Am avut ocazia sa predau un curs la studentii de anul I de la Academia de Studii Economice Bucuresti si am vorbit despre cultura antreprenoriala. Nu stiu daca am fost prea crud si prea realist, spunandu-le studentilor ca e o adevarata nebunie sa devii om de afaceri in aceasta tara,
dar am sperat ca, la varsta lor, entuziasmul si energia sunt suficiente ca sa-i incurajeze sa viseze la aceasta provocare. Am fost surprins, insa, sa vad ca prima intrebare pe care mi-au adresat-o studentii dupa curs a fost daca ii sfatuiesc sa plece din Romania… Am fost eu prea direct, neincurajand visarea, sau, mai degraba, tinerii acestia sunt prea informati ca sa mai creada in povesti? Ar trebui sa ne ingrijoram serios, daca elita studentilor acestei tari, in timp ce sta cu ochii pe carte, nu-si poate stapani gandul de a parasi Romania. Scriu aici ceea ce le-am spus si lor: daca si ei parasesc aceasta tara, cine o va duce mai departe? Cine va schimba lucrurile si va repune valorile pe un fagas normal? Cred ca toti politicienii si oamenii care iau decizii pentru aceasta tara ar trebui sa incerce sa se confrunte cu studentii romani si cu asteptarile lor, ca sa inteleaga mai bine ce putem astepta de la viitor. Ca sa priceapa ce au de facut pentru ca inteligenta acestui pamant sa nu plece, ca de atatea ori, spre orizonturi mai bune.
Le-am spus studentilor ca am umblat peste tot pe glob, dar nicaieri nu e ca acasa, si ca, oricum, lumea nu mai e un loc generos si primitor, in conditiile atator amenintari. Dar atasamentul fata de casa si de familie e suficient ca sa-i tina aici? Nu e cam putin? Nu le cerem cam mult daca le spunem sa ramana in Romania doar pentru ca e acasa? Si viitorul lor, si sansele lor unde sunt?
Societatea romaneasca si statul trebuie sa se gandeasca serios la viitorul tinerei generatii, care nu mai accepta sa fie de sacrificiu. Tinerii acestia au vazut prea multe la o varsta frageda ca sa se mai multumeasca cu putin. Si ar putea descoperi foarte curand si proverbul latin „Ubi bene, ubi patria“ – unde ne este bine acolo este si patria noastra. Caz in care Romania va ramane cu amintirea inteligentei… Nu mai putem miza doar pe atasamentul fata de familie si loc atunci cand le cerem tinerilor sa ramana. Trebuie sa le si oferim o sansa potrivita cu orizontul lor de asteptari, care e tot mai larg. Acum au posibilitatea sa compare si sa decida. De prea multe ori, atat comparatia, cat si decizia nu ne este favorabila. Suntem dispusi sa-i pierdem? Atunci sa nu ne mai miram ca pierdem toate competitiile, toate bataliile, si ca nu reusim sa indreptam nimic. Cu cine sa reconstruim Romania daca toti cei care isi doresc sa realizeze ceva ajung sa construiasca in alta parte, unde sunt mai bine primiti ca acasa? Ori facem ceva rapid in acest sens, ori o sa vedem cum exodul din ultimii ani va creste alarmant si ireversibil. Ceea ce isi va pune amprenta de nesters pe viitorul acestei tari.
Dan Matei Agathon
