Lămâița are proprietăți antiseptice și uleiul esențial al plantei permite tonifierea mușchilor și tratează numeroase probleme ale pielii.
Lămâița a fost folosită de greci în scop medicinal de acum 2.000 de ani. În Evul Mediu, lămâița a fost folosită pentru a pansa rănile, pentru calmarea erupțiilor cutanate, mușcăturilor de câine, chiar și pentru tratarea calviției. Planta reduce stările de tensiune nervoasă și era folosită ca remediu pentru durerile de dinți și pentru tratarea gâtului înțepenit.
Se spune că era utilizată și pentru grețurile matinale.
Ea intră în compoziția unei creme care le conferă picioarelor și mâinilor o finețe deosebită.
Compoziție cremă:
-4 g de ceară de albine
-30 ml de ulei de migdale dulci
-30 ml apa plată
-3 picături de ulei esențial de lămâiță
Se încălzește ceara de albine și uleiul de migdale dulci în baia de apă, bain-marie. Când ceara s-a topit, se amestecă bine și se oprește focul. Se adaugă apa puțin câte puțin, bătând energic cu un tel până când amestecul începe să capete volum și se incorporează picătură cu picătură uleiul esențial de lămâiță continuând totodată să bați energic. Preparatul se lasă la răcit și se toarnă apoi în mici flacoane din sticlă care se închid bine. Se aplică zilnic pe picioare o mică doză din această cremă și se masează până când aceasta este absorbită complet.
