Romania si Grecia au fost singurele tari UE care nu au oferit, la recensamant, o varianta online. La Bucuresti, INS si-a dat seama pe parcurs ca cel putin in orasele mari internetul ar fi fost o solutie, dar sistemul gandit
in pripa si doar pentru Capitala s-a dovedit prea complicat.
Din toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, Grecia si Romania s-au bazat exclusiv pe interviurile cu recenzorii, aici fiind excluse chiar si varianta trimiterii chestionarelor prin posta sau cea a completarii lor in intimitate si colectarea lor ulterioara cu ajutorul acelorasi recenzori.
Romania este, ce-i drept, pe ultimul loc in Europa in ceea ce priveste procentul de utilizatori de internet, conform unei statistici a Eurostat pentru anul 2010. Cu toate astea, in ultimul trimestru al anului 2010 Romania s-a clasat pe locul trei in lume intr-un clasament facut in functie de viteza maxima a transferului de date, dupa Hong Kong si Coreea de Sud si inaintea Japoniei.
In ciuda acestor date, Institutul National de Statistica de la Bucuresti (INS), autoritatea insarcinata sa se ocupe de recensamantul din 2011, a ales sa nu organizeze vreo forma de recenzare online. Totusi, pe parcursul recensamantului, dupa ce au trecut mai bine de jumatate din zilele in care procesul era programat sa se desfasoare, Prefectura Bucurestiului si INS au pus la dispozitia bucurestenilor un sistem prin care acestia sa se poata recenza online, insa numai dupa un telefon sau un drum la primarie special pentru a primi un cod, lucru care nu s-a regasit in practica vreunui alt stat european in 2011.
In afara de lipsa optiunii recenzarii online, INS a fost criticat dur pentru balbele cu care a raspuns criticilor, aceleasi, in principiu, cu cele intalnite si in alte state europene. in special pentru raspunsurile date in legatura cu obligativitatea declararii codului numeric personal, purtatorul de cuvant al INS a fost demis.
Totusi, el a fost pastrat pe un alt post, in institut, desi specializarea lui era tocmai cea de comunicator.
Din cauza declaratiilor contradictorii ale oficialilor INS, problema divulgarii CNP-ului la recensamant a trecut de la faza de refuz categoric la cea in care, de frica amenzii, oamenii lasau in usile locuintelor bilete pe care scriau toate codurile membrilor familiei, conform relatarilor presei.
Un alt motiv de scandal public a fost conduita sefului INS, amenintat cu demiterea de premierul Emil Boc pentru desfasurarea defectuoasa a recensamantului. Acesta a intervenit prin telefon la un talk-show de seara intr-o stare caracterizata de majoritatea celor care l-au ascultat drept una de ebrietate.
In ciuda tuturor acestor probleme punctuale, el nu a demisionat si nici nu a fost inca demis.
Restul statelor europene au aplicat cateva modele standard, pe care unele state le-au combinat sau le-au personalizat pentru a creste eficienta recensamantului national si a scadea, simultan, costurile. Toate modelele adoptate insa de celelalte state au presupus mai putine eforturi si mai putin deranj pentru cetateni.
O prima categorie de state ar putea fi formata din cele pregatite, cu registre, arhive si statistici puse la punct, unde recensamantul traditional, ce presupune contactul cu cetatenii, a fost inlocuit cu o procedura bazata exclusiv pe analiza datelor aflate in posesia institutiilor statului. Aceasta metoda, denumita generic „register-based census”, a fost folosita de Austria, Belgia, Danemarca, Slovenia si Suedia. in aceste tari nu au existat asadar formulare sau recenzori, deci nici cheltuieli pentru recensamant.
O a doua categorie de state ar putea fi alcatuita din cele care au imbinat studiul registrelor si arhivelor statului cu un asa-numit „recensamant prin sondaj”. in Franta, Germania, Olanda sau Spania, recensamantul petru 2011 a constat in coroborarea datelor detinute de diferite institutii ale statului cu cele obtinute in urma interviurilor realizate prin sondaj.
Cele mai multe dintre statele membre au introdus, in desfasurarea recensamantului national, o perioada de aproximativ o saptamana in care prioritate la recenzare si centralizare aveau cei care alegeau varianta online. Bulgaria, Estonia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Polonia, Portugalia, Marea Britanie si Slovacia au optat pentru aceasta varianta, fiecare stat alegand totusi metodele proprii de validare a chestionarelor online. Cetatenii din majoritatea acestor state au primit, de la recenzori sau prin posta, un cod unic de identificare, scris pe formularul de recensamant, pe care sa-l foloseasca pentru validarea online a documentului completat.
Unele dintre aceste state au solicitat totusi celor care au decis sa se inregistreze online fie semnatura electronica (Luxembourg), fie codul numeric personal.
In Cehia si Malta, chestionarele pentru recensamant au fost distribuite de recenzori si, dupa doua saptamani, colectate tot de acestia. Cehia a permis alternativa transmiterii lor prin posta, pe banii statului.
O metoda unica in Uniunea Europeana a fost folosita in Cipru, un stat cu 700.000-800.000 de locuitori. Aici recensamantul a fost facut de aproximativ 800 de oameni de teren, toti dotati cu laptopuri pe care cetatenii completau chestionarul, trimis ulterior in format electronic la centralizat.
Prima tara care a dat curs cererii Comisiei Europene de a-si face recensamant in 2011 a fost Bulgaria, care a inceput numaratoarea populatiei si a locuintelor la 1 februarie. Pe parcursul intregii luni, sub sanctiunea unei amenzi de 60 de leva (32 de euro), bulgarii au fost chemati sa raspunda intrebarilor, in primele noua zile exclusiv online, dupa care in cadrul unor interviuri.
Prima problema cu care s-au confruntat bulgarii a fost sistemul informatic, care in prima zi nu a functionat asa cum trebuia, dar care a fost insa pus la punct in doar cateva ore, chiar cu pretul modificarii aplicatiei, care a fost simplificata, ajungand sa afiseze codul de acces pe site la fiecare intrare in loc sa-l trimita pe o adresa de e-mail a utilizatorului, asa cum fusese initial conceput.
Bulgarii au estimat ca 40 la suta din populatia tarii va completa si trimite chestionarele online, lucru care sa usureze decisiv munca de teren din perioada 10 – 28 februarie, destinata interviurilor cu recenzorii. Prognoza nu a fost insa realizata, partial si din cauza problemelor cu softul.
Un alt scandal, soldat chiar cu demisia directorului institutului de statistica de la Sofia, care insa nu a fost acceptata de premier, a izbucnit dupa ce mai multe organizatii nonguvernamentale, alaturi de partidele nationaliste, au criticat institutia pentru introducerea unor noi categorii de minoritati etnice. Astfel, chestionarul de recensamant a inclus, pe langa minoritatile „traditionale” din Bulgaria, romii si turcii, si alte optiuni precum „musulmanii bulgari” sau „macedoneni”, lucru care, pentru critici, a trecut drept o posibila tentativa de „impartire etnica” a tarii.
In Cipru, singura tara din Uniunea Europeana in care recenzorii au fost dotati cu laptopuri, acestia au lucrat aproape doua luni de zile in teren, primind pentru serviciile lor aproximativ 1.500 de euro. Ei au avut de recenzat 90 de locuinte pe saptamana, lucrand dupa un program de opt ore. Acestora nu li s-a permis sa-i viziteze pe cetatenii ciprioti intre orele unu si patru dupa-amiaza, acestea fiind orele de „siesta”.
Cehia a pus la dispozitia cetatenilor ei chiar trei forme de returnare a formularelor de recensamant impartite din 7 martie: online, prin posta sau recenzorului care vine personal sa le ridice. Datele trecute in formular trebuia sa fie actuale si reale in noaptea de 25 spre 26 martie, la ora 0.00, acesta fiind considerat „momentul de referinta al recensamantului”. Spre exemplu, un copil inca nenascut nu trebuia sa fie inscris in formularul completat anterior momentului de referinta decat daca urma sa se nasca pana la acea data. in caz contrar, daca el urma sa vina pe lume dupa 26 martie, chiar pana la transmiterea efectiva a formularului, mentionarea lui in document nu era acceptata.
Estonia, Letonia si Lituania au anuntat cu mandrie ca recensamantul din 2011 este o premiera in ceea ce priveste folosi
rea transmisiei de formulare online.
In Estonia, numararea persoanelor incepe in ultima zi a acestui an si se termina trei luni mai tarziu. Prima luna este destinata exclusiv recensamantului online, ea fiind urmata de o perioada de o luna si jumatate de interviuri cu cei care nu au fost recenzati in prima faza.
Conform studiilor realizate in luna august, Estonia este pe cale sa bata un record mondial in ceea ce priveste participarea la un recensamant online: doi estonieni din trei si-au anuntat disponibilitatea de a completa si transmite chestionarul pe internet. Directorul statisticii din Estonia, citat de presa nationala, a afirmat ca rezultatele sondajelor sunt foarte incurajatoare si si-a manifestat speranta de a bate recordul Coreei de Sud, unde patru din zece cetateni s-au recenzat online.
in Letonia insa, pentru recenzarea online a fost cerut fie numarul pasaportului, fie codul de identitate, semnatura electronica sau codul de acces bancar. Codul numeric personal trebuia introdus pe site si pentru a raspunde chestionarului de recensamant in Lituania, insa nici aici, nici in celelalte state baltice problema secretului CNP-ului nu a fost atat de dezbatuta ca in Romania. Doar cei care nu au folosit oportunitatea depunerii datelor online au fost vizitati si „deranjati” de recenzori.
Franta este obisnuita cu recensamantul: statul isi numara populatia anual in localitatile cu mai putin de 10.000 de locuitori si din cinci in cinci ani in cele mai mari. La recensamantul din Franta au fost selectati sa participe, prin sondaj, noua milioane de cetateni, care sa completeze formularele si sa le predea recenzorilor. in paralel, statul a compilat datele din registrele institutiilor pentru a ajunge la rezultatul final.
Acelasi gen de operatiune combinata a fost folosita si in Germania. Proprietarii de imobile de locuit au primit cu totii chestionare de completat si returnat prin posta. in aceeasi situatie s-au aflat minimum zece la suta dintre cetatemnii germani, alesi aleatoriu. in paralel, au fost chestionate bazele de date ale tuturor institutiilor statului si, in final, toate datele au fost compilate.
Cei selectati sa raspunda la intrebari au fost pasibili de amenzi de minimum 150 de euro in cazul in care au refuzat sa o faca.
in Ungaria, recensamantul s-a incheiat in urma cu doar trei zile. Cetatenii care au vrut sa raspunda intrebarilor din chestionar in intimitate si nu in prezenta unui recenzor au putut folosi un site pe care puteau intra doar cu o parola primita de la recenzor in primele zile de recensamant.
Pentru a participa la recensamant, ungurii au fost „momiti” cu un clip de promovare ce poate trece drept un filmulet erotic, un subiect foarte dezbatut in Ungaria inca de la momentul lansarii. Chestiunea protectiei datelor, tema de discutie in majoritatea statelor UE cu ocazia recensamantului din 2011, a fost atinsa si in Ungaria, unde un ONG a propus chiar o metoda de anonimizare a datelor din chestionar inclusiv fata de recenzor, chiar si in timpul interviului.
In Irlanda, institutul de statistica a organizat chiar si un concurs intitulat „Guess the population”, castigat de o anume Mary Brennan, care a estimat cel mai aproape de realitate numarul de locuitori din Irlanda. Pentru recensamant, chestionarele au fost impartite de recenzori si colectate apoi tot de ei, insa doar de la cei care nu le-au depus online sau prin posta, fiind economisite astfel sume „importante” de bani.
in Luxembourg, metodele de recenzare au fost interviul sau transmiterea chestionarului online. Aceasta facilitate a fost insa pusa doar la dispozitia celor care detin semnatura electronica inregistrata la ghiseul unic. in Luxembourg, cuantumul maxim al amenzii pentru refuzul de a fi recenzat a fost de 2.500 de euro.
Institutul de statistica din Polonia a pus la dispozitia cetatenilor un mijloc unic de recenzare, folosit numai aici in 2011: interviul telefonic. Alternativele au fost completarea online a chestionarului sau interviul face-to-face cu un recenzor dotat cu un echipament portabil de genul PDA-urilor sau palm-top-urilor prin care informatiile sa poata fi transmise catre bazele de date.
Pentru a-i incuraja pe expatii englezi in Portugalia sa se recenzeze, un site a ajuns sa dea exemple practice, scriind: „Daca RyanAir ar sti cati britanici suntem de fapt in Portugalia, poate ca ar creste numarul de curse aeriene”. Un alt argument pentru participarea la recensamantul din Portugalia a fost amenda de pana la 3.500 de euro cu care au fost amenintati cetatenii care refuzau sa raspunda chestionarului. si aici recenzorii au impartit coduri speciale in baza carora formularele puteau fi completate pe site.
Slovacia a pus la dispozitia nevazatorilor formulare special tiparite in braille, pe care acestia le puteau procura de la ONG-uri.
Desi multe dintre statele UE au facut tot ce au putut pentru a le usura misiunea celor care ar fi trebuit sa fie numarati, criticile fata de recensamantul national au fost prezente in mai toate tarile care au raspuns cererii Bruxelles-ului.
Cele mai frecvente critici au fost cele legate de protectia datelor personale, pentru unii suspect de multe de dat pentru un simplu recensamant. in Germania, o organizatie a hackerilor a avertizat ca statul devine proprietarul celei mai extinse baze de date personale ale cetatenilor odata cu recensamantul din 2011, in vreme ce organizatiile pentru drepturile omului din aproape toate statele au criticat dur „curiozitatea” statului. Hackerii din Marea Britanie au mers pana acolo incat au anuntat ca au reusit sa fure baza de date, informatie infirmata ulterior.
Cei nemultumiti de multitudinea datelor personale cerute la recensamant au fost mai multi si mai vocali in statele in care autoritatile au cerut si codul numeric personal al celor recenzati. Un imens scandal pe aceasta tema a marcat si recensamantul romanesc.
si faptul ca statele au cerut, la indemnul Bruxelles-ului, informatii „sensibile” precum etnia sau confesiunea religioasa a fost aspru sanctionat de opinia publica din multe dintre statele UE. Sunt de asteptat rezultatele finale ale recensamantului din Marea Britanie, unde, in 2001, la intrebari similare, 400.000 de cetatenni s-au declarat „Jedi”. Evident, zece ani mai traziu, in epoca social media, campaniile care indeamna la astfel de raspunsuri sunt mult mai vizibile.
Aproape in unanimitate, statele europene au fost criticate pentru costurile recensamantului intr-un an marcat de criza, nemultumitii apreciind ca date relevante ar fi putut fi colectate din documentele statului, costurile putand fi, in acest caz, mult mai reduse. in Marea Britanie, criticii pe aceasta tema au reclamat faptul ca autoritatile au decis traducerea chestionarului de recensamant in 57 de limbi, intre care filipineza sau alte dialecte vorbite de doar cateva mii de oameni in Marea Britanie. Aceste traduceri, precum si printarea de formulare in aceste limbi, ar fi costat aproximativ 50.000 de lire sterline.
In Marea Britanie si in Irlanda, criticile au vizat si cateva aspecte particulare. Presa a criticat autoritatile pentru ca respondentilor la chestionare li se cerea sa dea datele personale ale musafirilor care raman, ocazional, in vizita peste noapte.
Un alt motiv de ingrijorare pentru britanici a fost faptul ca firma care a castigat contractul pentru centralizarea datelor era colosul din industria armamentului Lockheed Martin. Mai grav, pozitia similara in Irlanda a fost ocupata de o subsidiara a companiei CACI, acuzata in cateva procese deschise in SUA de acte de tortura in facilitati de detentiie celebre, precum Abu Ghraib. Aceasta situatie a dus la formularea a doua petitii online ce indemnau la boicotarea recensamantului in Irlanda.
Tuturor criticilor, autoritatile le-au raspuns cu apeluri la calm si cu asigurari ca datele personale vor fi corect folosite si exclusiv in scop statistic.
La Bucuresti, recensamantul a durat 11 zile, care au insemnat balbe, incoeren
ta si haos, finalul procesului de recenzare fiind marcat printr-un comunicat care a ridicat noi intrebari legate de neconcordanta datelor.
O precizare a INS din 1 noiembrie mentiona sec ca „numarul de persoane recenzate prezentat in Informare nu reprezinta populatia stabila a Romaniei” si ca datele provizorii privind populatia stabila vor fi publicate la sfarsitul lui ianuarie 2012, iar datele preliminare in perioada aprilie-mai 2012.
(Material realizat de Ovidiu Vanghele, [email protected]).
