Saracia in randul populatiei active a crescut semnificativ din cauza crizei economice, fiind posibil ca o scadere treptata a somajului sa nu fie suficienta pentru a imbunatati aceasta situatie, reiese dintr-o analiza pe 2013 a Comisiei Europene (CE).
„Una dintre cele mai tangibile consecinte sociale ale crizei economice este cresterea semnificativa a saraciei in randul populatiei in varsta de munca. Este posibil ca o reducere treptata a somajului sa nu fie suficienta pentru a inversa aceasta situatie, daca polarizarea salariala continua, in special din cauza unei cresteri a cazurilor de munca cu fractiune de norma”, arata CE, care subliniaza ca acestea sunt unele dintre principalele concluzii ale analizei din 2013 privind situatia sociala si a ocuparii fortei de munca in Europa.
Analiza abordeaza si impactul pozitiv al prestatiilor sociale asupra probabilitatii de a reveni in campul muncii, consecintele dezechilibrelor persistente intre barbati si femei si dimensiunea sociala a Uniunii economice si monetare.
Astfel, analiza arata cum incadrarea in munca poate sa ajute oamenii sa scape de saracie, insa doar in jumatate din cazuri, in conditiile in care multe depind si de tipul de loc de munca gasit, dar si de compozitia familiei si de situatia partenerului pe piata fortei de munca, arata CE.
„Trebuie sa acordam atentie nu doar crearii de locuri de munca, ci si calitatii locurilor de munca, pentru a realiza o redresare durabila care nu numai sa reduca somajul, ci si saracia”, subliniaza comisarul pentru ocuparea fortei de munca, afaceri sociale si incluziune, László Andor, citat intr-un comunicat de marti al CE.
„Este vorba, in special, de sistemele de prestatii bine concepute, cum ar fi cele care reduc nivelurile prestatiilor in timp, insotite de conditii adecvate, cum ar fi obligatia de a cauta un loc de munca. Astfel de sisteme tind sa ofere mai mult sprijin corelarii competentelor si, prin urmare, gasirii unor locuri de munca mai de calitate, care, la randul lor, ajuta cetatenii sa scape de saracie”, mai arata CE.
Analiza evidentiaza si faptul ca in unele tari (de exemplu, Polonia, Bulgaria), o proportie semnificativa de someri nu sunt acoperiti de sistemele standard de securitate (ajutor de somaj, asistenta sociala) si au tendinta sa se bazeze pe solidaritatea familiei sau pe munca la negru. in acest context, somerii care nu beneficiaza de ajutor de somaj sunt mai putin susceptibili sa gaseasca un loc de munca, deoarece sunt mai putin susceptibili sa faca obiectul masurilor de activare si nu sunt obligati sa isi caute un loc de munca pentru a beneficia de prestatii, se arata in aceeasi analiza.
Pe de alta parte, desi criza a diminuat unele dintre disparitatile de gen cu care se confrunta femeile (in mare parte din cauza ca sectoarele dominate de barbati au fost cele mai lovite de criza), aceste diferente de gen inca mai persista in ceea ce priveste participarea pe piata fortei de munca, remunerarea si riscul de saracie, releva cercetarea CE.
„In plus, femeile au in continuare tendinta de a lucra mai putine ore in total decat barbatii si, desi acest lucru poate reflecta unele preferinte individuale, aceasta duce la posibilitati reduse de dezvoltare a carierei, salarii mai mici si pensii viitoare mai mici, neutilizarea deplina a capitalului uman si, prin urmare, o crestere economica si o prosperitate mai redusa. Disparitatile de gen genereaza, prin urmare, atat cresterea costurilor economice, cat si cresterea costurilor sociale si ar trebui sa fie gasite solutii eficiente atunci cand ele rezulta din obstacole sau constrangeri venite din partea societatii sau a institutiilor”, mai arata CE.
Astfel, arata CE, se pot observa unele diferente intre statele membre in ceea ce priveste disparitatea de gen in cazul orelor lucrate: in unele cazuri, o proportie foarte mare de femei lucreaza, dar programul de munca e relativ scurt (de exemplu, in Olanda, Germania, Austria si Marea Britanie). in altele, participarea femeilor e mai redusa, dar cele incadrate in munca tind sa lucreze relativ mai mult (in numeroase tari din Europa Centrala si de Est, Spania, Irlanda). Numai unele state membre (in special tarile nordice si cele baltice) reusesc sa combine ratele ridicate de ocupare a fortei de munca feminine cu un nivel scazut de disparitate de gen in ceea ce priveste orele lucrate. O politica eficace cuprinde, potrivit CE, un timp de lucru egal indiferent de gen, o munca flexibila pe scara larga, stimulente pentru impartirea muncii neremunerate in cadrul unui cuplu si sisteme de ingrijire a copiilor in crese si gradinite mai compatibile cu un loc de munca, mai accesibile si abordabile, cu program mai lung.
