de Marius Romascanu
Considerat a fi unul dintre cele mai complexe si mai raspandite sisteme de management si, totodata, controversat de catre o parte a specialistilor, managementul prin obiective poate fi definit, conform opiniei profesorilor O. Nicolescu si I. Verboncu, ca un „instrument managerial axat pe determinarea riguroasa si derivarea obiectivelor pana la nivelul posturilor si executantilor implicati nemijlocit in stabilirea lor si corelarea recompenselor/sanctiunilor cu gradul de realizare a acestor obiective“.
In esenta, managementul prin obiective este o tehnica structurata, ce apartine domeniului stiintelor managementului, tehnica prin intermediul careia se pot fixa scopuri precise pentru oricare dintre organizatiile pe care le cunoastem.
Corect implementat si aplicat in mod riguros, managementul prin obiective reprezinta o solutie extrem de eficace a problemelor de fond cu care se confrunta, din ce in ce mai acut, organizatiile moderne. Dintre argumentele ce sustin necesitatea aplicarii pe scara larga a managementului prin obiective, mentionam: armonizarea intereselor economice si manageriale, asigurata pentru fiecare nivel ierarhic al organizatiei atat prin proiectarea si promovarea unor obiective interconditionate intr-un sistem de obiective, cat si prin materializarea unor instrumente menite sa faciliteze indeplinirea acestor obiective (programe de actiuni, calendare de termene, norme de aplicare, bugete etc.); rigurozitatea marcata, asigurata printr-o definire si dimensionare clara a tuturor obiectivelor, concomitent cu precizarea instrumentelor care contribuie la indeplinirea acestora; initierea unor actiuni complexe de modernizare manageriala, prin crearea unei noi stari de spirit, a unei noi atitudini fata de munca, de implicare constienta si asumata pentru indeplinirea obiectivelor.
De-a lungul timpului, ca forma de expresie consistenta a nevoilor care definesc insasi scopurile pentru care organizatiile exista, s-au cristalizat componentele majore ce caracterizeaza managementul prin obiective. Sintetic, acestea se prezinta sub forma:
n Sistemului de obiective, in care se evidentiaza seturile de obiective fundamentale, obiective derivate specifice si obiective individuale;
n Programelor de actiune, cu ajutorul carora sunt evidentiate principalele decizii si actiuni ce urmeaza a fi adoptate si initiate pentru realizarea obiectivelor;
n Calendarelor de termene, ce precizeaza termenele intermediare si finale ale realizarii obiectivelor;
n Instructiunilor, generale sau partiale, concretizate in indicatii metodologice cu privire la modul de realizare a obiectivelor;
n Bugetelor, elaborate pentru firma si componentele sale, abordate ca centre de gestiune.
Principalele caracteristici ale managementului prin obiective: complexitatea deosebita, data de faptul ca aplicarea sa vizeaza toate componentele procesuale si structurale ale organizatiei, iar in contextul sau pot fi utilizate multe alte metode si tehnici manageriale in functie de problemele pe care le ridica fundamentarea componentelor si realizarea obiectivelor; Dimensiunea manageriala, respectiv descentralizarea manageriala in interiorul firmei, in conditiile aparitiei de noi „actori“, numiti centre de gestiune, caracterizate prin atributii, responsabilitati si competente superioare ipostazei de simple subdiviziuni organizatorice (activitati sau competente); Dimensiunea economica, asigurata prin utilizarea bugetului ca important instrument managerial. Acesta se elaboreaza, lanseaza, executa si urmareste atat la nivel de firma, cat si la nivel de centru de gestiune. Pentru aceasta este facilitata apelarea altor parghii economice, cu valente motivationale deosebite (profit, salarii, preturi etc.); Dimensiunea participativa, in sensul ca in elaborarea obiectivelor si a celorlalte componente bugetare este necesara si se faciliteaza participarea activa si responsabila a conducatorilor centrelor de gestiune si a altor manageri si executanti din cadrul acestora; Dimensiunea motivationala, evidentiata de corelarea recompenselor/sanctiunilor cu gradul de realizare a obiectivelor individuale, ale centrelor de gestiune si ale firmei, precum si cu gradul de implicare, de participare a fiecarui salariat la realizarea acestora.
Managementul prin obiective se utilizeaza: cand managementul organizatiei doreste cu adevarat imprimarea unei caracteristici de ordine, disciplina si rigurozitate domeniului condus, ca premisa a eficientei si eficacitatii acestuia; cand se urmareste exercitarea unui management cu adevarat previzional, anticipativ, sustinut de fundamentarea si elaborarea de obiective la toate esaloanele organizatorice (pana la nivel de post); cand descentralizarea manageriala si economica in interiorul firmei este o necesitate pentru succesul economic al acesteia; cand se urmareste responsabilizarea managerilor centrelor de gestiune si a componentilor acestora; cand se urmareste profesionalizarea managementului pana la nivelurile inferioare ale acestuia; cand se doreste o amplificare a dimensiunii motivationale a managementului; acordarea de recompense/sanctiuni materiale si moral spirituale este conditionata, in contextul managementului prin obiective de gradul de realizare a obiectivelor individuale si a obiectivelor firmei, precum si de gradul de implicare in realizarea acestora. Principalele instrumente manageriale, utilizabile in contextul managementului prin obiective sunt materializate prin diagnosticare, extrapolare, metoda scenariilor, studii de piata, delegare, sedinta, managementul prin bugete, regulamentul de organizare si functionare, organigrama, descriptorii de functii, fisele de post etc.
Ca orice sistem sau metoda de management, si managementul prin obiective se confrunta cu un set de limitari, datorate in principal problemelor de comportament ale personalului, eforturilor apreciabile indreptate in directia aplicarii managementului prin obiective, dificultatii stabilirii de obiective individuale pentru toate posturile din interiorul organizatiei.
Concluzionand, putem afirma ca managementul prin obiective corelat cu managementul prin bugete reprezinta un tip de solutie eficienta pentru gestionarea si rezolvarea unei parti din multitudinea de probleme cu care se confrunta organizatiile inceputului de secol 21.
