Cantonati intr-o regiune relativ redusa ca suprafata (actualele judete Harghita, Covasna si o mica parte din Mures), secuii au reusit sa dea stravechiului pamant romanesc aspectul unui teritoriu eminamente unguresc, in primul rand din cauza maselor compacte locuind un teritoriu restrans si, in al doilea rand, din cauza limbii maghiare, pe care ei si-au insusit-o inca din vremuri stravechi.
Pe intreaga intindere a Romaniei se aflau, in 1930, la data recensamantului aproape 500.000 de secui, mai exact 496.184. Pe fondul maghiarizarii (de buna voie ori fortate, deja conteaza prea putin!), numarul secuilor este intr-o scadere vertiginoasa. Din anul 1977, la recensaminte, secuii figureaza din nou ca nationalitate de sine statatoare. Doar 532 de persoane s-au declarat la recensamantul din 2002 drept secui, fata de 831 persoane la recensamantul din 1992.
Primii colonisti pe care coroana unguara i-a fixat in partile rasaritene si sud-estice ale Transilvaniei au fost secuii. Asezarea lor a avut un scop bine determinat: acela de a pazi granitele rasaritene ale teritoriului stapanit de unguri, impotriva pecenegilor si cumanilor, popoare care stapaneau tarile de pe versantul rasaritean al Carpatilor si care isi intindeau de multe ori stapanirea si asupra regiunilor transilvanene de dincolo de Carpati. Date precise asupra colonizarii secuilor nu exista; ceea ce s-a putut stabili cu precizie este doar faptul ca ei i-au precedat pe colonistii germanii. in regiunile secuiesti de azi este foarte probabil ca ei au fost adusi pe la sfarsitul sec. al XI-lea sau la inceputul sec. al XII-lea, primii colonisti germane fiind mentionati intre anii 1141 – 1161.
Secuii – urmasii hunilor?
Intr-o prima opiniune, sustinuta de toti cronicarii unguri din vechime si reinviata in timpurile din urma de istoricul Bálint Hóman, secuii ar fi urmasii hunilor, recte ai celor 3.000 de huni care nu l-au urmat in Scitia, pe Csaba, fiul lui Attila. Acesti 3.000 de huni ar fi asteptat undeva in masivul carpatic, timp de sase secole, sosirea rudelor lor de sange, ungurii, ajutandu-i chiar la cucerirea Panoniei (?!). “Dupa cucerirea impreuna a Panoniei, au primit (secuii n.m.) o parte din tara, totusi nu in campia Panoniei, ci au trait aceeasi soarta VECINI IN MUNTI CU BLACHII, cu care s-au amestecat si de la care se spune ca au imprumutat alfabetul”. Citatul este din Gesta Hungarorum al lui Simonis de Kéza, preot la curtea lui Ladislau al IV-lea (1272 – 1290) care s-a inspirit, dupa cum afirma istoricii moderni unguri, din Gesta Hungarorum din epoca lui Ladislau cel Sfant, care a domnit la sfarsitul veacului al XI-lea. Fapt curios: din aceste cronici, istoricii ungurii imprumuta numai traditia hunica a originii secuilor, pentru a dovedi caracterul autohton al enclavei din estul Transilvaniei. Aceiași opinenti indeparteaza, insa, afirmatia categorica a cronicarilor cu privire la anterioritatea romanilor, atat fata de unguri, cat si de secui, afirmatie care este exprimata in termeni categorici de vechile documente ungare. Am citat acest caz spre a scoate in evidenta, o data mai mult, pasiunea de care dau dovada unii intelectuali unguri, cand scriu si comenteaza istoria Transilvaniei.
Cine sunt si de unde vin?
Un grup de istorici unguri s-au ridicat impotriva acestei teorii privitoare la originea secuilor, afirmand ca secuii nu sunt mai putin unguri decat ungurii propriu-zisi, si ca “ei au fost transplantati din tara muma ca pazitori ai frontierelor din rasarit”. Teoria colonizarii secuilor in marginea rasariteana a Ardealului este sustinuta de multi istorici, care nu admit teoria hunica a originii lor. Nu toti istoricii insa, sunt de accord cu originea maghiara a secuilor. Zeci de teorii au fost lansate pentru luminarea misterului care invaluie obarsia secuilor, fara ca totusi vreuna sa fi putut rezista criticii istorice. Un calugar englez din secolul al XVII-lea ii socotea pe secui drept o ramura a scitilor, adusa in Transilvania de huni. Istoricii Hunfálvy Pál si Gyula Pauler sustine originea lor maghiara. Karol Szabó vede in ei pe urmasii cabarilor din spita kazarilor. Ladislau Réthy afirma ca secuii ar fi o ramura a pecenegilor, Iosif Thúry ii considera huno-avari si in fine, J. Karácsonyi, dupa ce a crezut ca secuii sunt urmasii bulgarilor, intr-o prima varianta, a renegat prima sa optiune, afirmand ca secuii ar fi urmasii directi ai gepizilor, popor de neam germanic, si asta, probabil pentru a arunca o punte intre germanism si maghiarism, deci un substrat politic intr-o problema care ar trebui sa fie dominata numai de perspectiva stiintifica.
Indiferent insa de originea secuilor, ceea ce este astazi precis este faptul ca, inainte de a se fi fixat in regiunile limitrofe ale Transilvaniei, secuii se gaseau in alte parti ale Ungariei, documentele mentionandu-i atat in regiunea nordica a Ungariei, cat si in alte tinuturi ale aceleeasi tari, in toate ocaziile ei fiind amintiti drept aparatori de castre si de burguri. “Secuii, dupa cum afirma G. Popa-Lisseanu, unul dintre cercetatorii romani de seama ai problemei secuiesti, sunt in acea epoca mai putin un trib decat o profesiune: servientes regis, servitorii regelui”. inceputurile acestor aparatori de profesie, mercenari cu asezari proprii, obtinute in schimbul serviciilor prestate, secuii constituind o “clasa sociala”, iar nu un popor. Prin evolutia normala, aceste elemente colonizate in mijlocul romanilor (de la care, subliniem, ei au imprumutat si alfabetul) ar fi trebuit sa fie inglobate de masa autohtona, prin asimilare. S-a petrecut insa fenomenul contrar: masa bastinasa a disparut aproape in intregime, elementul colonizat devenind dominant in asa numita “regiune secuiasca” din cele trei zone marginale: Harghita, Covasna si o portiune din judetul Mures. Ca au fost romani in regiunile locuite azi de secui, ne-o spune cronica lui Simonis de Kéza, ne-o spun actele vechi unguresti care pomenesc de cnezatele romanilor din mijlocul secuimii, ne-o spun toate statisticile efectuate in cursul vremurilor…
HORAȚIU ȘERB
(articol preluat din revista Business Adviser nr 60, varianta print)
