De-a lungul vremurilor am scris despre atatea lucruri legate de economia conventionala, cea care ne influenteaza viata de zi cu zi incat o pauza din aceasta alergare este un demers firesc si necesar. in lumina acestui principiu as vrea sa abordez in cateva cuvinte ceea ce generic numesc economia sufletului, o stiinta cu metode si legi ramase pentru prea mult timp nedescoperite si nemarturisite.
Ma raportez pentru putin timp la fenomenul tortionarilor ca simbol al „evului mediu” dintr-o perioada pe care o numim elegant si neasumat comunism. Ororile comunismului, atrocitatile din inchisorile comuniste, zdorbirea sperantei sub greutatea bocancilor curatati cu meticulozitate sunt fapte de care se vor ocupa istoricii si mintile capabile sa analizeze modelul social care a permis acestor lucruri sa traiasca alaturi de noi dar un fapt socheaza, marcheaza o eticheta a timpului pe care il consumam intre grafice si metroul care le leaga, lipsa de regret a celor care poarta stigmatul tortionarilor, lipsa caintei singura care ar putea sa bata hotarat la portile iertarii.
Nu stiu acum daca un proces sau o serie de condamnari va servi dreptatea sau adevarul, nu stiu nici macar daca ne vom vindeca vreodata de aceste profunde boli sufletesti, dar prin abordarea acestui subiect putem observa ce inseamna de fapt nealcatuirea omului modern, neasumarea pe deplin a cautarilor sale, intunericul care se poate lasa peste o societate inerta si supusa hazardului.
Economia omului nealcatuit corespunzator parcurge acum o etapa a urii care incearca sa ocupe orice spatiu i se pune la dispozitie uneori din slabiciune, alteori din ignoranta, alteori nici nu mai stim din ce motive. Economia sufletului e atat de precar ingrijita incat nealcatuirea omului e aproape un rezultat firesc oglindit in viata tuturor celor din viata noastra. Dinamica acestei economii poate fi descrisa acum de ideea de a face pentru a avea si astfel unii vor avea iar altora li se va lua pentru ca nu-i asa cineva trebuie sa castige si altcineva sa piarda. E un joc despre care am fost invatati ca se petrece cu sau fara voia noastra. Dinamica omului alcatuit corespunzator se constituie tot in jurul ideii de a face dar cu scopu final de a fi.
Acest tip de economie fata de care gravitam constient sau nu are nevoie de investitii precum economia clasica pe care o tot dezbatem fara vreo concluzie absoluta, de oameni pregatiti sa gestioneze un capital pe care il poti pierde dar si castiga oricand. Cazul tortionarilor, cel asupra caruia am staruit putin fara a da nume, poate fi un moment de analiza pentru o economie a carui motor se hraneste cu gandurile si aspiratiile noastre individuale si colective si care pe final incearca sa „produca” omul alcatuit corespunzator in fata lui Dumnezeu si a vietii. Nealcatuirea omului nu este o optiune ci o drama pe care acum istoria o evoca ce-i drept cu speranta nerepetarii unui accident soldat cu milioane de victime.
