„Mai multa informație și mai multa transparenta vor servi mai bine interesului general al publicului”
– spune vicepresedintele Camerei Auditorilor Financiari din Romania, Clemente Kiss –
Auditul este o notiune mai putin inteleasa de publicul larg. Iar nespecialistii care cred ca stiu despre ce este vorba confunda, de multe ori, auditul cu un simpu control financiar. Vicepresedintele Camerei Auditorilor Financiari din Romania, CLEMENTE KISS, explica faptul ca auditul inseamna cu mult mai mult decat un simplu control.
* Cum ar putea sa inteleaga omul de rand necesitatea unui audit?
Se spune ca auditul a aparut in acel moment al istoriei in care managerul sau administratorul unei afaceri si proprietarul acesteia nu au mai fost una si aceeasi persoana. Astfel, proprietarul dorea sa stie daca informatiile despre afacere pe care i le furniza managerul erau reale sau nu, in vederea fundamentarii deciziilor sale economice. In acest sens, solutia a fost angajarea unui specialist care sa ofere credibilitate acestor informatii.
Notiunea de audit este complexa și folosita pe scara larga de fiecare data cand se vorbeste despre o verificare (de ex: contabila, fiscala etc) sau despre o certificare (de ex: audit financiar, audit de calitate etc).
In ceea ce priveste auditul financiar, auditorul presteaza cateva categorii principale de activitati, si anume: audit, revizii limitate si compilari/proceduri convenite. Auditul presupune, in principal, emiterea unei opinii ce exprima o asigurare rezonabila cu privire la un set de situatii financiare, iar revizia informatiilor financiare înseamnă o asigurare limitata, pentru ca procedurile convenite nu presupun niciun fel de asigurare, ci doar concluzii cu privire la rezultatul acestor proceduri. Pot aparea mici abateri, aspecte care se consideră că nu vor afecta deciziile investitorilor sau ale utilizatorilor de situaţii financiare. Aceste aspecte nu trebuie neapărat menţionate în raportul de audit, pentru că nu sunt de natura sa schimbe decizia utilizatorului.
Datorită impactului economic, sunt anumite entităţi, care, într-adevăr, sunt obligate să aibă situaţiile auditate. Sunt filiale ale unor grupuri multinaţionale care întocmesc situaţii financiare consolidate, ori actionarii/asociatii intentioneaza sa le vânda şi vor să demonstreze că raportările sunt credibile şi reflecta realitatea, ori vor să ia un împrumut de la bancă, iar aceasta cere ca situaţiile financiare să fie auditate.
Recent, au intrat in vigoare noile cerinte legislative ale Uniunii Europene privind auditul. Care sunt principalele implicatii?
Aceasta noua legislatie – sub forma unei Directive si a unui Regulament – se aplica din 17 iunie 2016 in cele 28 de State Membre ale UE precum si in Islanda, Liechtenstein si Norvegia, intrucat aceste tari sunt membre ale Spatiului Economic European. Regulamentul contine 21 de optiuni pentru Statele Membre, iar Directiva are peste 30 de optiuni, oferind flexibilitate in implementarea noilor reglementari. Schimbarile pe care aduce aceasta noua legislatie in UE sunt semnificative. Astfel, se considera ca adoptarea Standardelor Internationale de Audit, alaturi de cerintele privind raportarea extinsa a auditorului si consolidarea rolului comitetelor de audit independente in UE, vor contribui pozitiv la asigurarea calitatii in audit.
Pe de alta parte, sunt si ingrijorari, in sensul ca anumite aspecte ale acestei legislatii – cum ar fi rotatia obligatorie a firmei de audit, combinata cu restrictii semnificative privind serviciile non-audit – vor reduce inevitabil posibilitatea de selectie privind furnizorii de servicii, ducand totodata la cresterea costurilor si complexitatii.
Din punct de vedere institutional, cele mai implicate in acest proces sunt si vor fi Ministerul Finantelor Publice, care are experienta si autoritatea care ii dau legitimitatea implementarii acestei legislatii, organismul de supraveghere a activitatii de audit statutar – CSIPPC, Camera Auditorilor Financiari din România, ca organism profesional, precum si ASF si BNR, ca organisme de supraveghere si reglementare.
Cum ar trebui sa se pregateasca mediul de afaceri pentru aceste schimbari?
Un raport de audit detaliat presupune ca investitorii vor avea acces la informații la care înainte nu au avut acces, iar comitetele de audit vor avea o interacțiune crescută cu auditorii în ceea ce privește potențialele aspecte-cheie privind auditul, o comunicare deschisă și începută cât mai devreme cu auditorii fiind de mare ajutor în acest sens.
In privinta restricțiilor de servicii non-audit, in conformitate cu noile cerințe UE, există servicii non-audit interzise – cum ar fi servicii fiscale (cu unele exceptii), servicii care implică participarea la gestiunea sau procesul decizional al entității auditate, evidența contabilă și întocmirea registrelor contabile și a situațiilor financiare, servicii de evaluare (cu unele exceptii), servicii legate de funcția de audit intern a entității auditate – dar și servicii non-audit permise, care se referă în sens larg la orice servicii, altele decât serviciile non-audit interzise, aici existand o limitare a valorii maxime admise in acest sens.
Asadar, va fi necesară o analiză care să determine furnizorii de servicii profesionale care sunt critici pentru entitate și ce ar trebui achiziționat de la aceștia; ar trebui să urmeze o prioritizare a serviciilor care să fie mai întâi licitate.
In ceea ce priveste cerintele de rotație obligatorie a firmei de audit, se va lua în considerare când este necesară rotația/licitația, precum și restricțiile privind serviciile de fiscalitate și alte servicii non-audit.
De asemenea, este necesara planificarea și contactarea din timp a furnizorilor de servicii profesionale pentru a le înțelege intențiile, deoarece competitorii pot – de asemenea – organiza licitații pentru achiziționarea de servicii profesionale pentru perioade similare, existând posibilitatea de a afecta disponibilitatea celor mai bune echipe ale furnizorilor de servicii profesionale ce urmează a fi invitați la licitație.
Cum este influentat omul de rand (non-specialistul) si ce beneficii are din aceste modificari? Cu ce il ajuta toate acestea pe omul de rand si cum se reflecta in viata lui zilnica?
Omul de rand (non-specialistul) trebuie sa stie ca va obtine mult mai multe informatii decat in trecut, privind entitatile de interes public, aici fiind vorba despre companiile listate la bursa sau acele entitati în care există un interes deosebit din partea publicului pentru că acolo sunt gestionate investiţiile, economiile sau pensiile oamenilor, ale publicului larg.
Iar raportarea extinsa in audit ii va da acces omului de rand la “cutia neagra” a auditului, la detalii pentru care poate ca nici nu are in momentul de fata pregatirea tehnica necesara pentru o intelegere si asimilare completa.
Investitorii ar putea cere să fie implicați de către comitetele de audit în aspecte privind rotația/licitația privind furnizorul serviciilor de audit, rolul omului de rand (non-specialistului) in aspectele de raportare financiara si audit ale entităţilor de interes public fiind intr-o ascensiune care se pare ca va deveni din ce in ce mai pronuntata.
Mai multa informație și mai multa transparenta vor servi mai bine interesului general al publicului, interesului general al societatii din care face parte orice om de rand, non-specialist, iar beneficiile directe pentru ei vor fi, poate, într-un termen mai extins decât așteptările sau mai puțin perceptibil direct asupra nivelului de trai, prin îmbunătățirea aspectelor de natura economică și socială.
Daniel Neguţ
