Facilitățile fiscale pentru cercetare-dezvoltare sunt oferite de mai multe țări și pot constitui un avantaj competitiv în atragerea de investiții în proiecte ce implică activități de cercetare-dezvoltare și în dezvoltarea accelerată a societăților care întreprind astfel de activități. În România, stimulente fiscale pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, existente în Codul fiscal, sunt următoarele:
- deducerea suplimentară, în proporție de 50%, a cheltuielilor efectuate pentru activităţile de cercetare-dezvoltare;
- aplicarea metodei de amortizare accelerată în cazul aparaturii şi echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare;
- scutirea de impozit pe venit pentru angajații care lucrează în proiecte de cercetare-dezvoltare;
- scutirea de impozit pe profit pentru contribuabilii cu activități exclusiv de cercetare – dezvoltare în primii 10 ani de activitate.
Spre exemplu, beneficiul obținut din aplicarea facilității de deducere suplimentară a cheltuielilor poate conduce la o economie de 8% din valoarea investițiilor în proiecte de cercetare-dezvoltare (de exemplu 8% reprezentând reducere în impozitul pe profit final de plată). Banii astfel economisiți pot fi direcționați pentru a sprijini alte activități/inițiative de afacere la nivelul societăților în cauză.
Totuși, în România cadrul legislativ aplicabil pentru accesarea acestor facilități nu este unul foarte prietenos cu contribuabilii și nicidecum facil.
Mai exact, cadrul legislativ pentru accesarea acestor facilități este compus momentan din Codul Fiscal, Ordonanța de Guvern nr. 57/2002 privind cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, aprobată cu modificări și completări ulterioare, dar și Ordinul comun nr. 1056/4435/2016 din 5 iulie 2016 pentru aprobarea Normelor privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la calculul rezultatului fiscal emis de Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. În plus, este aplicabil și Ordinul nr. 350 din 30 mai 2019 emis de către Ministerul Educației și Cercetării pentru constituirea registrului experților pe domenii de cercetare-dezvoltare. Nu în ultimul rând, Ordinul 1056/4435/2016 face trimitere și la ghidul specific emis de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică – Manualul Frascati.
Care sunt condițiile în prezent?
Pe scurt, pentru a putea beneficia de aceste facilități fiscale, o activitate sau un proiect pot fi considerate eligibile, conform legii, dacă îndeplinesc simultan următoarele 5 criterii:
- Criteriul de noutate: se referă la un produs nou/modernizat, tehnologie nouă/modernizată, serviciu nou/modernizat, care aduc un plus de cunoaștere la tehnologiile actuale din industria respectivă.
- Criteriul de creativitate: se referă la dezvoltarea de noi concepte, metode, etape pentru îndeplinirea obiectivului proiectului/proiectelor.
- Criteriul de incertitudine: un proiect de cercetare-dezvoltare, în general, implică incertitudini cu privire la costuri, perioada de timp necesară pentru a obține rezultatul dorit și, în același timp, dacă se poate atinge scopul proiectului și în ce măsură.
- Criteriul de demers sistematic – proiectul trebuie desfășurat într-o manieră sistematică, adică este planificat, îi sunt alocate resurse (timp și personal specializat) și un buget.
- Criteriul de transferabilitate/reproductibilitate al rezultatului: rezultatul obținut (inclusiv cel negativ dacă nu s-a obținut rezultatul dorit) trebuie să fie transferabil/reproductibil după finalizarea proiectului.
Pentru fiecare proiect în parte, contribuabilul trebuie să pregătească o documentație tehnico-financiară, foarte bine argumentată care să susțină aplicarea facilității respective. De asemenea, pentru încadrarea proiectelor/activităților de cercetare-dezvoltare contribuabilul trebuie să apeleze la expertiza unei persoane autorizate din „Registrul Național al Experților pentru certificarea/expertizarea activității de cercetare-dezvoltare”.
Dar ce se întâmplă de fapt în practică? În practică, aceste facilități fiscale sunt foarte puțin aplicate de contribuabili, motivele fiind diverse, precum: gradul de incertitudine cu privire la acceptarea aplicării acestei facilități în eventualitatea unui control fiscal, lipsa de practică prin raportare la alți jucători din domeniul de activitate respectiv, lipsa de informare cu privire la activitățile eligibile și beneficiile aplicării acestor facilități, cadrul legislativ actual care nu este armonizat și în niciun caz extrem de cuprinzător cu privire la activitățile ce pot fi considerate eligibile, lipsa resurselor pentru a determina și documenta astfel de proiecte etc.
Plecând de la teoria menționată mai sus, dorim să exemplificăm în cele ce urmează câteva tipuri de activități de cercetare dezvoltare din domenii variate, având la bază Manualul Frascati.
Cine, cum? Exemple practice
Facilitățile fiscale mai sus-menționate pot fi aplicate de societăți care activează în domenii diferite, plecând de la industria auto, energie, IT, domeniul financiar-bancar, telecomunicații, agricultură etc.
Cum? Spre exemplu, activitățile de cercetare-dezvoltare în domeniul ingineriei mecanice sunt strâns legate de proiectarea produselor. Dacă procesul de proiectare implică calcule, desene, concept, instrucțiuni de operare pentru a crea prototipuri/proiecte pilot, atunci aceste activități ar trebui să se califice drept activități de cercetare/dezvoltare. Dacă aceste activități sunt legate doar de execuția și menținerea standardelor actuale de producție, atunci nu se pot califica drept activități de cercetare dezvoltare.
Industria chimică și industriile conexe sunt de obicei candidați puternici pentru programe de stimulare a cercetării și dezvoltării. De exemplu, activități de cercetare-dezvoltare pot fi: dezvoltare de noi hibrizi semințe (industria agri), eficientizare proces de producție pigmenți, dezvoltarea și optimizarea unor straturi de pasivare.
În domeniul IT, următoarele activități s-ar preta pentru deducerea suplimentară aferentă activităților de cercetare-dezvoltare: dezvoltarea unui nou sistem de operare/limbaj de programare, design și implementarea unui nou motor de căutare bazat pe tehnologii noi, crearea de noi tehnici de securitate și criptare a datelor etc.
În domeniul financiar-bancar, printre activitățile ce se pot califica pentru deducerea suplimentară ar fi următoarele: modelarea probabilității de rambursare anticipată, dezvoltarea de noi modele/metodologii de risc pentru procesul de creditare, crearea unui software pentru activități de home-banking, dezvoltarea de noi tehnici/mecanisme de investigare a profilului clienților cu scopul de a crea noi produse și servicii bancare, cercetare pentru a determina noi categorii de risc ce trebuie avute în vedere în contractele de asigurare, cercetare tendințe sociale pentru a determina impactul asupra produselor de asigurare cu scopul de a crea noi produse, dezvoltare aplicații/tehnologii noi pentru electronic banking, servicii de creditare/economisire/asigurare electronice etc.
În domeniul logistic, potențiale activități de cercetare-dezvoltare ar fi crearea unei soluții de machine learning pentru predicția comenzilor, dezvoltare aplicație pentru urmărirea comenzilor etc.
Așa cum am exemplificat mai sus, activitățile de cercetare-dezvoltare se pot regăsi în foarte multe domenii de activitate și pot beneficia de aceste facilități fiscale prevăzute momentan în legislația din România.
Deși contextul actual nu e cel mai propice, aplicarea acestor facilități fiscale ar impulsiona direcționarea resurselor societăților spre astfel de activități de cercetare-dezvoltare, care în viitor vor conduce cu siguranță la îmbunătățirea performanței financiare a societăților respective și vor oferi un avantaj competitiv prin raportare cu alți jucători din piață.
Astfel, societățile din România ar trebui să se informeze cu privire la aplicarea acestor facilități și să facă demersurile necesare pentru a beneficia de economiile generate din activități de cercetare-dezvoltare, ajutând astfel la promovarea unor bune practici pentru impulsionarea unor astfel de activități la nivel național.
