Aproape jumatate din familiile romanesti (46%) traiesc in una sau doua camere. in orase, procentul ajunge chiar la 57%. Cifrele devin mai dramatice cand ne uitam la marimea familiilor. Traiesc in maximum doua camere, 40% din familiile cu 3 persoane, 32% din familiile cu 4 persoane, 20% din familiile cu 5 persoane si 20% din familiile cu 6 persoane, reiese din studiile de piata derulate de BCR Banca pentru Locuinte (BCR BpL) cu sprijinul IRSOP.
„Ne oprim un moment si incercam sa ne imaginam traiul zilnic al unei familii de 4 sau 6 persoane intr-un apartament de 2 camere: cum se odihnesc acesti oameni? Cum mananca? Ce posibilitati de intimitate exista? Unde isi tin lucrurile? Unde se pregatesc pentru scoala sau pentru munca? Cum gestioneaza preferintele divergente? Cum e atmosfera generala? in mod curios, tema densitatii excesive in locuintele romanesti lipseste din discutiile publice si nu pare sa preocupe pe nimeni, in afara de locatarii in cauza”, a declarat dr. Petre Datculescu, Directorul IRSOP.
Toate fiintele vii sufera cand spatiul lor de viata e supraaglomerat. Cand traiesc inghesuite, animalele se reproduc mai incet, nu isi ingrijesc puii cum trebuie si devin vulnerabile la afectiuni. Studiile au constatat ca oamenii inghesuiti in spatii supraaglomerate au performante intelectuale mai scazute, devin mai retrasi din punct de vedere social si mai putin toleranti in relatiile interumane. Cercetarile facute de IRSOP pe aceasta tema arata ca oamenii care provin din familii numeroase inghesuite in spatii stramte raporteaza o crestere a iritabilitatii, a frustratiei, a senzatiei de constrangere si a sentimentului ca nu au control asupra vietii proprii, afirma dr. Petre Datculescu, Directorul IRSOP.
Dar, efectul cel mai grav al supraaglomerarii locative este instalarea resemnarii. Oamenii se descurajeaza si se obisnuiesc cu ideea ca nu vor putea depasi inconfortul in care traiesc. Acest efect psihologic se numeste ”neajutorare invatata” (learned helplessness) si apare atunci cand oamenii realizeaza ca nu exista scapare, pentru ca fortele proprii sunt insuficiente, iar ajutorul extern este absent. Familiile inghesuite nu au nevoie de compasiune, ci de ajutor, care se traduce prin acces la finantare, prin politici si strategii guvernamentale de imbunatatirea locuirii si mai ales prin constientizarea publica a riscurilor traiului inghesuit, a spus dr. Petre Datculescu.
Produsele de economisire-creditare sunt produse care au un ciclu de viata lung. Clientul incheie un contract de economisire-creditare cu o valoare care reflecta intentiile lui in domeniul locativ. Depune lunar (sau anual) o anumita suma de bani in contul contractului sau de economisire-creditare, pana ajunge la suma economisita de 50% din suma contractata. Acest tip de abordare a asigurarii confortului locativ in viitor impune o planificare a resurselor financiare proprii si o disciplina financiara individuala pe un timp indelungat.
Statul incurajeaza efortul cetateanului de a se preocupa de imbunatatirea propriei situatii locative, de a renunta la consumul imediat in beneficiul investitiilor pe termen lung in domeniul locativ. Statul incurajeaza efortul cetateanului prin acordarea primei in cuantum de 25% din economiile efectuate anual, nu mai mult de 250 EUR/an (echivalent lei). La finalizarea procesului de economisire si in functie de indeplinirea conditiilor de repartizare, clientul dobandeste dreptul de a accesa un credit cu valoarea de 50% din suma contractata. Atat pentru sumele economisite cat si in cazul creditelor banca ofera dobanzi fixe.
