„Noua sansa a bunastarii pe datorie” a fost tema aleasa de consilierul Guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, pentru intalnirea cu jurnalistii din sfera economica, in cadrul EU-COFILE. Am aflat, astfel, cum a ajuns creditarea in ochii opiniei publice drept inamicul nr. 1, fara sa fie si in realitate si cum ar putea fi remodelata ca si „locomotiva” a prosperitatii. Am continuat discutia cu Adrian Vasilescu intr-un interviu pe care ni l-a acordat in exclusivitate.
Exista o limita a bunastarii obtinute doar prin creditare?
Normal ca exista o limita, deoarece creditarea este o resursa si absolut toate resursele de pe Pamant sunt limitate! Exista doua limite pentru creditare: pe de o parte, bancile trebuie sa aiba finantare pentru a putea oferi imprumuturi (deci, limitarea este data de finantare), iar – pe de alta parte – cei care doresc credite trebuie sa aiba dovada ca vor returna banii bancilor. Deci, a doua limitare…
Care ar fi, in opinia dvs, circuitul dorit al unui sistem de creditare, in conditiile actuale, pentru a genera bunastare pe termen lung?
Creditul – asa este gandit din timpuruile stravechi de cand a aparut ideea „imprumutului de la viitor” – este un stimulent pentru bunastare! insa, din pacate, in momentul de fata, este complicat sa functioneze in Romania un sistem direct banci-populatie, din cauza lipsei de bonitate a solicitantilor. si-atunci, ideea Bancii Nationale este urmatoarea: bancile sa crediteze firmele, care sa creeze locuri de munca pentru care sa asigure salariile, iar populatia – avand asigurate locurile de munca si salariile – sa poata sa-si ia pe datorie doua-trei „felii de bunastare”!
in afara de locuinte, se pare ca romanii nu prea mai vor alte tipuri de credite bancare. Sa fie un semn de chibzuinta, ori teama de viitor?
Avand in vedere ca, dupa unele statistici, avem in Romania un deficit de un milion de locuinte, ne punem intrebarea de ce nu se reped romanii sa ia credite pentru case!? Raspunsul este simplu: nu au bonitate, asa cum spuneam si in raspunsul anterior! Mai este vorba si despre incertitudinea ca oamenii vor avea, luna de luna, suma necesara pentru a plati rata si dobanda bancara, timp de multi ani.
Cum ar trebui realizat, in mod corect, sistemul de analiza de risc in banci, pentru acordarea de credite?
„Corect” inseamna ca bancile sa aiba personal specializat, dar si diversificat: sociologi, psihologi, as spune chiar filozofi (bineinteles, pe langa personalul strict specializat pe produse bancare). Pentru ca societatea trebuie inteleasa in ansamblul ei, economia trebuie si ea inteleasa bine, iar bancile reprezinta primul factor care trebuie sa inteleaga economia, urmand ca – mai departe – ele sa transmita semnale privind cerintele si nevoile economiei noastre.
Care sunt sansele de dezvoltare economica a Romaniei?
O sa incep cu o banalitate, chiar una enervanta pentru unii, deoarece e vorba despre un cuvant despre care multi spun ca este demodat: munca! Este primul element. De la aceasta situatie simpla, intervine situatia complexa: munca performanta!
Generatiile mai tinere au capacitatea de a intelege corect mecanismele care aduc bunastare, pentru a actiona in consecinta?
Intrebarea e complexa, dar raspunsul este simplu: nu! De ce? Deoarece „batalia” pentru bunastare are cateva componente foarte precise. Una dintre acestea – poate, cea mai importanta – este educatia economica. Iar, din pacate, generatiile tinere nu au educatia economica necesara! Sunt cateva incercari si inclusiv Banca Nationala face eforturi in aceasta privinta – chiar si aceasta intanire cu jurnalistii, organizata cu Alpha Bank si ARB intra in categoria respectiva – dar eu plec de la o realitate: ma uit la faptul ca editurile, in anii acestia de criza, au tradus cam toate lucrarile mari aparute in lume, incepand cu cele din SUA. si – desi au fost tiraje mici, de o mie, pana la trei mii de exemplare – aproape toate cartile acestea stau in rafturi. Nu prea s-a „batut” nimeni sa le cumpere! Hai sa spunem ca unele carti sunt grele pentru publicul larg. Dar, educarea inseamna in primul rand educarea… educatorilor, de la invatatorul de la sat si pana la presa si ONG-uri. insa, educatia economica este deficitara, asa cum reiese din participari la dezbateri si din diferite cercuri de discutii. „Batalia” pentru bunastare incepe cu educatia economica, mai ales a tineretului. (Daniel Negut)
