Ce legatura exista intre stima de sine si increderea in fortele proprii? Dar intre aceste notiuni si performantele profesionale? Sunt temele care au stat la baza interviului cu Dorin Bodea, un specialist in self management.
Ce inseamna “self management”?
Vorbind pe romaneste, “self management” se poare traduce prin “managementul sinelui”, considerand ca deja cuvandul “management” a intrat in limbajul nostru uzual. Cu alte cuvinte, este vorba despre gestionarea comportamentului si emotiilor personale, dar si gestionarea propriei valori.
Cat de important este acest lucru?
in Statele Unite, sunt obligatorii inca de la nivelul liceului diverse cursuri legate de stima de sine sau dezvoltarea inteligentei emotionale. De ce? Deoarece cam toate studiile pe aceasta tema arata ca un nivel ridicat al stimei de sine antreneaza performante superioare la aproape toate nivelurile – intelectual, in munca s.a.m.d. – ceea ce inseamna un cistig deosebit atat pentru persoana respectiva, cat si pentru unitatea la care lucreaza si pentru societate, in ansamblul ei. Noi am facut cateva cercetari in ultima vreme legate de caracteristicile culturale ale romanilor si valorile lor. Am analizat cum se vad romanii pe sine si cum ii vad pe ceilalti.
Si ce ati constatat?
O ruptura foarte mare intre parerea despre propria persoana si cea despre ceilalti. Opinia majoritara – iar studiile noastre au fost realizate pe persoane cu studii superioare – este ca fiecare are o parere extraodinar de buna despre el insusi, dar o parere foarte proasta despre altii. Deci, “eu” sunt bun, competent, civilizat, educat etc, iar “celalalt” este aproape la polul opus! insa – atentie! – o imagine super-pozitiva despre propria persoana nu este acelasi lucru cu “stima de sine”! Este, de fapt, un fel de complex de superioritate, fara a fi o reala stima de sine. De ce? Pentru ca “eu” am o imagine foarte buna despre mine doar la nivel “potential”. Adica, “eu” doar CRED ca sunt atat de bun, in atat de multe domenii. insa, atunci cand analizez trecutul “meu”, constat ca nu am realizari care sa-mi sustina aceasta parere pozitiva! Iar “stima de sine” inseamna ca ma pretuiesc, dar pe baza unor realizari.
Care este pragul intre stima de sine si ingamfare, aroganta?
Aici intervine “managementul sinelui”! Stima de sine trebuie tinuta sub control, trebuie sa fie echilibrata. Stima de sine trebuie sa fie autentica si durabila, bazata pe anumite realizari personale. O accentuare a stimei de sine, fara realizari recunoscute, duce omul catre aroganta! Acest lucru este mai nociv in relatiile interumane decat o stima de sine scazuta.
Cum te poti apara de “lingusitori”, de cei care te lauda degeaba si te pot face sa-ti supraevaluezi stima de sine? Se intampla asta inclusiv in cazul unor manageri (”sefi”, sa le spunem, generic) inconjurati de subalterni “laudatori”…
Asta tine de seful respectiv si de stilul de lucru pe care el l-a impus subalternilor. Iar acceptarea unor laude necuvenite arata, de fapt, ca el este un manager foarte slab! Va ajunge la auto-multumire si va crede ca nu poate mai mult (sau ca nu trebuie sa faca mai mult, sa evolueze). Este un fel de capat de drum si poate ajunge chiar la izolarea fata de ceilalti, la o ruptura fata de acestia, pentru ca nu-i mai ajunge nimeni la varful nasului, cum se spune! si mai este un lucru de subliniat in aceasta discutie, legat de manageri: am constatat ca unii dintre ei vad managementul drept o pozitie privilegiata, de putere si de influenta, din care poti obtine doar beficii si nu ca o pozitie responsabila.
Depinde si de angajati…
Da, iar aici putem discuta putin despre modul in care se face recrutarea viitorilor angajati. Eu am inceput sa lucrez cu managerii din anul 1999 si le-am studiat comportamentul. Sunt manageri care-si aleg subalternii dupa chipul si asemanarea lor. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va intoarce impotriva lor, impotriva firmei. De ce? Pentru ca rezultatele valoroase intr-o activitate decurg inclusiv dintr-o disputa a ideilor. Ori, daca subalternii nu pot veni cu nici o idee in plus fata de ceea ce a zis seful, nu poate avea loc evolutia. Pentru rezultate superioare este nevoie si de pareri diferite de ale sefului.
Pe de alta parte, multi patroni de firme doresc sa angajeze oameni deja pregatiti. Cam nimeni nu vrea sa investeasca in pregatirea unui proaspat angajat. Iar aici, probleme suplimentare sunt generate si de modul in care se face selectia, care nu inseamna doar sa te uiti la CV-ul unui om! Selectie inseamna mult mai mult: inseamna sa observi care sunt valorile sale, ori sa constati care este comportamentul sau in diverse situatii, sa-i vezi latura umana si abia apoi sa tragi o concluzie. si asta nu poti constata numai intr-o discutie! Ai nevoie de trei-patru intalniri, ai nevoie de instrumente adecvate de evaluare, ai nevoie – poate – sa-l pui pe om sa faca un proiect complex. Macar timp sa investesti, ca patron, in procesul de selectie. Pot afirma ca aproape 50% din sansa de succes a unei afaceri tine de modul in care are loc selectia angajatilor!
O atitudine pozitiva fata de sine, ajuta afacerea unui patron de firma?
Bineinteles ca ajuta! Atitudinea si gandirea pozitiva favorizeaza dezvoltarea afacerii. Cand patronul unei firme are o atitudine pozitiva fata de el insusi si gandeste pozitiv, atunci el crede ca poate mai mult. Acest lucru inseamna inclusiv faptul ca este putin nemultumit de el. si vrea sa faca mai mult!
Deci, “stima de sine” implica si “nemultumirea de sine”?
Da, implica, pentru ca o anumita doza de nemultumire permite evolutia! Chiar daca nemultumirea este o emotie negativa, nemultumirea de sine are un rol falnastic in a evolua. si in acest context, prin “managementul sinelui” inveti sa tii “stima de sine” intr-un echilibru adecvat, fara a exagera in nici un sens! (Daniel Negut)
