe Pamant, unde-i este ei mai bine. Foarte multa lume din sfera politica nu intelege chestia asta simpla, cu mutarea rezidentei fiscale! Dupa aplicarea impozitului forfetar, multe firme romanesti au descoperit Bulgaria, iar Ruse este si foarte aproape de Bucuresti. Acolo, cota unica este de 10%, iar statul este mult mai prompt in rezolvarea problemelor legate de TVA, de chestiunea taxelor si impozitelor. Asa ca multe firme si-au mutat rezidenta fiscala acolo si in loc sa plateasca impozite statului roman, le platesc statului bulgar! Acesta a fost, de fapt, principalul rezultat al impozitului forfetar.
Un alt lucru pe care cred ca l-a gresit Guvernul actual a fost un gen de „paralizie” in fata nenorocirii. A fost un fel de „iepuras”, care astepta sa fie „inghitit” de sarpele Boa! Nu este bine sa fii atat de speriat de ceea ce se intampla, incat sa nu incerci macar sa faci ceva, daca nu sa previi. in schimb, Guvernul se bucura ca poate face imprumuturi si crede ca asta rezolva problema. Nu o rezolva, ci amana deznodamantul negativ!
Ce masuri anti-criza ar trebui luate?
Eu am propus cateva lucruri, imediat ce am inteles ca fenomenul este mult mai profund decat caderea unei banci, din cauza speculatiilor imobiliare. imi aduc aminte ca, atunci cand s-a pus problema formarii primului guvern Boc, am propus masuri pe care le propun si acum. Prima dintre ele – si era urgent sa o luam, pentru ca prima faza a depresiei economice a fost o criza de cash operational si era limpede ca spre asta se va merge – era sa luam povara acestei crize de pe “umerii” economiei, platind TVA-ul in momentul incasarii si nu la facturare. Acest lucru ar fi facut sa fie salvate multe firme care au dat faliment in anul 2009. Masura aceasta poate fi luata si acum si o voi cere pana cand se va intampla!
A doua masura este legata de… egoism! Am spus ca vom intra intr-o criza profunda si de durata. in aceste conditii, de la solidaritatea asta foarte frumoasa intre state, in interiorul Europei sau chiar pe intreaga planeta Pamant, se va ajunge la egoism, in care fiecare tara trebuie sa “joace” pe cont propriu. Vin vremuri in care solidaritatea devine mult mai putin importanta, decat masurile pe care trebuie sa le iei ca sa te salvezi. Deja ne indreptam catre asta si sunt semne clare! Statele Unite intra intr-un fel de auto-protectie, iar in Germania se pune aceeasi problema. Contribuabilul german are perfecta dreptate cand spune ca el nu plateste taxe si impozite direct Uniunii Europene, pentru ca acestea sa fie redistribuite cum considera UE. El plateste taxe si impozite Germaniei, pentru a-i oferi lui o serie de servicii de care sa beneficieze. Asta este logica platii taxelor si impozitelor catre un stat. Ori, in acest moment, toata lumea europeana se uita catre Germania ca la o zona de unde ar putea sa mai ia un ban, ca sa supravietuiasca. Ei, bine, acest lucru nu se va mai intampla! Fiecare stat va trebui sa lupte pentru el, pentru ca nu va avea incotro.
in aceste conditii, am propus sa majoram TVA-ul la 25% si sa scadem cota unica la numai 4%. Care sunt explicatiile? Mai ales din cauza CAS-ului foarte mare, patronii aleg sa le ofere angajatilor – in mod oficial – salariul minim pe economie si sa scoata bani din firma, intr-un fel sau altul, la limita legii, pe care sa-i dea suplimentar, fara sa consemneze asta nicaieri. Avantajul lor este ca nu mai platesc CAS si celelalte impozite pentru suma respectiva, iar patronii spun ca altfel n-ar putea supravietui intr-o perioada precum cea de acum. Nu este un mister pentru nimeni ca se intampla asa si nici ca – astfel – sunt mici incasarile la buget din impozitele aferente salariilor. in schimb, fata de CAS-ul de peste 30%, costurile pentru ca sa fie scosi bani neimpozitati din firma ajung intre 8% si 10%, ceea ce este convenabil. Resursele sunt doua: profitul si dividendele. Asa ca, daca impartim la doi cifra 8, rezulta 4, de unde apare si propunerea mea de reducere a cotei unice la 4%. La acest nivel, formele acestea de a scoate bani din firma, folosind cai aflate la limita legii, ar deveni nerentabile, iar acei oameni vor prefera sa vireze banii la Bugetul de stat, in loc sa-i dea unor privati. in acelasi timp, ei vor avea interesul sa-si mentina rezidenta fiscala in Romania, nu sa se mute in Bulgaria.
Dar de unde a rezultat propunerea de 25% cota de TVA?
Daca ajungem la 4% cota unica, am calculat cat ar trebui sa fie TVA-ul pentru ca intrarile la buget sa fie aceleasi ca acum. si a rezultat o crestere cu 6%, de la 19, la 24. Iar practica arata ca o crestere de TVA cu 1% conduce la o crestere medie de preturi cu 0,8%. Asadar, in mod proportional, 6% crestere TVA inseamna 5 puncte procentuale de crestere medie a preturilor. insa, in buzunarul fiecarui salariat va fi un plus de bani de 12%, pentru ca reduc cota unica de la 16%, la 4%, ceea ce va genera o crestere usoara a consumului. Pe de alta parte, Romania se afla acum pe un trend de deflatie, asa ca efectul inflationist al acestui TVA de 25% nu va fi unul semnificativ.
Ce ar rezulta de aici?
Consecintele? Am avea o usoara crestere a consumului, un lucru foarte important acum, iar locul de munca ar deveni mai ieftin in Romania, pe un fond de scadere a somajului. Ce inseamna iesirea din criza? inseamna sase luni consecutive in care consumul creste si scade somajul. Eu cred ca, daca luam aceste masuri, nici n-ar mai fi trebuit sa apelam la FMI. si este vorba despre fenomene aproape obiective, in raport cu noi. Pentru ca, pana la urma, optimismul si pesimismul cu privire la o situatie tin de inteligenta cu care stim sa le tratam. Daca eram un stat mare, cu o economie puternica, as fi spus ca n-avem nici o sansa sa mai iesim din criza. insa, fiind un stat mic si cu o economie marginala, mai avem o sansa! si s-ar putea sa fie chiar o sansa mare! Totul depinde de cat de corect stim sa ne-o jucam!
Daniel Negut – interviu preluat din revista Business Point, nr. 51, varianta print
