POZIȚIA CNIPMMR PRIVIND MODIFICAREA LEGISLAȚIEI NEGOCIERILOR COLECTIVE ȘI A DIALOGULUI SOCIAL

0
1290
  1. Reforma legislației privind dialogul social

 

            La Senat a fost înregistrată Propunerea legislativă privind dialogul social cu  nr. L567/04.09.2018, inițiatori fiind deputații Petrea Gabriel și Solomon Adrian, care au depus și un număr foarte mare de amendamente.

 

În cadrul  Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială din Senatul României a fost emis un raport de admitere a propunerii legislative, cu 128 de amendamente din partea inițiatorilor și sindicatelor, care modifică major și dezechilibrează semnificativ legislația în domeniul negocierilor colective, conflictelor de muncă și dialogului social, într-un mod nefundamentat și neconstituțional, într-o singură zi fiind modificate toate aspectele asupra cărăra se convenise anterior timp de 8 luni, cu neluarea în considerare a poziției comune exprimată de toate confederațiile patronale reprezentative, care au solicitat în scris respingerea modificărilor legislative și care au încercat să iși exprime cu argumente logice si legale solide punctul de vedere pentru fiecare amendament în parte, în loc de contrargumente, primind întreruperi repetate și amenintari.

 

În sedința din data de 19.11.2018, Senatul a respins Propunerea legislativă privind dialogul social înregistrată cu nr. L567/04.09.2018, care a fost înaintată spre dezbatere Camerei Deputaților, ca și cameră decizională.

 

  1. Poziția CNIPMMR privind modificarea legislației din domeniul negocierilor colective și dialogului social

 

CNIPMMR își exprimă susținerea pentru decizia corectă și întemeiată a Senatului de respingere a Propunerii legislative privind dialogul social nr. L567/04.09.2018, solicitând Camerei Deputaților, cameră decizională să mențină soluția de respingere, pentru următoarele considerente:

 

  1. Nerespectarea normelor de tehnică legislativă stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative–republicată – Lipsa studiului de impact prevăzut de art. 33 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative – republicată, fiind necesară solicitarea de către comisie a studiului respectiv de la Ministerul Muncii:

Art. 33: Studiul de impact

(1)Scopul elaborării studiului de impact este de a estima costurile şi beneficiile aduse în plan economic şi social prin adoptarea proiectului de lege, precum şi de a evidenţia dificultăţile care ar putea apărea în procesul de punere în practică a reglementărilor propuse.

(2)Studiul de impact este întocmit, de regulă, de structurile de specialitate în domeniu ale administraţiei publice centrale, la cererea Guvernului. Pentru propunerile legislative iniţiate de deputaţi sau de senatori, studiile de impact se întocmesc prin grija ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare.

(3)În studiul de impact se face referire:

a)la starea de fapt existentă la momentul elaborării noii reglementări;

b)la modificările care se propun a fi aduse legislaţiei existente;

c)la obiectivele urmărite prin modificarea legislaţiei existente;

d)la mijloacele disponibile în vederea realizării scopurilor propuse;

e)la dificultăţile care ar putea fi întâmpinate în aplicarea noilor dispoziţii;

f)la evaluarea costurilor impuse de adoptarea proiectului de lege şi a eventualelor economii bugetare generate de aceasta, la motivele care stau la baza acestei evaluări, precum şi la modalitatea de calcul al costurilor şi economiilor;

g)la beneficiile rezultate prin implementarea proiectului de lege, altele decât cele de natură economică;

h)la analiza comparativă a costurilor şi a beneficiilor pe care le implică proiectul de lege, din care să reiasă dacă beneficiile sunt justificate de costuri.”

 

2.NereALIZAREA TESTULUI IMM, în condițiile în care proiectul crește substanțial birocrația pentru întreprinderile mici în domeniul negocierilor colective, prin scăderea numărului de salariaţi de la 21 la 10, pentru unităţile în care este obligatoriu negocierea contractelor colective de muncă (potrivit art. 91 din Legea nr. 346/ 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare: „iniţiatorii actelor normative trebuie să evalueze efectele introducerii noii reglementări, mai întâi şi cu precădere, asupra activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii”. “Evaluarea sistematică a impactului proiectelor de acte normative … se face prin aplicarea Testului IMM”).

 

3.Nerespectarea ConvenţiILOR Organizaţiei Internaţionale a Muncii (a principiului liberei asocieri și a negocierilor colective voluntare):

  • a 1-8 din Convenţia nr. 87/1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificată de România, publicată în Buletinul Oficial nr. 4/18.01.1958:
  • 2: patronii … au dreptul, fără autorizaţie prealabilă, să constituie organizaţii la alegerea lor, precum şi să se afilieze acestor organizaţii, cu singura condiţie de a se conforma statutelor acestora din urmă”;
  • 3: Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să-şi elaboreze statutele şi regulamentele administrative, să-şi aleagă liber reprezentanţii, să-şi organizeze gestiunea şi activitatea şi să-şi formuleze programul de acţiune.
  • Autorităţile publice trebuie să se abţină de la orice intervenţie de natură să limiteze acest drept sau ă-i împiedice exercitarea legală”;
  • 5: Organizaţiile de muncitori şi patroni au dreptul să constituie federaţii şi confederaţii precum şi să se afilieze acestora”;
  • 7: „dobândirea personalităţii juridice de către organizaţiile de muncitori şi patroni, federaţiile şi confederaţiile lor, nu poate fi subordonată unor condiţii care ar pune în discuţie aplicarea dispoziţiilor articolelor 2, 3 şi 4 de mai sus”;
  • 8, pct. 2: legislaţia naţională nu va trebui să prejudicieze şi nici să fie aplicată în aşa fel încât să prejudicieze garanţiile prevăzute de prezenta convenţie”;
  • 2 pct. 1 din Convenţia nr. 98/1949 a ILO, potrivit cu care „Organizaţiile de muncitori şi de patroni trebuie să beneficieze de o protecţie adecvată împotriva oricăror acte de ingerinţă ale unora faţă de celelate, fie direct, fie prin membrii lor, în formarea, funcţionarea şi administrarea lor”;
  • 5 și 6 din Convenţia nr. 154/1981 privind promovarea negocierilor colective a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, potrivit cu care:

Art. 5: „Vor trebui luate măsuri adaptate circumstanţelor naţionale, în vederea promovării negocierii colective”, prin care „să se încurajeze dezvoltarea regulilor de procedură convenite între organizaţiile celor ce angajează şi organizaţiile lucrătorilor;

Art. 6: „părţile participă în mod voluntar la negocierea colectiva”.

Respectarea Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii (nr. 87/1948, nr. 98/1949, ratificate de România) este obligatorie conform:

  • 40 alin. (1) din Constituţia României: „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”;
  • 20 din Constituţia României: Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.

 

4.DEZECHILIBRU MAJOR ÎNTRE PARTENERII SOCIALI

Proiectul de Lege cuprinde prevederi, exclusiv pentru susținerea intereselor sindicatelor, în detrimentul angajatorilor și patronatelor (încasarea cotizației de sindicat cu titlu gratuit, cu obligarea suportării de către angajatori a costurilor administrative și bancare aferente, limitarea asocierii și afilierii angajatorilor și federațiilor patronale, instituirea reprezentativității indirecte sindicale la nivel de unitate, prin afilierea la o federație sindicală, cu excluderea reprezentanților salariaților aleși de peste 51% din numărul salariaților din acea unitate, modificarea efectelor contractelor colective, aplicarea lor erga omnes și nu doar pentru părțile semnatare, cu implicații grave asupra economiei și asupra bugetului de stat, contractele colective urmând să se aplice pentru toți angajatorii din sectorul de activitate, bugetari și privațifără participarea la negociere a Ministerului Finanțelor și fără respectarea bugetelor aprobate, revenindu-se la situația anterioară adoptării Legii nr. 62/2011, când autoritățile publice au fost obligate de instanțele de judecată, în aplicarea unor prevederi similare, să aplice contractele colective și să plătească salarii mult peste limitele stabilite prin lege pentru bugetari și cu depășirea bugetului aprobat, situație semnalată și de Fondul Monetar Internațional, sindicalizarea persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, care administrează şi utilizează capital în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă, etc.), dezechilibrând astfel grav relațiile dintre partenerii sociali, afectând investițiile și crearea de locuri de muncă.

 

4.NEVALORIFICAREA DECIZIILOR CURȚII CONSTITUȚIONALE

  • Pentru încasarea cotizației de sindicat cu titlu gratuit, cu obligarea suportării de către angajatori a costurilor administrative și bancare aferente, deși sindicatul are personalitate juridică, patrimoniu, venituri din cotizații, invocăm Decizia nr. 1276 din 12 octombrie 2010 care s-a pronunțat într-o cauză similară: „Curtea constată că restrângerea operată asupra dreptului de proprietate nu poate fi justificată prin dispoziţiile art.53 din Constituţie, din moment ce măsura criticată nu este necesară într-o societate democratică”. „Scopul reglementării, acela de a proteja activitatea sindicală, vine într-o evidentă coliziune cu interesele angajatorului, care este pus în situaţia de a suporta o sarcină excesivă, de natură a-i afecta esenţa dreptului de proprietate”. „Curtea ajunge şi la concluzia că textul legal criticat cuprinde o măsură care nu instituie un raport just de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit (întărirea libertăţii sindicale prin limitarea dreptului de proprietate al angajatorului)”;
  • Pentru instituirea reprezentativității indirecte sindicale la nivel de unitate, prin afilierea la o federație sindicală, ceea ce va avea ca efect participarea la negocierea contractului colectiv la nivel de unitate a unor sindicate cu o reprezentare de sub 1% din numărul total de salariați din unitate, cu excluderea reprezentanților salariaților aleși de peste 51% din numărul salariaților din acea unitate, invocăm Decizia nr. 24 din 24 ianuarie 2013 care s-a pronunțat într-o cauză similară: „Dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. C. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 reglementează criteriile necesare pentru ca un sindicat să devină reprezentativ la nivel de unitate.
  • Potrivit art. 1 lit. t) din legea menţionată, reprezentativitatea constituie un atribut al organizaţiilor sindicale dobândit potrivit prevederilor acestei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat. Datorită atributului reprezentativităţii, sindicatul reprezintă angajaţii la negocierile ce privesc încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate”;
  • „Rolul sindicatelor nu este nici afectat şi nici minimalizat, din contră, legea are în vedere unitatea de acţiune a membrilor de sindicate, aceştia putând fi mai bine reprezentaţi în faţa angajatorului doar dacă au o reprezentativitate mai mare. De asemenea, Curtea reţine că este anacronică existenţa mai multor sindicate reprezentative care să susţină diverse puncte de vedere şi, de aceea, soluţia legislativă nu poate fi decât una pozitivă pentru modul unitar de reprezentare al angajaţilor. Desigur, dacă nu există un astfel de sindicat, la negocierile colective pot lua parte, în final, reprezentanţii angajaţilor, conform art. 135 alin. (1) din lege”;
  • „angajaţii au libertatea de a se asocia în sindicate şi nu sunt constrânşi de a se asocia numai într-un anumit sindicat. Dacă din configuraţia sindicatelor rezultată din libera opţiune a angajaţilor niciunul nu dobândeşte atributul de reprezentativitate, în final, cei ce vor participa direct la negocierile colective sunt reprezentanţii angajaţilor”.

 

CNIPMMR subliniază necesitatea ca deciziile de modificare a legislației dialogului social:

  • să fie fundamentate (pe baza unor analize obiective, inclusiv de drept comparat);
  • să respecte toate normele de tehnică legislativă, inclusiv Testul IMM;
  • să respecte principiile dialogului social calitativ (imparțialitate, obiectivitate și respect față de reprezentanții patronatelor, înregistrarea dezbaterilor și consemnarea lor în minute de sedință, asigurarea unui dialog social civilizat, ajungerea laconsens între confederațiile patronale și sindicale reprezentative);
  • să respecte Convențiile OIM, Constituția României și bunele practici la nivel european.

 

Patronatele reprezentând un partener social fundamental (egal cu sindicatele în dialogul social bi- şi tri-partit), având un rol determinant în dezvoltarea economiei româneşti şi în integrarea ei la nivel european şi mondial, în realizarea unui mediu de afaceri favorabil, în promovarea legală a intereselor profesionale, sociale şi economice ale întreprinzătorilor, la nivel naţional şi internaţional, în reglementarea dialogului social este necesară valorificarea practicilor Europene și a principiilor promovate de ILO, BUSINESSEUROPE şi UEAPME:

  • acorduri între partenerii sociali pentru modificarea cadrului legal;
  • asocierea liberă în patronate, în funcție de interesele sectoriale, locale, județene, regionale, apartenenta la categoria întreprinderilor mici si mijlocii;
  • eliminarea oricăror limitări ale dreptului de afiliere la patronate, federaţii şi confederaţii patronale;
  • organizarea şi funcţionarea patronatelor potrivit regulilor stabilite de membrii lor, prin statutele adoptate de aceştia;
  • eliminarea procedurilor birocratice excesive privind funcţionarea patronatelor;
  • asigurarea unui tratament egal al patronatelor raportat la sindicate de către autoritățile publice;
  • respectarea în egală măsură a partenerilor sociali;
  • criterii și proceduri egale de recunoaștere a reprezentativității sindicatelor și patronatelor;
  • respectarea principiului negocierilor colective voluntare și a principiului relativității efectelor contractelor;
  • separarea negocierilor din sectorul bugetar de cele din sectorul privat.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here