Imaginea dezastrului a fost oferita de catre o batrana din judetul Buzau care scoasa fiind din casa dupa ce aceasta fusese ingropata in zapada timp de cateva zile a spus doar atat: Doamne, Dumnezeule de ce ne chinui asa? Oameni, autoritati si guvernarea pe care o reprezentau s-au dizolvat in disperarea unui om care nu mai avea puterea sa mai conteste pe cineva,
nici macar pe Dumnezeu in care continua sa creada. Romania sub zapada a ramas in multe locuri o problema de destin. Dar, destinului nu ii platim taxe si impozite. Cu statul roman insa e o alta poveste…
In ultima perioada de timp, de cateva saptamani bune chiar, am ciudata senzatie a unui stat in care institutiile chemate sa limiteze efectele manifestarii unui fenomen natural, de aceasta data ninsoarea, se uita neputincioase la o stare de fapt care ar fi trebuit sa fie o problema rezolvabila gandindu-ne ca in cele din urma ii platim pentru astfel de situatii. S-a vorbit mult si pe buna dreptate despre incapacitatea administratiei, extrem de politizate, de a rezolva o situatie concreta de viata si de a evita in cele din urma pierderea de vieti omenesti cele pe care un stat responsabil le pretuieste. Desi numele acestei tari nu este tara de Gheata, asa arata ea de mai bine de trei saptamani de cand autoritatile au fost surprinse de iarna grea care a lovit intregul continent european. in fata naturii dezlantuite, oamenii din sute de localitati au ramas izolati, singura speranta venind de la preotul satului cel care indoit de ani le spunea oamenilor ca aceasta nu este apocalipsa. Parca suntem parte a unui roman clasic in care invatatorul si preotul substituie autoritatile statului disparute in negura timpurilor.
O parte importanta din Romania a trait si traieste in continuare in aceste zile de sfarsit de februarie si de iarna o stare de apocalipsa dar nu determinata de vointa divina ci de incapacitatea unei administratii lipsite de grija fata de cel care an de an plateste taxe si impozite deloc neglijabile. Numarul mortilor se apropie in realitate de 100 iar acesti oameni nu sunt decat victimele unui sistem de stat incapabil sa reactioneze la o situatie de urgenta. Starea de glaciatiune a gasit Romania cu lopeti de lemn, cateva utilaje nepregatite pentru vijelie si cu discursuri care mai de care mai dominate de gravitatea abordarii, contradictii intre ANM si reprezentanti ai autoritatilor care desigur nu au avut rolul de a debloca o situatie dramatica pentru cei care au infruntat iarna vazandu-si gospodariile ingropate in zapada.
Amatorismul, nepasarea, contractele indoielnice ale celor care ar fi trebuit sa se ocupe de deszapezire toate aceste lucruri au facut ca zeci de mii de oameni sa fie afectati. Situatia de fata pune foarte serios problema capacitatii administratiei de a raspunde exigentelor normale ale unei populatii care asteapta sa primeasca ceva in schimbul banilor pe care-i plateste anual. intrebarile populatiei cu privire la ce se va intampla cu aceasta tara intr-o situatie mult mai grava decat cea pe care o traim acum sunt legitime si cu raspunsuri deloc comode pentru o administratie blocata in proiect si strategii frumoase scrise pe hartie.
intr-o alta ordine de idei, trebuie sa vorbim despre pagubele pe care deficitul de administratie l-a provocat acestei tari in ultimele doua saptamani dar nu numai caci la un anumit nivel a venit momentul sa vorbim despre crearea unui sistem administrativ care sa nu se intoarca precum o arma impotriva cetatenilor. Fac apel la memoria colectiva si spun ca, la instalarea administratiei numite generic Boc, Romania a primit peste un miliard de euro de la Banca Mondiala pentru a face fata situatiilor de urgenta. intrebarea legitima, ce s-a intamplat cu aceste fonduri care nu s-au vazut absolut deloc in modul in care administratia a inteles sa intervina in mijlocul unei ierni in care surpriza a nins mai mult decat de obicei, va ramane ca de fiecare data fara vreun raspuns. Va veni primavara si amintirea acestei ierni va fi doar o poveste pentru cei care ar trebui ca macar acum sa evalueze o situatie care ar fi necesar sa determine o schimbare din temelii a unor institutii care din pacate au incetat sa ne mai reprezinte interesele. Ne vom confrunta probabil cu inundatii caci din nou surpriza zapada se va topi in cateva saptamani si va mai si ploua caci asa e primavara in Romania si din nou vom ridica din umeri refuzand fondul problemei deficitul de administratie cel care determina moartea multor dintre concetatenii nostri.
Solidaritatea romaneasca
Deficitul de administratie intr-o tara care se feudalizeaza pe zi ce trece sub ochii nepasatori ai multor oameni nu se refera doar la aceasta cadere de zapada ci si la faptul ca zilnic mor oameni pentru ca accesul la sanatate se face tot mai greu caci inchidem spitale, la faptul ca desi in ultimii 20 de ani numarul de masini a crescut exponential nu avem o infrastructura rutiera care sa reduca incidenta accidentelor de circulatie, la faptul ca analfabetismul si abandonul scolar reprezinta realitati de necontestat. Romania privita la televizor pare o tara parasita, lasata la mila Domnului iar pentru cei care s-au transformat in oameni de zapada o tragedie din care nu mai exista iesire. Solidaritatea romanilor a adus singura raza de soare demonstrand odata in plus spiritul profund crestin al acestui popor.
Drama post-zapada care se va materializa curand o sa vedeti va afecta mii de oameni caci pe fond nu s-a rezolvat nimic, deficitul de administratie va crea tragedii caci sute de case se vor surpa in fata unor reprezentanti ai autoritatilor care vor vorbi despre vina societatii civile. Exista in Romania o stare de nedreptate si de incompetenta cum cu greu isi poate imagina cineva si aceasta stare de fapt trebuie sa inceteze prin declansarea unei discutii serioase despre deficitul de administratie cu cae se confrunta de prea mult timp aceasta tara. Ceea ce traim acum e un semnal de alarma pe care daca nu-l vom lua in serios se vor naste drame care nu fac cinste unei administratii care declara ori de cate ori are ocazia cat de competenta e. Nu e, e doar beneficiara banilor societatii romanesti.
(articol preluat din revista Business Adviser nr. 64)
