Care sunt „jocurile” internationale care determina acum pretul petrolului?
Pretul actual al titeiului este determinat de evolutia unui complex foarte dinamic si cu foarte multe variabile. Principalii jucatori care influenteaza preturile globale sunt statele OPEC si producatorii NON-OPEC, precum SUA, Arabia Saudita, Iran, Rusia, China. Daca vine vorba de principii si actiuni atunci ne gandim la cote de productie si de piata, preturi de vanzare si discount-uri oferite pentru mentinerea unor cote de piata, negocieri atat in cadrul OPEC, dar si inter-guvernamentale, starea infrastructurii de productie si export, nivelul actual al investitiilor si gradul lor de materializare in productia de peste cativa ani, starea industriilor paralele de suport si a serviciilor, etc. Negocierile continua, dar concesiile sunt foarte rare si atunci cand sunt facute sunt imateriale. Este foarte greu de crezut totusi ca se va ajunge in viitorul apropiat la un compromis in ceea ce priveste inghetarea nivelului de productie anterior impunerii sanctiunilor asupra Iranului. Dar totusi, acest compromis va fi atins la un moment dat si, ca in orice negociere de o astfel de anvergura, cine va clipi primul va pierde. Nu va fi un perdant in totalitate, dar va pierde o cota de piata pentru urmatorii ani. Cineva va trebui sa clipeasca destul de curand, altfel exista riscul ca niciunul sa nu mai supravietuiasca acestui proces de negociere. Daunele provocate vor fi imense si de lunga durata si revenirea va putea fi facuta doar peste ani buni de zile. Cand distrugi o industrie, trebuie sa-ti asumi aceasta responsabilitate pana la capat si trebuie sa mai si traiesti cu aceasta situatie. De cand a inceput criza pretului petrolului, 30-40% din investitiile din explorare/dezvoltare au fost sistate si zacamintele existente au fost exploatate pe repede-inainte pentru a mari substantial productia. Pentru cunoscatori, acest ritm accelerat de productie inseamna in viitor moartea prematura a zacamintelor si efectele acestor practic nu vor intarzia sa apara. Aceasta industrie are cicluri operationale lungi si, de la primele investitii si pana la primele cantitati produse, trebuie sa treaca ani buni pentru a le materializa. Efectul iresponsabil de supraproductie de doi ani incoace va avea ca efect direct imposibilitatea unor producatori de a livra in viitor cantitatile pentru care se zbat zilele acestea sa le bata in cuie in cadrul noilor cote de export.
– Cum vedeti evolutia cotatiilor titeiului, pana la finalul acestui an (si de ce)?
Pana la sfarsitul acestui an exista premise create pentru a sustine un nivel al pretului petrolului Brent in jurul valorii de 50-55 USD/baril, pentru ca pana la urma ratiunea prevaleaza ambitiilor geopolitice si geostrategice si pentru ca acest nivel este unul care poate sustine si unele proiecte de investitii ce vor genera productii viitoare.
– Cum va fi afectata piata din Romania?
Piata din Romania este deja puternic afectata de aceasta criza si efectele ei nu au intarziat sa apara. Unele dintre proiecte nu mai sunt viabile din punct de vedere economic, nu se mai materializeaza. Avand in vedere productia matura si fragmentata din Romania, sunt multe sonde care la preturile actuale se incadreaza sub pragul de rentabilitate. In plus, au fost reduse drastic bugetele de investitii, ceea ce se inseamna automat mai putina activitate economica, atat la operatori, cat si la contractorii acestora. Pe termen mediu, aceste aspecte se vor reflecta si in nivelul productiei. In acest context, trist este ca statul roman nu a intreprins nici un fel de actiune in sprijinul acestei industrii. Alte tari din UE au reactionat rapid si si-au protejat industriile extractive de hidrocarburi (vede?i exemplul Marii Britanii), pentru ca ele au mai trecut prin astfel de crize si lectiile odata invatate, nu se uita. Sau cum se mai spune, istoria se repeta, dar nu se uita. Doar in Romania istoria se repeta si ne prinde mereu nepregatiti si cu ochii mari a mirare. Apoi oftam si primul lucru la care gandeste statul este cum sa mai mareasca taxele si impozitele aplicabile unei industrii cu istoric de mare contributor.. Pentru a face altfel, este nevoie de strategie, viziune, flexibilitate si vointa politica. Oricum, ca stat, ca sa poti da dovada de o astfel de flexibilitate, trebuie sa fii foarte bine dezvoltat si sa ai toate structurile foarte bine pusa la punct.
– In ce masura tarifele la consumatorul casnic (impuse de calendarul liberalizarii) pot fi corelate si cu puterea de cumparare a romanilor?
Calendarul de liberalizare a fost asumat de Romania in raport cu UE.. Problema nu apare din calendarul de liberalizare a preturilor, ci din puterea de cumparare a cetateanului. Strategia energetica europeana prevede ca energia sa fie din surse sigure, ieftine si sustenabile pe termen lung. Puterea de cumparare a cetateanului trebuie sa fie pe agenda de lucru a oricarui guvern in aceasta tara, pentru ca numai prin industrializare, prin crearea, modernizarea si imbunatarirea infrastructurii, prin generarea de noi locuri de munca vom putea inregistra o crestere economica sustenabila ce se va rasfringe asupra veniturilor personale.
In prezent, sistemul de subventii prin pret aplicat tuturor consumatorilor este inechitabil, fiind favorizati acei consumatori instariti care consuma mult calculele arata ca aproximativ 40% din subventie se duce la 20% din consumatorii reprezentand categoria cu venituri mari. Ar trebui sprijiniti financiar, prin ajutoare directe, doar acei consumatori care intr-adevar nu isi permit plata facturilor sau care nici macar nu au acces la gaze naturale.
Cele de mai sus vor putea fi posibile doar sub umbrela unei clase politice reformate si responsabile si intr-un cadru care presupune o economie subterna/paralela cat mai mica, un nivel de colectare a taxelor si impozitelor cat mai ridicat, un nivel ridicat de disciplina fiscala si o evaziune fiscala cat mai mica, o administrare judicioasa a banului public si o responsabilizare generala a populatiei in vederea respectarii legilor.
