Bosnia marcheaza 20 de ani de la inceputul razboiului interetnic din 1991-1995, comemorare care gaseste cele trei comunitati traind in pace, dar la fel de divizate ca intotdeauna, intr-un stat fragil si afectat de saracie.in urma cu 20 de ani, la 5 si 6 aprilie 1991,
ultimele sperante ale zecilor de mii de bosnieci iesiti pe strazile din Sarajevo pentru a cere pace s-au naruit, dupa ce lunetisti sarbi au tras asupra multimii si s-au inregistrat primele victime. Tot atunci, Comunitatea europeana recunostea independenta acestei foste republici iugoslave.
„Ranile razboiului sunt profund ancorate in relatiile dintre cele trei comunitati”, musulmana, sarba si croata, care au fost in razboi, afirma Raif Dizdarevici, unul dintre utlimii presedinti ai federatiei iugoslave ianinte de destramarea acesteia in anii ’90.
„Bosnia este prizoniera fortelor nationaliste, diviziunile se adancesc, iar tara nu face decat sa mearga inapoi”, adauga Dizdarevici.
in timp ce sarbii si croatii nu au indicat daca intentioneaza sa marcheze aceasta aniversare, vineri, la Sarajevo, va avea loc un concert pe principalul bulevard din centrul orasului, in fata a mii de scaune goale, in memoria celor peste 10.000 de cetateni ucisi de fortele sarbe in cursul asediului asupra capitalei, care a durat de-a lungul intregului conflict.
Peste o suta de reporteri si fotografi de razboi care au acoperit acest conflict se vor afla de asemenea la Sarajevo.
Premizele razboiului din Bosnia dateaza din 1 martie 1992, cand musulmanii si croatii, majoritari, au aprobat independenta la un referendum boicotat de sarbi.
„Cred ca aceasta tentativa de a le impune sarbilor aceasta decizie a fost o eroare”, afirma analistul bosniac Esad Hecimovici, subliniind ca sarbii beneficiau deja de sprijinul militar al regimului aflat la putere la Belgrad.
Hecimovici noteaza de asemenea ca liderul musulman de la acea vreme, Alija Izetbegovici, care avea sa devina primul presedinte al Bosniei independente, a „mizat prea mult” pe un sprijin al comunitatii internationale pentru a impiedica un razboi a carui ferocitate „era previzibila”.
Razboiul s-a soldat cu circa 100.000 de morti si peste 2,2 milioane de refugiati, adica aproximativ o jumatate din populatie.
Sfarsitul conflictului va fi marcat de masacrul de la Srebrenita, unde circa 8.000 de musulmani au fost ucisi in iulie 1995 de fortele sarbe, act calificat drept genocid de justitia internationala.
Patru luni mai tarziu, la presiunea internationala, acordul de pace de la Dayton (Statele Unite) a pus capat conflictului, dar a consacrat divizarea Bosniei in doua entitati, una sarba si cealalta croato-musulmana, fiecare avand un inalt grad de autonomie si unite de institutii centrale slabe.
„Dialogul intre entitati nu exista, ele sunt divizate de un zid”, constata Dizdarevici, amintind crizele politice neincetate care afecteaza viitorul tarii in pofida ambitiilor afisate de aderare la Uniunea Europeana.
De fapt, Bosnia este una dintre tarile cele mai sarace din Europa, unde somajul afecteaza peste 40 la suta din cei 3,8 milioane de locuitori, dintre care un sfert traiesc sub pragul saraciei, potrivit ONU.
in prezent, principalii protagonisti ai razboiului sunt fie detinuti sau judecati pentru crime de razboi de justitia internationala, fie decedati.
Liderii politici si militari ai sarbilor din Bosnia din timpul conflictului, Radovan Karadzici si Ratko Mladici, inculpati pentru genocid, au fost arestati dupa ani de fuga si adusi in fata Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie. (Mediafax)
