Ca si clujeanca get-beget m-am simtit tare mândra când, în Slovenia, la Maribor, orasul de pe Somes a fost desemnat „Capitala europeana a tineretului pe 2015”. Apelativelor de „mare centru universitar”, „renumit centru medical”, „important centru cultural”, „renumit furnizor de IT-isti”, li s-a adaugat si cel de „capitala europeana a tineretului”. Acest din urma atribut a generat o reala implicare a tuturor reprezentantilor urbei. Pot spune ca s-a creat o adevarat efuziune.
Trecând peste deja renumitul Festival de film TIFF, ajung la evenimentul de amploare internationala UNTOLD. În cele 4 zile de festival orasul a vuit de tineri sositi nu numai din tara si de prin Europa, ci si de prin lumea larga, din Mexic sau Argentina. Iar numitorul comun a fost: Tineretea.
Nu se poate sa uit agenda încarcata de conferinte organizate cu participare internationala si care au avut în centrul atentiei viitorul societatii, tinerii. si aici, ma voi opri la semnalarea Conferinței internaționale “Dupa un sfert de secol – conferința regionala despre romi și discriminare“ (A quarter century after – Regional conference on Rroma and discrimination”) ces-a desfasurat în perioada 29-30 Septembrie, 2015.
Conferința regionala despre romi și discriminare si-a propus sa abordezeîn mod constructiv, dar și critic ultimii 25 de ani de politici publice pentru romi și programele și provocarile pentru viitor. Prin urmare, si pentru tinerii Romi.
Evenimentul a reunit o diversitate de actori implicați în acest domeniu – organizații ale societații civile care implementeaza proiecte pentru romi, operatori de programe pentru ONG-uri, reprezentanți ai unor instituții europene (Comisia Europeana, Parlamentul European, Consiliul Europei), experți și cercetatori în domeniul antidiscriminarii, al politicilor publice, dezvoltarii ONG-urilor, dar și organizații finanțatoare din Centrul și Estul Europei.
Animati de ambitii “semete”, organizatorii si-au propus sa ofere “un cadru potrivit pentru un schimb de opinii și bune practici pentru organizatiile care lucreaza cu romii, active în domeniul influențarii politicilor sociale și în rezolvarea problemelor comunitare. Totodata, organizatorii au intentionat sa initieze discutii referitoare la domenii în care experții în politici publice și donatorii ar trebui sa își direcționeze activitatea în anii urmatori.
Ca orice organizatie care se respecta, în comunicatul trimis presei se arata ca “sesiunile de discutii au fost astfel gândite încât sa permita dezbaterea temelor de politici publice, cum ar fi: participarea activa a romilor, dezvoltarea tinerilor romi, discriminarea, participarea femeilor rome, migrația, alte teme din domeniul educației, sanatații, ocuparii forței de munca și locuirii pentru romi. “Perspective naționale și locale din România , Ungaria, Slovacia, Republica Ceha și din Bulgaria vor fi cu precadere subliniate pe parcursul prezentarilor”, îi asigurau organizatorii pe jurnalisti.
Toate bune si frumoase pâna aici! Din pacate, de la bunele intentii pâna la crunta realitate cu care se confrunta aceasta etnie este un HaU (pe ardeleneste spus). Desi a trecut, asa cum se arata în numele Conferintei, un sfert de secol! E adevarat: conferintele au si ele rolul lor. Uneori, si acela de a justifica “tocarea”de fonduri puse la dispozitie unor ONG-uri mai mici sau mai mari. Însa ei, Romii – marea masa – nu prea se regaseste, în mod concret, în ceea ce se dezbate, postuleaza etc. Multi dintre ei înca se zbat în saracie, mizerie, analfabetism. Unii, din punct de vedere legal, NU EXISTa! Acesta, fiindca nu au acte care sa ateste existenta lor.
si, ca sa nu fiu atât de negativista sau „rautacioasa”, cum ar spune unii, voi pomeni si o initiativa OK pe care la Cluj-Napoca a avut-o administratia locala: înfiintarea unui mare centru social si educational pentru copiii romi, marea majoritate proveniti din familii locate la groapa de gunoi a orasului, Pata Rât. Este mare pentru ca poate gazdui pâna la 150 de copii. Acest centru – care este functional efectiv, nu doar în scripte – reprezinta sansa acestor copii, viitorii tineri. Pentru ca altfel, nu stiu ce s-ar fi întâmplat cu ei. Groapa de gunoi a orasului s-a închis iar sansele de trai au scazut. Acum ca exista acest centru, în fiecare dimineata copiii sunt îmbarcati, adusi la gradinita-scoala, spalati, hraniti si învatati. Iar seara se întorc în sânul familiilor lor. Poate ca o parte din acesti copii vor avea ceva sanse de integrare în societate, vor deveni profesori, medici, ingineri. Nu vor fi siliti sa cerseasca sau sa fure. Poate! Asta, fireste, daca si parintii sau apartinatorii lor vor dori acest lucru! Daca nu-i vor duce „la produs” pe strazile Londrei sau ale Madridului. Ca doar la Centru copiii învata, printre altele, limbi straine!
Cititorii vor fi probabil bulversati de o oarecare discrepanta între titlul articolului si continutul sau, mai ales în partea de final. Eu mi-am propus însa sa surprind, cu bune-si-cu-rele, o frântura din ceea ce a presupus concretizarea apelativului „Cluj-Napoca – capitala europeana a tineretului”. (Sorina Bruj Dancuta)
