Teatrul nu atrage atat de multa vizibilitate, precum fotbalul si de aceea nu prea vin finantatorii sa sustina teatre. Fotbalul este povestea care e mult mai vizibila in presa! Nu am nimic cu fotbalul, dar asa este. Toate posturile de radio si de televiziune dau stiri din fotbal, iar cu ele se incheie – de obicei – jurnalele. Nici un buletin de stiri nu se incheie cu titlul piesei de teatru care se joaca la National, in acea seara! in schimb, peste tot sunt reportaje sau macar stiri despre ce mai fac si pe unde mai merg finantatorii cluburilor de fotbal. Dar ati vazut foarte multi directori de teatru intrebati pe undeva: „care sunt premierele pe care le-ati montat”? Nu!…
Dar, dincolo de „vizibilitate”, pentru ca finantatorii sa fie interesati sa finanteze si teatre, nu numai fotbal, ar trebui in primul rand sa avem o Lege a sponsorizarii care sa favorizeze sponsorizarea, nu s-o incurce! in ce sens? Exista in alte tari modele de sponsorizare care, practic, directioneaza banii de la finantatori catre anumite domenii deficitare. De exemplu, sunt state in care, daca sponsorizezi o echipa de fotbal cu 50.000 de euro, ti se scade o suma din impozitul pe profit. In schimb, daca dai aceiasi bani unui teatru, la opera sau pentru orice alt act de cultura, ti se scade dublu din profit, prin lege. si-atunci, chiar daca-ti place foarte mult fotbalul si este un sport cu mare vizibilitate, parca te gandesti, ca finantator, ca merita sa dai niste bani si pentru un teatru, deoarece iesi in castig! Altfel spus, statul are si pargii prin care poate sa dirijeze circuitul banilor de la investitori catre sectoarele pe care vrea sa le acopere. La noi, este acelasi coeficient, indiferent de domeniul sponsorizat. Iar finantatorii aleg fotbalul, de exemplu, pentru ca – astfel – isi fac mai multa publicitate! (Daniel Negut)
