Într-o lume în continuã mişcare, se întâmplã adesea ca tinerii sã se confrunte cu numeroase provocãri, dar în acelaşi timp şi cu altfel de oportunitãţi, nu doar comparativ cele avute de generaţia pãrinţilor noştri, dar chiar şi faţã de acum 10 ani. Într-un context global dominat tot mai mult de tensiuni politice şi conflicte teritoriale, evoluţii tehnologice rapide şi de o piaţã a muncii în continuã transformare, capacitatea de adaptare şi dezvoltare este crucialã.
În acest sens, Uniunea Europeanã (UE) prin programul Erasmus+ joacã un rol esenţial în oferirea de suport şi resurse pentru dezvoltarea non-formalã, personalã şi profesionalã a tinerilor. Iar, catalogul de oportunitãţi puse la dispoziţie vine sub multiple forme, perioade de desfãşurare şi tematici.
Deşi, mulţi asociazã termenul Erasmus+ cu programele de studii în strãinãtate, care dureazã de la un semestru pânã la doi ani, gama de opţiuni disponibile depãşeşte cu mult acest cadru. Opţiuni alternative pentru tineri cu apetit de dezvoltare includ: stagii de practicã sau mobilitãţi de învãţare VET pentru proaspãt absolvenţi (cu duratã între 2 sãptãmâni şi 12 luni), schimburi de tineret de duratã scurtã ( între 5- 21 de zile), cursuri de formare pentru lucrãtorii de tineret (cu duratã între 2 zile şi 2 luni) sau chiar sesiuni de studiu la Centrele Europene de Tineret din Budapesta şi Strasbourg (între 4- 6 zile) şamd. Desigur, condiţiile diferã, însã în general se adreseazã tinerilor cu vârste între 13 şi 30 de ani, cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ţãri învecinate cu UE.
Ultimele trei opţiuni se concentreazã în principal pe teme de interes european sau pe o combinaţie de teme, cum ar fi: sustenabilitate şi acţiunile climatice, convieţuire şi unitate prin diversitate, incluziune socialã, inteligenţã artificialã, promovarea pãcii, reducerea conflictelor şi altele.
Este important sã menţionez cã poţi participa fie, ca organizaţie non-guvernamentalã sau instituţie publicã (e.g. instituţii de educaţie de la toate nivelurile de învãţãmânt, institute de cercertare), prin elaborarea şi depunerea proiectelor Erasmus+ şi urmarea paşilor necesari pentru aprobarea şi obţinerea unui grant financiar din partea Uniunii Europene. Fie, poţi participa individual: ca reprezentant al unui organizaţii non-guvernamentale sau, fiind trimis de o asociaţie partenerã într-un proiect deja aprobat şi care îşi cautã participanţi din ţãrile vizate. Fiecare proiect are condiţii de acceptare nominale în ceea ce priveşte ţara participanţilor pe care îi cautã. În general, dorinţa este de a aduna la un loc tineri cu un stil şi contexte de viaţã variate, de exemplu care trãiesc în Nordul Europei şi în Estul Europei, tocmai pentru a crea poduri transculturale.
În oricare din aceste ipostaze eşti, costurile de cazare şi alimentaţie pe parcursul întregului proiect sunt asigurate, iar transportul este decontat în limita unor sume calculate în funcţie de distanţa de la ţara de origine la destinaţia finalã.
Explorarea acestor oportunitãţi are ca scop revitalizarea democraţiei pluraliste, promovarea accesului tinerilor la drepturile omului, încurajarea convieţuirii în societãţi paşnice şi promovarea incluziunii socialã, consolidând astfel activitãţile de tineret.
În prezent, când graniţele devin nişte concepte difuze, consider cã este şi mai oportun sã valorificãm aceste oportunitãţi de creştere şi educare pe teme care poate nu ne sunt atât de familiare sau, pur şi simplu, sã ieşim din zona de confort. Sã ieşim din zona noastrã de confort nu înseamnã doar sã explorãm teritorii necunoscute, ci şi sã ne dezvoltãm abilitãţile transversale şi de rezilienţã, negociere, chiar si creative, calitãţi tot mai solicitate într-o societate în care inteligenţa artificialã se afirmã din ce în ce mai mult.
Deşi suntem înconjuraţi de o multitudine de informaţii şi surse media, nimic nu se comparã cu lecţiile învãţate din interacţiunile umane directe, din împãrtãşirea experienţelor şi din schimbul de pãreri diferite, conturate evident de experienţe şi realitãţi trãite diferit.
Conştientã de toate aceste avantaje şi cu o curiozitate neîncetatã de a descoperi lucruri noi, am fost motivatã sã mã implic voluntar în diverse proiecte încã de la terminarea facultãţii. Cu toate cã, la prima vedere, par a fi potrivite mai mult studenţilor sau proaspãt absolvenţilor de facultate, existã variante şi pentru tineri care sunt deja angajaţi într-un domeniu conex sau nu tocmai, cum este şi cazul meu.
Conteazã sã te documentezi temeinic asupra întregului proces. Poţi începe prin a urmãri organizaţii pe reţelele de socializare sau sa fii parte din grupuri pe Facebook, unde se posteazã public apeluri de cãutare de participanţi pentru proiecte Erasmus+. Recomandarea mea este sã aplici spre proiecte care se potrivesc cu profilul tãu, sã aibã o tematicã de interes sau pe care ai vrea sã o aprofundezi, limitele de vârstã sã fie cât mai apropiate ţie, iar perioada de desfãşurare sã se potriveascã cu programul tãu.
Încã un aspect, care consider cã uneori este neglijat ar fi: sã alegi organizaţii non-guvernamentale cu activitate în spate, care au un comportament profesionist şi şi-au creat deja un renume în voluntariatul adresat tinerilor. Spun asta pentru ca, mare parte din experienţã îţi va fi conturatã şi de modul de organizare a asociaţiei gazdã, de la logisticã şi partea administrativã, pânã la training-uri. Astfel de proiecte au loc doar printr-un efort comun al mai multor organizaţii, practic organizaţiile partenere sunt cele care aleg sa se asocieze cu organizaţia gazdã şi sã trimitã participanţi din ţara de origine (România în cazul nostru) cãtre ţara gazdã (parte din Uniunea Europeanã sau ţãri vecine). O asociaţie profesionistã are un proces de verificare a asociaţilor cu care leagã parteneriate, iar pânã la urmã relaţiile pe care aleg sã le formeze devin o carte de vizitã.
Am luat în calcul toate aceste criterii în momentul alegerii proiectului la care am participat în luna iunie în Georgia pe parcursul a 7 zile. Am considerat potrivit ca anul acesta sã aleg un curs de tineret intitulat “Log In: Educarea în drepturile omului” (eng: Log In: Human Rights Education), care a abordat o tematicã actualã, mai ales luând în calcul zona geograficã şi perioada în care ne aflãm, însã şi un domeniu în care am vãzut oportun sã mã îmbunãtãţesc. În sine, fiind clasificat ca un curs de formare, cu dublu valenţe orientate spre drepturile omului în mediul digital, nivelul de informaţii transmise a fost mai complex şi livrat cu un profesionalism de admirat. Pe alocuri subiectele dezbãtute te-au obligat sã reflecţi asupra unor aspecte pe care rareori le iei în calcul, cum ar fi: drepturi civice ca dreptul la viaţã sau dreptul la libera mişcare, sau drepturi politice, cum ar fi: dreptul de-a critica sau dreptul la petiţie. Interesant a fost sã observ şi cum accesul la anumite drepturi este conturat de identitatea regionalã a fiecãruia, de locul în care ai avut şansa sã te naşti şi creşti, regimul politic al ţãrii de origine şi orientarea acesteia spre democraţie. Iar concluzia la care am ajuns, în urma tuturor activitãţilor colective, dar şi individuale întreprinse, a fost cã majoritatea conflictelor, actelor de hãrţuire fizicã şi verbalã pornesc de la pãrţi ale identitãţii pe care pânã la urmã nu putem sã le alegem, ci mai degrabã ne naştem cu.
În acelaşi timp, proiectul şi-a propus sã echipeze participanţii cu cunoştinţe, abilitãţi şi atitudini necesare în îmbunãtãţirea competenţelor lor digitale, mai precis creşterea alfabetizãrii tehnologice cu protejarea siguranţei lor digitale. Am pornit de la principii şi concepte teoretice despre bunãstarea, siguranţa şi suprasolicitarea digitalã şi, nu mare mi-a fost mirarea sã realizez ce domeniu vast reprezintã securitatea ciberneticã şi cât de puţin cunoaştem în fapt despre. Zilele noastre în Georgia s-au finalizat cu un exerciţiu practic în echipe prin care a trebuit sã aplicãm tot ce am învãţat în decursul celor 7 zile prin digitalizarea interactivã a unei activitãţi aplicabile îndreptate spre drepturile oamenilor. Scopul a fost de a transforma o activitate convenţionalã în una interactivã care sã menţinã publicul interesat prin unelte digitale. Ulterior, am susţinut activitatea în faţa celorlalţi participanţi şi am redactat un raport detaliat cu fiecare pas, similar cu un plan de lecţie, care sã poatã servi drept suport în cadrul unor proiecte viitoare.
Proiectul a fost organizat de Human Rights Education Youth Network (HREYN), o organizaţie internaţionalã independentã, fãrã scop lucrativ, bazatã în Belgia care se focuseazã pe educaţia în domeniul drepturilor omului şi protecţiei acestora. Iniţiativa a putut prinde contur prin participarea a 30 de activişti, lucrãtori de tineret şi voluntari din 7 ţãri: România, Belgia, Italia, Germania, Georgia, Armenia şi Ucraina. Cum anterior menţionam, selecţia participanţilor a fost intenţionat astfel, pentru a aduce la un loc tineri din medii sigure sau neutre, alãturi de tineri care actualmente resimt mai multã tensiune, şi în felul acesta sã învãţam unii de la alţii- tocmai din aceste diferenţe.
Implicarea mea a fost posibilã datoritã selecţiei efectuate de Asociaţia GEYC (Group of the European Youth for Change), în urma depunerii aplicãrii mele, mai precis o scrisoare motivaţionalã, la apelul de recrutare publicat de organizaţie pe reţelele de socializare. Recomandarea mea este sã îţi individualizezi pe cât posibil înscrierea cu exemple din experienţa avutã deja sau, dacã nu este cazul, sã aduci argumente pertinente care sã susţinã cã într-adevãr ai aduce un plus valoare echipei din România.
Încã de când am aflat prima datã de proiectele Erasmus+, GEYC a fost una din organizaţiile cu care mi-am dorit sã colaborez, o organizaţie româneascã de tineret înfiinţatã în 2010 şi activã la nivel european. Misiunea lor este de a împuternici tineri sã creeze o schimbare pozitivã în comunitatea lor localã şi internaţionalã. Tot ei sunt şi iniţiatorul şi organizaţia coordonatoare a Reţelei Europene PRISMA, o coaliţie la nivel european menitã sã creascã calitatea proiectelor de tineret. Iar începând cu 2023, au statut consultativ special la Consiliul Economic şi Social al ONU.
Un element distinctiv al acestei organizaţii în comparaţie cu altele din România, din punctul meu de vedere, este comunicarea lor transparentã şi simultanã pe multiple canale şi în diverse regiuni ale ţãrii. Demnã de remarcat este şi dinamica comunitãţii lor, care a crescut la aproximativ 10.000 de tineri uniţi prin viziuni comune asupra unor aspecte ale societãţii actuale. Astfel, în ultimii ani GEYC s-a focusat pe activitãţi, de tip Erasmus+ şi nu numai, privind: prevenirea inegalitãţii de gen de la vârste fragede, creşterea conştientizãrii cu privire la instituţiile, procedurile şi politicile democratice ale UE, sprijinirea migraţilor şi refugiaţilor pentru o mai bunã integrare pe piaţa muncii sau susţinerea tinerilor vulnerabili în crearea unor schimbãri în comunitãţi, prin învãţarea din trecut. În acelaşi timp, GEYC colaboreazã activ cu diverse alte organizaţii internaţionale pe subiecte de interes european, facilitând participarea unor reprezentanţi români în cadrul altor proiecte externe, cum a fost cazul celui din Georgia.
Prin participarea la astfel de proiecte ai şansa sã ajungi în locuri mai puţin accesibile, unde poţi vedea cu ochii tãi cum trãiesc localnicii din acele regiuni, locuri pe care de altfel poate nu le-ai alege pentru o vacanţã cu prietenii, însã de o frumuseţe autenticã care îţi dezvãluie o altã faţetã a realitãţii. Fie cã vorbim de un orãşel retras din munţii Germaniei sau de o ţarã mai îndepãrtatã, cum ar fi Georgia, Maroc sau Armenia, destinaţia pe care o alegi pentru o astfel de experienţã îşi va spune cuvântul. Aşadar, recomandarea mea ar fi sã alegi tocmai acele destinaţii spre care nu ai fi natural inclinat sã le alegi, tocmai pentru cã proiectele de genul au în spate luni întregi de pregãtire logisticã din partea organizatorilor locali. De altfel, se spune cã omul sfinţeşte locul, aşa cã nu doar cã vei alege o destinaţie comunã, dar ai ocazia sã cunoşti şi oameni ai zonei, care îţi vor împãrtãşi din povestea lor, vei vedea cum trãiesc şi bagajul tãu cultural şi emoţional se va îmbogãţii.
Recunosc faptul cã, proiectele Erasmus+ nu se adreseazã orişicui. Pânã la urmã, nu este uşor sã pãrãseşti confortul familiar, sã ajungi în medii diferite, sã laşi deoparte prejudecãţile şi sã poţi avea dezbateri constructive cu persoane ale cãror credinţe sunt opuse ţie. La asta se poate adãuga, poate şi limita de vârstã, cu cât eşti mai înaintat deschiderea spre noutate se restrânge, interesele celor din jur se schimbã şi eşti tentat sã refuzi astfel de oportunitãţi, din care ajungi sã înveţi despre cei din jur, dar şi despre tine.
Cu toate acestea, ceea ce câştigi din aceste experienţe este de nepreţuit şi dificil de exprimat în cuvinte. Adevãrul este cã vei auzi pãreri împãrţite, însã eu zic cã cel mai important este mentalitatea cu care porneşti la drum, sã dai ego-ul şi aşteptãrile la o parte şi, sã laşi proiectul sã te surprindã, plãcut sau neplãcut, depinde de cât de flexibil eşti şi dacã te poţi adapta din mers. În cele din urmã, consider cã una din condiţiile primordiale pentru a rãmâne relevant în aceastã lume, care parcã uneori aleargã în pas alert, este sã fii curios. Sã fii curios sã ai interacţiuni culturale directe, schimburi de idei şi colaborãri cu oameni din diverse medii, sã ştii din fiecare sã alegi ce ţi se potriveşte ţie. Iar toate acestea, contribuie la o creştere emoţionalã şi intelectualã semnificativã, fãcând ca toate provocãrile sã merite efortul.
/ Ana Maria Roşu
