Dezvoltarea tehnologiei AI și utilizarea în creștere a instrumentelor bancare online au permis nu doar o eficiență sporită a sistemelor economice și de plăți, ci și deschiderea către noi vulnerabilități, impunându-se introducerea unor reglementări clare privind împărțirea responsabilității în cazul fraudelor, cu implicarea rețelelor sociale, arată Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România.
Valul de fraude care a lovit consumatorii, care include la interferențe pe circuitul de plată prin introducerea unor detalii false ale destinatarului, dar și promovarea unor magazine virtuale care nu vindeau în realitate bunurile și serviciile promovate și chiar uzurparea identității și accesarea neautorizată a aplicațiilor bancare a stârnit îngrijorare și nemulțumire. Aceste aspecte au condus la un set de răspunsuri din partea autorităților.
Cine este răspunzător în cazul unei fraude bancare? Clientul, banca sau chiar rețelele sociale care au oferit, în multe cazuri, mediul de propagare a înșelătoriilor, de la identitate falsă până la vânzarea de servicii și produse inexistente?
La această întrebare deosebit de sensibilă, răspunsul în Marea Britanie este: în anumite condiții, până la o anumită sumă, nu clientul păgubit, ci banca sau PSP (procesatorul de servicii de plată).
Suma până la care, din 7 octombrie, se pot ridica despăgubirile este de 85 000 de lire sterline și aceasta, ajustată descendent de la 415 000 lire sterline în urma protestelor puternice ale instituțiilor financiare. În același timp, mediul financiar consideră că responsabilitatea este în bună parte a rețelelor sociale, punctează consultantul de strategie XTB România.
O verigă lipsă în limitarea fraudelor este eliminarea la scară largă a conturilor suspecte, potrivit lui Rob Jones, director al National Economic Crime Centre din Marea Britanie.
PSP, între care și Revolut, au criticat abordarea unor rețele sociale, solicitând împărțirea responsabilității financiare cu acestea în cazul unor pierderi generate de fraude. Laburiștii au propus, înaintea alegerilor din iulie, o lege care să facă firmele din IT care operează rețele sociale responsabile pentru o parte din pierderi.
Nu este clar dacă proiectul va merge înainte, dar susținătorii din mediul legislativ și cel bancar spun că este esențial ca firmele de tehnologie să fie motivate, prin penalitățile financiare propuse, să lupte decisiv împotriva tentativelor de fraudă online.
O aliniere a stimulentelor ar fi elementul cheie al propunerii. Meta, deținătorul Facebook, a ripostat ferm, adăugând că schimbul de informații este soluția și proiectul plot cu băncile NatWest și Metro ar putea fi extins. Anul trecut, pierderile în urma plăților neautorizate au atins 460 milioane de lire sterline, 70% din acestea fiind comenzi online pentru bunuri care nu au mai ajuns la destinație.
În Europa, directiva de plăți PSD3, văzută ca o evoluție, nu o revoluție a variantei PSD2, include prevederi importante pentru consumatori. Directiva ar urma să fie definitivată în trimestrele următoare, dar, cu perioada de tranziție, aplicată abia din 2026, subliniază Claudiu Cazacu.
Tiparul fraudelor din România, frecvent în CEE
Autoritatea Bancară Europeană a observat că în cazul transferurilor instant, care vor fi extinse în întreaga Europă în anii următori, procentul de fraudă e de aproape 10 ori mai mare decât în cazul transferurilor clasice, în același timp ratele de fraudare pentru plățile transfrontaliere sunt de 9 ori mai mari decât pentru cele domestice.
În plus, anumite state sunt mult mai vulnerabile, unele depășind de 10 ori media EEA (Zona Economică Europeană). În România, astfel de tentative de fraudă au utilizat falsificări de imagine a unor persoane publice, inclusiv din mediul financiar-bancar, pentru a promova scheme promițând câștiguri procentuale foarte ridicate. Situația se întâlnește în mai multe din statele central și est-europene .
Răspunderea prestatorilor de servicii de plată va fi invocată în anumite situații, astfel încât monitorizarea și reacția pentru anumite tipare de tranzacții neobișnuite care ar fi trebuit să atragă atenția să cadă în sarcina instituțiilor de plată, nu a clientului, punctează reprezentantul XTB România.
Se ia notă de înmulțirea pronunțată a cazurilor de fraudare, nu doar pentru că se propun reguli pentru autentificare mai puternică, monitorizarea tiparelor de tranzacții sau verificarea combinației corecte nume/IBAN, ci și pentru schimbul de informații între diferiți PSP.
În același timp, mai important, se au în vedere cazurile în care, prin accesare neautorizată a contului sau inducere în eroare în privința destinatarului plății, responsabilitatea nu este a clientului, ci a băncii/PSP.
Având în vedere tendințele de creștere masivă a tentativelor de fraudă din ultimii ani și posibilitățile noi deschise de tehnologie, împreună cu inventivitatea și organizarea uneori complexă a inițiatorilor, lupta pentru alocarea responsabilității financiare către giganții rețelelor sociale e una cu mize financiare imense.
O mai bună informare a clienților și autentificarea mai sigură vor oferi un grad de protecție suplimentară, iar schimbul de informații între firmele de tehnologie și procesatori de plăți, dar și între diferiți procesatori de plăți vor facilita detectarea unor tipare de fraudă.
Totuși, presiunea de a aduce rețelele sociale într-o implicare mai puternică în combaterea practicilor ilegale va crește, fiind posibil ca Marea Britanie să ofere un studiu de caz în privința împărțirii responsabilității – și a poverii financiare – a breșelor în plățile consumatorilor. Pentru viitor, într-un orizont de 2-3 ani de zile, ar putea fi un factor nefavorabil la adresa profitabilității unor companii deținătoare de rețele sociale, arată Claudiu Cazacu.
