Vicepresedintele PNL, Tudor Chiuariu, a propus zilele trecute ca in Constitutia revizuita sa fie introdusa prevederea ca presedintele tarii sa nu mai poata ocupa functii de demnitate publica, dupa incheierea mandatului. L-am intrebat pe Academicianul Mircea Constantinescu, profesor de Drept European, ce opinie are despre aceasta idee.
Acad. Mircea Constantinescu:
Este interesant de aflat ce argumente consistente ar putea sa aduca acei care vor sa-i interzica unui fost presedinte al Romaniei sa ocupe anumite functii dupa terminarea mandatului sau. si nu discutam pe drept international si nici ca juristi sau profesori de drept, ci discutam la “bunul simt” juridic! Poate doar sa-l obligam, eventual, sa iasa la pensie, desi chiar si in acest caz nu-l poti impiedica sa ocupe o functie publica.
In practica internationala, exista astfel de limitari?
Din cate stiu eu, nu! Iar fostii presedinti sunt folositi cu mare eficienta. Ei sunt ambasadori ai tarii respective, ori sunt consilieri. Ei au si experienta diplomatica sau de conducere, deci pot fi numiti ulterior in functii de demnitate publica, in beneficiul tarii respective. Eu nu stiu in ce functie oficiala ar putea fi “daunator” un fost presedinte! Practica internationala este sa ne respectam fostii presedinti.
Cum apreciati etapa actuala de lucru privind modificarea Constitutiei?
Pe de o parte, exista Comisiile Juridice in care ar trebui sa existe cu preponderenta juristi. Faptul ca exista si o Comisie Speciala de elaborare a noii Constitutii este la fel de important. Pe de alta parte, specialistii in Drept Constitutional, daca vreti, ii poti numara pe degete! Nici nu stiu daca fac parte din aceasta comisie, decat poate in calitate de consultanti. Oricum, sunt lucruri care ar trebui bine gandite. Iar modificarea Constitutiei nu trebuie sa o facem cu referire la o anumita persoana! Bineinteles ca nu putem sa nu tinem seama de experienta din ultimii 20 de ani, dar cred ca oricum am modifica Constitutia va urma experienta urmatorilor 20 de ani, in care nu stim ce se va mai intampla…(Daniel Negut)
