Atacul împotriva universităților lansat de Ministrul Educației, Valentin Popa, nu este doar un act arbitrar și politizat, ci și o subminare conștientă a culturii democratice.
Universitățile cele mai vechi și performante din România (Universitatea din Bucureşti, Universitatea Babeş Bolyai din Cluj, Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, SNSPA) au fost penalizate prin alocarea unui număr semnificativ mai mic de locuri bugetate, fapt ce dezechilibrează puternic bugetele acestora. Dacă va rămâne așa, universitățile ar putea fi nevoite să renunțe la programe de studiu, la cursuri și în ultimă instantă la unii profesori.
Această reducere a finanțării s-a făcut fără proceduri și criterii transparente, afectând disproporționat universitățile care au avut până acum evaluări foarte bune din partea ARACIS şi a ministerului. Unul dintre motivele pentru această penalizare este faptul că rectori acestor universități au refuzat să semneze scrisoarea de susținere pentru rectorul Popa, actual ministru.
Dar lovitura are efecte mai grave și serioase pe termen lung. Toate universitățile afectate, excelau, în condițiile din România, în disciplinele umaniste și științele sociale. Acest tip de educație încurajează spiritul și reflexia critice faţă de putere și guvernare în general, fiind parte din textura socială ce favorizează şi menține democrația. Nu întâmplător marile centre universitare sunt și cele mai active în diferite tipuri de acţiuni civice, culturale și politice.
Vă puteți imagina Bucureștiul, Clujul, Iașiul și Timișoara, cuminți, disciplinate, docile? PSD-ul cu siguranță, da. De aceea au și pornit atacul la autonomia universitară şi gândirea critică.
