O dupa-amiaza fireasca de noiembrie, undeva in cartierul Aviatiei. imbracat in jeansi drepti, geaca de piele neagra si o helanca subtire, Lucian Bute se indreapta cu pasi siguri spre masina ce avea sa-l conduca la sediul ProSport. In fata unei cafenele, o femeie de statura medie,
trecuta de 70 de ani, il priveste drept in ochi, cu un aer de indoiala. Lucian nu-i ocoleste privirea, o saluta respectuos si atinge portiera masinii. „Mama, tu nu esti Bute?”, i se adreseaza doamna. Campionul mondial da din cap in semn de aprobare si asculta: „Dar la televizor te arata altfel, mama! Atat de solid! Uite ca tu nu esti asa! Sa stii ca si noi, femeile batrane, ne uitam la tine si iti dorim sa-i bati pe toti!” . indemnul femeii concentreaza parca dorinta intregii tari in preajma zilei de 1 Decembrie. Lucian preia din zbor mesajul si pune intr-un zambet si o imbratisare toata puterea sa si dragostea pentru Romania.
Reporter: Lucian, cum arata o zi obisnuita petrecuta acasa?
Lucian Bute: Mmm, pai sa va ofer o imagine recenta care mi se lipeste de suflet ori de cate ori ajung acasa. Ieri-dimineata (n.r. – marti dimineata) m-am trezit acasa, la Pechea, intr-un tablou aproape hibernal. Copacii erau poleiti cu o bruma alba, groasa ce anunta parca venirea iernii, am lasat geamul crapat si am mai lenevit putin in patul de langa soba. Cam asa arata o dimineata perfecta, acasa, in Romania.
Reporter: De ce iubesti Romania?
Lucian Bute: Aici este sangele meu, ma trag de aici, aici e familia mea, prietenii si romanii mei. Ma simt apreciat in tara, aici ma incarc cu energie pozitiva in cele trei saptamani pe care le petrec acasa. Sunt foarte obosit si, daca as accepta toate invitatiile, n-as mai reusi poate sa ma canalizez pe atentia acordata familiei, dar si asa stiu ca acesta e un pret pe care-l platesc pentru popularitate si incerc sa multumesc pe toata lumea. Dar sa stiti ca si canadienii ma iubesc, ma apreciaza, iar presa ma respecta. (Mediafax)
