Crestinii ortodocsi sarbatoresc, duminica, Floriile, ziua in care Iisus Hristos a intrat in Ierusalim, fiind aclamat de discipolii lui si locuitorii orasului, sarbatoare care deschide pregatirile de Pasti din Saptamana mare.
In duminica a sasea din postul Pastelui, cunoscuta in popor si sub numele de Duminica Floriilor, Biserica Ortodoxa sarbatoreste intrarea triumfala a lui Iisus Hristos in Ierusalim.
Floriile inseamna primul praznic imparatesc, numit si Duminica Stalparilor (popular Florii sau Flurii). Praznuirea se face numai duminica, la fel ca Pastele. Numele deriva din latinescul Floralia, sarbatoare a vegetatiei.
Duminica Floriilor este precedata de Sambata lui Lazar. in aceasta zi, Isus Hrisos isi arata din nou minunile, inviindu-l pe Lazar, la patru zile de la moarte. Dupa aceasta minune, multimile stranse la portile cetatii l-au intampinat cu flori si l-au aclamat pe Mantuitor, la intrarea in Ierusalim.
Sambata din ajunul sarbatorii este cunoscuta, de asemenea, drept Mosii de Florii, cand se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.
Prescriptiile iudaice prevedeau ca fiecare evreu sa mearga macar o data pe an la Templul din Ierusalim, pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Venirea lui Iisus cu o saptamana inainte de patimile sale si de invierea sa din morti a fost un eveniment mult asteptat, fiind profetit cu mai bine de patru sute de ani inainte de sfantul proroc Zaharia, prin cuvintele „Bucura-te foarte fiica Sionului, veseleste-te fiica Ierusalimului, caci iata imparatul tau vine drept si biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei”.
Noul Testament relateaza faptul ca apostolii au intins hainele lor pe asin, pe ele sezand Mantuitorul in timpul acestei procesiuni. Acest gest a fost interpretat de Sfintii Parinti ca fiind marturisirea faptului ca invatatura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pamant. Hainele Sfintilor Apostoli simbolizeaza noua haina pe care o imbraca oamenii, haina Sfantului Botez.
Dupa modelul multimii din cetatea Ierusalimului care l-a intampinat pe Mantuitorul cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxa a randuit ca, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, sa se sfinteasca ramurile de salcie aduse de credinciosi. Slujitorii Bisericii citesc rugaciuni de sfintire a salciei, tinand in maini aceste ramuri inmugurite, cu lumanari aprinse, ca simbol al biruintei vietii asupra mortii, fiind cunoscut faptul ca salcia are o putere mare de regenerare.
De Florii, atentia comunitatii traditionale era indreptata, pe langa sarbatoarea religioasa, catre renasterea vegetatiei. De fapt, denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora, peste care crestinii au suprapus sarbatoarea intrarii Domnului in Ierusalim. Astfel, pe langa sarbatoarea crestina a intrarii Mantuitorului in Ierusalim, au aparut si nenumarate obiceiuri si traditii, atat in mediul rural, cat si in cel urban, cele mai multe de sorginte pagana.
De exemplu, de Florii se obisnuieste sa se faca „de ursita”, astfel ca fetele aflau, prin diverse procedee, daca se vor casatori sau nu in acel an. Tot de Florii, martisorul purtat pana in aceasta zi se pune pe ramurile unui pom inflorit sau pe un maces, iar zestrea se scoate din casa pentru aerisire.
Inaintea sarbatorii, fetele nemaritate din Banat si Transilvania obisnuiesc sa puna o oglinda si o camasa curata sub un par altoit. Dupa rasaritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite in farmece pentru noroc in dragoste si sanatate.
De asemenea, la miezul noptii se fierbe busuioc in apa, iar dimineata fetele se spala pe cap cu aceasta fiertura, ca sa le creasca parul frumos si stralucitor. Ce ramane se toarna la radacina unui par, in speranta ca baietii se vor uita dupa ele, ca dupa un copac inflorit.
in acelasi timp, daca cineva indrazneste sa se spele pe cap chiar in ziua de Florii, fara apa descantata si sfintita, risca sa albeasca.
La toate popoarele crestine pot fi intalnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea avand in prim-plan palmierul sau salcia. Aceste traditii nu au nimic in comun cu spiritul crestinesc al praznicului Intrarii Mantuitorului in Ierusalim.
Crestinii praznuiesc Intrarea Mantuitorului participand la Sfanta Liturghie, impodobind cu ramuri de salcie sfintita icoanele, usile si ferestrele gospodariilor lor si pastrand randuiala postului. Aceste ramuri sfintite se pastreaza peste an, fiind folosite cu credinta la tamaduirea diferitelor boli. Ele imbodobesc icoanele, usile, ferestrele, intrarile in grajduri, fantanile si stresinile caselor. Oamenii mai obisnuiesc si sa infiga aceste ramuri in straturile proaspat semanate, sa le puna in hrana animalelor sau sa le aseze pe morminte. Ramurile verzi simbolizeaza castitatea, dar si renasterea vegetatiei, amintind totodata de ramurile cu care a fost intampinat Iisus la intrarea in Ierusalim, in aceasta zi.
De asemenea, fiind praznic imparatesc, biserica a randuit ca in aceasta zi sa fie dezlegare la peste, vin si untdelemn. Pentru crestini, pestele (ihtios in greaca) este un simbol hristic, de mare insemnatate pentru comunitatile crestinilor din primele secole.
Intrarea Mantuitorului in Ierusalim prefigureaza demnitatea imparateasca a lui Iisus Hristos, care vine calare pe asin. insusi Dumnezeu da exemplu de smerenie si se descopera ca imparat al Pacii, al unei imparatii care nu apartine lumii acesteia si nu se conduce dupa legile ei.
Ierusalimul a fost pentru poporul iudeu centrul spiritual. Aflati sub robie romana, iudeii asteptau cu nerabdare venirea unui eliberator. De aceea, intrarea lui Iisus in Ierusalim a fost vazuta ca o sansa de eliberare. Pentru crestinii-ortodocsi, Ierusalimul ceresc sau tronul lui Dumnezeu este imparatia Cerurilor deschisa spre a fi mostenita de cei care imbraca haina Sfantului Botez si il primesc pe Hristos in inimile lor.
Semnificatia crestina a acestei zile este una foarte puternica, reprezentari ale lui Hristos intrand in oras calare pe un magar intalnindu-se frecvent in pictura.
Arabii aprind candele, impodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii impletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiati sa isi daruiasca ramuri de salcie in aceasta zi. Adaptarile se datoreaza conditiilor diferite in care traiesc popoarele, dar esenta vegetala este aceeasi.
Floriile deschid saptamana cea mai importanta pentru pregatirile de Pasti, cunoscuta sub numele de „Saptamana mare”.
Traditia mai spune ca asa cum va fi vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti. (Mediafax)
