La sfarsitul lunii iulie, Comisia Europeana organizeaza prin intermediul ”Centre International de Formation Europeenne” o sesiune in limba franceza a Universitatii Europene de Vara cu tema ”L’Europe en tant que communaute de droit: l’apres adhesion de la Roumanie et de la Bulgarie”. Cursurile se vor tine in Romania si Bulgaria cu localizare in orasele infratite, Slobozia si Silistra.
Fiind invitat de catre Centre International de Formation Europeenne sa fac parte din grupul international de profesori care vor sustine cursurile Universitatii Europene am avut ocazia sa discut curicula acestora si orientarea generala a problematicii predate. A fost un schimb de opinii extrem de interesant la care am putut constata, prin pozitiile exprimate, atat de reprezentantii CIFE, cat si a mediului academic occidental, o anumita reorientare a strategiilor anticriza pe care unii au numit-o chiar ” nevoia demitizarii unor solutii ”.
Prima solutie de iesire din criza care este supusa demitizarii este aceea a rolului si importantei intreprinderilor mici si mijlocii. Este stiut faptul ca opinia conform careia intreprinderile mici si mijlocii ar fi motorul relansarii economice si principalul instrument de creare a locurilor de munca a constituit punctul forte al majoritatii programelor sau strategiilor anticriza, acestea fiind beneficiarele celor mai importante masuri de stimulare, atat fiscale cat si institutionale. Efectele nu au fost insa cele asteptate, deoarece s-a constatat ca in perioada de dupa anul 2000, IMM- urile si-au schimbat substantial tipul comportamentului pe piata. Ele au renuntat la comportamentul de originalitate si initiativa antreprenoriala in sensul dezvoltarii unui tip de business independent, particularizat pe cerintele unui crenel distinct al cererii exprimate direct pe piata in favoarea unui comportament de subcontractor in sensul dezvoltarii unui tip de business contractul cu o mare firma integratoare, evitand riscul contactului direct cu piata. Este o orientare spre o piata intrafirme, pe orizontala dezvoltata de firmele mari, in majoritatea lor de tip multinational.
Desi nu se poate nega potentialul pe care IMM-urile le au in crearea de locuri de munca, nu se mai poate spune ca este un rezultat direct al lor, ci un rezultat indirect al relatiei lor cu firmele integratoare, in masura in care acestea din urma isi pot dezvolta productia. in consecinta, stimulentele institutionale si fiscale nu ar mai trebui orientate spre IMM-uri ci spre firmele integratoare, care prin efect ricosat vor ajuta si IMM-urile. Este, deci, o schimbare a punctului focusat de la IMM la marile firme integratoare.
Poate fi un punct de vedere corect dar nu se poate face abstractie de un efect pervers cu grad mare de periculozitate. O astfel de focusare este evident in avantajul multinationalelor care vor deveni si mai puternice nu numai in raporturile concurentionale pe piata dar si in raporturile cu institutiile statelor nationale. Este oare corect ca efortul contribuabililor nationali sa fie lasat la vointa si dispozitia capitalului international, doar cu speranta ca el va da o satisfactie si IMM-urilor nationale ?
O a doua demitizare se refera la rolul pe care exporturile catre piete emergente mari il poate avea in relansarea economica a Europei. Este o referire directa la exporturile de tehnologie avansata si servicii specializate catre tari ca India, China sau Brazilia, cu speranta ca cererea acestor piete pentru astfel de produse va relansa economia occidentala. Aceasta speranta pare a fi ireala daca se urmareste structura exporturilor economiilor emergente spre nucleul dezvoltat al UE. Daca pana in perioada 2005-2007 apanajul exporturilor inalt tehnologizate apartinea Europei, dupa aceasta data se remarca o orientare inversa. Exporturile Chinei, Indiei si chiar ale Braziliei se caracterizeaza tot mai mult prin produse cu input mare de tehnicitate, rezultat al propriilor eforturi de cercetare-dezvoltare. Acest proces poate genera chiar o inversare a directiei delocalizarilor care vor lua directia est-vest sau est-sud. Demitizarea rolului exporturilor catre economiile emergente este inlocuita cu o tendinta de mitizare a comertului intracomunitar.
Si aceasta idee a cresterii rolului schimburilor intracomunitare ca o alternativa a schimburilor cu zona extracomunitara poate fi corecta dar va avea si ea efecte perverse asupra economiilor mai putin competitive din interiorul UE. Sa nu uitam ca Romania este o astfel de economie.
