“Punctul forte al României ar trebui să fie INOVAREA” – afirmă Secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, Cristian Pârvan –

0
1345

Statistica arată că România stă foarte bine din punctul de vedere al creşterii economice? Dvs. ce părere aveţi? 

Datele statistice trebuie acceptate şi recunoscute. Mediul de afaceri are nevoie de optimism şi nu înţelege opiniile strict negative. Realist vorbind, creşterea economică nu se datorează unor măsuri noi venite în sprijinul mediului de afaceri. Tocmai de aceea, preocuparea principală a decidenţilor în viitor este să recunoască şi să sprijine mediul de afaceri prin politici publice clare vizând reducerea birocraţiei, informatizarea legăturii între companii şi autorităţi, controale corecte etc…  

Care sunt – în opinia dvs. – domeniile în care România poate face performanţă şi care pot fi adevărate „motoare” ale dezvoltării ţării noastre în următorii ani?

Punctul forte al României ar trebui să fie INOVAREA, sprijinită pentru a putea să se afirme pe piaţa internă ca şi premisă a internaţionalizării activităţii. România trebuie să redevină şi un producător de produse/servicii noi, cu valoare adaugată, capabile să satisfacă cererea de pe piaţa internă. Favorizând importurile prin caietele de sarcini, vom rămâne o economie slab productivă, cu un număr redus şi cu tendinţă de a reduce în continuare locurile de muncă, slab plătite, de altfel…

Ce sectoare au rămas mult în urmă şi ce propuneri aveţi pentru relansarea lor?

Sectoarele caracterizate de muncă de inovare şi cele care asigură lanţul de prelucrare au rămas în urmă (cele care generează valoare adăugată), îndeosebi în domeniul prelucrării avansate (în produse) a resurselor naturale. România consumă cca1,5 kg. resurse materiale pentru a produce un euro în Produsul Intern Brut, în vreme ce media Uniunii Europene este de un necesar de 0,6 kg. pentru a produce un euro PIB !

Ce rol au construcţiile în dezvoltarea economică şi care sunt principalii factori determinanţi? 

Construcţiile ” inginereşti” – cum sunt drumurile, podurile, autostrăzile, porturile, căile ferate – sunt fundamentale pentru creşterea investiţiilor şi a economiei unei ţări. Iar clădirile de birouri, locuinţele sau cele cu altă destinaţie sunt legate de continuarea creşterii economice. Proiectele imobiliare rămân o provocare şi un pariu riscant. Există diferenţe mari între diferite oraşe şi regiuni, determinantă fiind situaţia economică locală, dar şi nivelul veniturilor. Însă, construcţiile inginereşti se blochează în schimbarea frecventă a deciziilor publice, abandonarea unor lucrări începute, lipsa de finanţare etc, fenomene generate de incompetenţă, corupţie şi partizant politic.

Pe de altă parte, construcţiile de locuinţe, care sunt dependente de veniturile angajaţilor, dau semne de revigorare odată cu creşterea accelerată a salariilor (salariul minim, ori salariile din sectorul bugetar).

Noi vedem ca şi soluţie de rezolvare a blocajelor un managent privat pentru realizarea marilor proiecte (cu impunerea unui salariu minim net de 5.000 – 6.000 lei/lună, plecând de la evaluarea pierderilor generate de toate cheltuielile suplimentare care apar ca urmare a amânării cu mulţi ani, uneori, a execuţiei acestor proiecte)

Pentru spaţiile de locuit, soluţia este dezvoltarea instrumentelor de economisire pentru stimularea creditării unor locuinţe moderne, gândite la nivelul tehnologic de dotare caracteristic pentru vremurile noastre, pentru sec. XXI. O altă latură ar fi dată de impunerea dezvoltării din prima fază de realizare a priectelor a unei infrastructuri complete, atractive şi fiabile (adică, asigurarea unor drumuri de acces normal în/din marile oraşe, servicii locale educaţionale, de sănătate etc).

Cu privire la tema din acest an a Zilei Mondiale a Acreditării, consideraţi că România are o problemă privind calitatea în construcţii?

Tema calităţii construcţiilor (cu toate componentele ei – proiectare, execuţie, garantare etc) rămâne un subiect sensibil, prin prisma păstrării unui mediu concurenţial, noile materiale şi tehnologii complicând şi mai mult situaţia. De exemplu, o firmă care face de 30 de ani izolaţii cu carton asfaltat şi smoală, va permite acreditarea şi recunoaşterea valorii unei firme ce face izolaţii cu spumă poliuretanică sau alte tehnologii? Şi exemplele de acest fel pot fi numeroase! În acest moment, soluţia o poate reprezenta bonitatea dovedită prin lista lucrărilor de referinţă, ori platformele de comunicare între constructori, antreprenori şi beneficiari.

Daniel Neguţ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here