Un contract de asigurare trebuie sa expuna in mod transparent, precis si inteligibil functionarea mecanismului asigurarii, astfel incat consumatorul sa poata evalua consecintele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il priveste, a decis, luni, Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), anunta Mediafax.
Potrivit CJUE, faptul ca un contract de asigurare este legat de unele contracte de imprumut incheiate concomitent poate juca un rol in examinarea respectarii cerintei privind transparenta clauzelor contractuale, intrucat se considera ca in acest caz consumatorul nu manifesta aceeasi vigilenta in privinta intinderii riscurilor acoperite
Directiva privind clauzele abuzive prevede ca nu sunt obligatorii pentru consumator clauzele abuzive care figureaza intr-un contract incheiat cu un vanzator sau furnizor. Totusi, potrivit aceleiasi directive, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului principal al contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil.
in anul 1998, Jean-Claude Van Hove a incheiat cu o unitate bancara doua contracte de imprumut imobiliar pentru o suma de aproximativ 68.000 de euro. La incheierea acestor contracte de imprumut, el a aderat la un „contract de asigurare grup” al CNP Assurances pentru a garanta, printre altele, o acoperire de 75 la suta din rate in caz de incapacitate totala de munca (ITM).
in urma unui accident de munca, Van Hove a ajuns in incapacitate permanenta partiala de munca (IPP) de 72 la suta in sensul dreptului francez al asigurarilor sociale. Medicul mandatat de societatea de asigurari a concluzionat ca starea de sanatate lui Van Hove, desi nu era compatibila cu reluarea profesiei anterioare, facea posibila exercitarea unei activitati profesionale adaptate pe fractiune de norma. Prin urmare, compania a refuzat sa continue sa acopere ratele imprumutului in temeiul incapacitatii lui Van Hove.
Van Hove a initiat o actiune in justitie pentru a obtine recunoasterea caracterului abuziv al termenilor contractului in ceea ce priveste definitia ITM si a conditiilor in care plata ratelor este suportata de asigurare. in opinia lui Van Hove, definitia ITM era redactata astfel incat nu putea fi inteleasa de consumatorul profan.
CNP Assurances considera ca respectiva clauza nu poate constitui o clauza abuziva intrucat priveste obiectul insusi al contractului. Pe de alta parte, definitia ITM ar fi clara si precisa, chiar daca criteriile luate in considerare pentru stabilirea ratei de incapacitate functionala sunt diferite de cele retinute de asigurarile sociale.
in aceste conditii, instanta franceza sesizata cu litigiul (Tribunalul de Mare Instanta din Nimes) a solicitat Curtii de Justitie sa stabileasca daca este posibila aprecierea caracterului eventual abuziv al clauzei in discutie.
in hotararea pronuntata luni, Curtea precizeaza, amintind al nouasprezecelea considerent al directivei, ca, in contractele de asigurare, clauzele care definesc sau delimiteaza in mod clar riscul asigurat si raspunderea asiguratorului nu se supun unei aprecieri a caracterului abuziv deoarece aceste restrictii sunt luate in considerare la calcularea primei platite de catre consumator.
Nu este exclus ca, astfel, clauza in litigiu sa priveasca obiectul insusi al contractului, in masura in care aceasta pare sa delimiteze riscul asigurat si raspunderea asiguratorului, stabilind totodata prestatia esentiala a contractului de asigurare. Curtea lasa instantei nationale sarcina sa verifice acest aspect indicandu-i in acelasi timp ca este de competenta sa sa determine daca, avand in vedere natura, economia generala si ansamblul prevederilor contractului, precum si contextul sau juridic si factual, clauza in discutie stabileste un element esential al ansamblului contractual in care se inscrie.
in ceea ce priveste problema daca respectiva clauza in litigiu este redactata in mod clar si inteligibil, Curtea aminteste ca cerinta privind transparenta clauzelor contractuale, consacrata de directiva, nu poate fi redusa numai la caracterul inteligibil pe plan formal si gramatical, ci aceasta cerinta trebuie inteleasa in mod extensiv. in speta, Curtea nu exclude ca domeniul de aplicare al clauzei care defineste notiunea de ITM sa nu fi fost inteleasa de consumator.
„Astfel, este posibil ca, in lipsa unei explicatii transparente privind functionarea concreta a mecanismului asigurarii referitor la acoperirea ratelor imprumutului in cadrul ansamblului contractual, domnul Van Hove sa nu fi fost in masura sa evalueze, pe baza unor criterii precise si inteligibile, consecintele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il priveste. Incumba instantei nationale sarcina sa verifice si acest aspect.”, se arata in comunicatul transmis luni
Potrivit Curtii, imprejurarea ca acest contract de asigurare se situeaza intr-un ansamblu contractual cu contractele de imprumut ar putea de asemenea sa fie relevant in acest context. Prin urmare, nu se poate cere consumatorului sa manifeste aceeasi vigilenta, in privinta intinderii riscurilor acoperite de contractul de asigurare, ca in cazul in care ar fi incheiat in mod distinct contractul de asigurare si contractele de imprumut.
in consecinta, Curtea statueaza ca acele clauze care privesc obiectul principal al unui contract de asigurare pot fi considerate ca fiind redactate in mod clar si inteligibil in cazul in care, pe de o parte, sunt inteligibile pentru consumator pe plan gramatical si, pe de alta parte, expun in mod transparent functionarea concreta a mecanismului asigurarii tinand seama de ansamblul contractual in care se inscriu, astfel incat consumatorul sa fie in masura sa evalueze, pe baza unor criterii precise si inteligibile, consecintele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il priveste. in cazul in care nu aceasta este situatia, instanta nationala poate sa aprecieze caracterul eventual abuziv al clauzei in discutie.
Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.
