spune formatorul autorizat Mariana Iordache, trainer in dezvoltare personala si expert in legislatia muncii –
Ce le lipseste oamenilor, ca sa inceapa propria afacere?
– Unii spun ca le lipsesc banii. Altii spun ca lipsesc ideile bune de afaceri. Dar multora le lipseste perseverenta, increderea si ceea ce tine de startul unui demers. Pare paradoxal, insa multi oameni nu sunt constienti de faptul ca totul are un inceput. Chiar si Zidul Chinezesc a avut un inceput, un prim kilometru, sa nu uitam asta!
Exista un loc pentru fiecare, pe piata romaneasca a muncii?
– Absolut! Am cunostinte, prieteni, care lucreaza in domeniul recrutarii de personal si ei se confrunta cu un deficit de talente! Adica, nu au pe cine sa propuna spre angajare, in anumite domenii. si nu sunt putine… Deci, este loc! Trebuie doar sa ai pregatirea necesara pentru postul pentru care candidezi. si sa poti demonstra acest lucru!
Au vreo sansa si oamenii trecuti de 50-55 de ani, de exemplu?
– Da! Statistic vorbind, la nivel global, in Statele Unite si Franta, de exemplu, s-a luat initiativa ca macar o persoana cu varsta peste aceasta limita sa fie in fiecare organizatie, tocmai pentru a da un exemplu in acest sens. Este si o vorba din popor: „Cine n-are batrani, sa-i cumpere!” Oare de ce? Nu cumva pentru ca intotdeauna ai ce invata de la cei care au mai multa experienta?…
Dupa aceasta varsta, 50-55 de ani, formarea profesionala poate oferi o sansa in plus de angajare?
– Sigur, pentru ca poti aduce experienta pe care o ai, in beneficiul organizatiei. Acest lucru inseamna un plus de valoare in activitatea companiei. si inca un lucru: un studiu realizat la nivel global spune ca piata muncii are nevoie de oameni cu gandire de intreprinzator. Deci, cu o viziune mai larga asupra a ceea ce inseamna lucrul intr-o companie, pe un post anumit, un om cu o vasta experienta. De exemplu, daca lucrezi in vanzari, asta nu inseamna ca esti doar „vanzator”, ci ai si abilitati de comunicare, de atitudine, de stil. Toate acestea se castiga in timp, nu le poti avea la o varsta frageda! Formarea profesionala inseamna de fapt o actualizare a informatiilor, o adaptare la schimbarile existente pe piata muncii si chiar o redirectionare a pregatirii spre domenii noi. Aici, am in vedere ca unele dintre profesiile pentru care s-au pregatit aceste persoane poate ca au si disparut de pe piata!
De partea cealalta a „baricadei” – sa spunem – ce zic reprezentantii companiilor, atunci cand vad un candidat trecut de o anumita varsta?
– Vedeti dvs, totul tine de ceea ce se numeste „marketing personal”. Depinde de fiecare in parte, in primul rand, nu neaparat de companie. Depinde de cat de bine stie fiecare candidat sa-si promoveze calitatile, aptitudinile, competentele, atunci cand doreste un loc de munca. Depinde de cum stie fiecare sa-si puna in valoare experienta acumulata pana atunci, in domeniul respectiv. Sa-l faci pe angajator sa ajunga el singur la concluzia ca are neaparat nevoie de tine, pentru postul scos la concurs! Eu fac si consiliere privind cariera si insertia pe piata muncii si tot constat ca multi candidati nu stiu sa se promoveze, nici macar prin ceea ce trebuie scris intr-un CV! Multi oameni trecuti de 45-50 de ani cred, in mod gresit, ca simpla prezentare a experientei lor din trecut ar trebui sa le asigure un loc de munca. Nu este chiar asa! Competentele se castiga printr-un proces de invatare continua, la orice varsta, asa ca nu trebuie sa ramai cu ceea ce stiai candva!
Vorbind acum despre angajatii tineri, cum apreciati ofertele de locuri de munca pentru oameni „tineri, dar cu experienta”?…
– Este un anunt discriminatoriu de recrutare! Ce inseamna notiunea de „tanar”? Poti avea experienta, daca abia ai absolvit facutatea? Este o inteaga discutie pe aceasta tema si sunt lucruri care pot compensa „experienta”, insa, oricum, nu stiu sa existe angajator care sa nu-si doreasca o afacere profitabila! Am avut programe derulate in mediul universitar si am gasit cazuri de persoane „imbatranite” ca atitudine, fara incredere in sine, desi nu aveau decat 24-25 de ani si chiar sub aceasta varsta. Dar am intalnit si persoane de 60-65 de ani, cu o energie si un optimism cu mult peste unii tineri – ca varsta – si care puteau face fata oricand unor sarcini de serviciu potrivite competentelor lor, desi trebuiau sa iasa la pensie.Un anunt de recrutare, de fapt, este o portita spre propria cariera.
Se poate spune ca traim intr-o „epoca” a diplomelor si parca exista o goana dupa diplome – cat mai multe! Obtinerea unei diplome inseamna si obtinerea de competente intr-un domeniu?
– Este o intrebare foarte – sa spunem – actuala! Nu este scris pe fruntea nimanui ca are o diploma intr-un domeniu sau altul. Ideea de formare profesionala nu se rezuma la studiile sau la certificatele de calificare/ de perfectionare pe care le ai (sau nu inseamna doar acest lucru)! Dupa parerea mea si din ceea ce vad pe piata, formarea profesionala trebuie sa fie un sistem de pregatire continua, un proces de invatare continua si nu doar goana dupa un numar cat mai mare de diplome! Diploma nu asigura in mod automat si o competenta. Diploma inseamna ceea ce ai invatat, iar competenta este ceea ce stii sa aplici, ceea ce stii sa faci. De multe ori, cele doua componente sunt total diferite! Nu lucreaza diploma in locul tau!
Cat de mult sunt interesate companiile sa continue – pe cheltuiala proprie – pregatirea profesionala a angajatilor? Ori, mai degraba prefera sa angajeze oameni care nu mai au nevoie de pregatire suplimentara?
– Nu vreau sa spun ca acest lucru (pregatirea profesionala a propriilor angajati – n.red.) este prevazut chiar in Codul Muncii!… Dar conducerea companiei ar trebui sa observe, de exemplu, care sunt angajatii dedicati firmei. si sunt programe speciale – se numesc „in house” – la care sunt chemati formatori pentru a ridica nivelul de pregatire a acestora, pentru ca ei sa fie si mai buni in domeniul lor de activitate, pentru a avea performante sporite. Poate si cu abilitati suplimentare de „public speaking”, de pilda, chiar daca acei angajati nu trebuie sa vorbeasca in public, ci doar la intalnirile cu managerii sau cu proprii subalterni. Ori, cu abilitati inovative. Companiile care vad in perspectiva se preocupa si de pregatirea continua a angajatilor lor, nu cauta totul „de-a gata”! Mai mult decat atat, exista posturi in care chiar este obligatoriu ca angajatul sa invete continuu, pentru ca lucrurile se schimba, evolueaza si nu poti ramane la acelasi nivel al cunostintelor. in aceste conditii, nu cred ca ii convine vreunui angajator sa caute permanent oameni noi pentru astfel de posturi, ci mai degraba asigura pregatirea continua a celor existenti, pe care deja ii cunoaste.
Daniel Negut
