Material de opinie de Mihaela Popescu-Ichim, Director, Anca Ghizdavu, Manager, și Anca Preda, Consultant Senior Servicii Fiscale, Deloitte România
Ghidul privind interpretarea Directivei Europene 822/2018 (DAC6) a fost, în cele din urmă, publicat pe site-ul ANAF pe data de 13 ianuarie 2021. Documentul era așteptat de companiile vizate, având în vedere că publicarea acestuia a fost prevăzută expres în Ordonanța Guvernului nr. 5/2020 care transpune directiva în România. DAC6 impune raportarea către autoritățile fiscale a tranzacțiilor transfrontaliere cu risc fiscal care au fost derulate începând din data de 25 iunie 2018. Primul termen, respectiv 31 ianuarie 2021, vizează aranjamentele din a doua jumătate a anului 2020, în timp ce tranzacțiile „istorice”, din perioada 25 iulie 2018 – 30 iunie 2020, au ca termen de raportare 28 februarie 2021.
Pentru societățile din România, ghidul DAC6 este mai mult decât bine-venit, pentru că ajută contribuabilii în interpretarea legislației DAC6 (atât prin exemplele furnizate cu privire la aranjamentele transfrontaliere raportabile, cât și prin clarificarea unor noțiuni de bază prevăzute de directivă) și ușurează, astfel, procesul de analiză a tranzacțiilor. Cu toate acestea, mai pot fi aduse clarificări suplimentare, având în vedere că ghidul DAC6 nu limpezește toate aspectele „gri” ale legislației.
Câteva din lămuririle cuprinse în ghid
În primul rând, este utilă clarificarea pe care o aduce cu privire la noțiunea de „avantaj fiscal”, care este esențială în evaluarea „testului beneficiului principal” pentru anumite semne distinctive (aspecte care determină dacă o tranzacție este raportabilă sau nu). Astfel, se lămurește faptul că tranzacția intră în sfera directivei doar dacă beneficiul principal sau unul dintre principalele beneficii ale tranzacției vizează obținerea unui „avantaj fiscal”. Ghidul precizează că această noțiune este una largă, care nu surprinde doar obținerea unei scutiri/rambursări de taxe și impozite, ci și situațiile în care sunt maximizate deducerile fiscale, pierderile fiscale ori sunt diminuate veniturile sau câștigurile etc.
Totodată, ghidul aduce lămuriri pentru mai multe semne distinctive DAC6, care vin să armonizeze prevederile din textul inițial al OG 5/2020 cu cel al directivei europene. Printre acestea se numără clarificările în zona tranzacțiilor circulare, care presupun interpunerea unor entități fără scop comercial sau tranzacții care se compensează/anulează reciproc. În acest caz, OG 5/2020 face trimitere, indirect, la acțiuni de spălare a banilor, iar ghidul DAC6 se referă la „mutarea circulară” a banilor (în linie cu textul directivei), fapt care schimbă radical sfera de aplicare a semnului distinctiv.
O altă clarificare adusă în vederea armonizării cu textul directivei se referă la plățile către jurisdicțiile necooperate, conform listei UE / OCDE. Potrivit ghidului, aplicarea testului beneficiului principal nu mai este necesară, tranzacțiile fiind considerate automat raportabile.
În plus, ghidul precizează că lista cu jurisdicțiile necooperante trebuie analizată la data la care intervine obligația de raportare, și nu la data implementării aranjamentului. În cazul în care lista se modifică ulterior, nu mai este necesară reevaluarea aranjamentului din acest punct de vedere. Astfel, societățile trebuie să acorde atenție sporită plăților efectuate către jurisdicții precum Barbados, Fiji, Seychelles, Insulele Virgine Americane, Samoa, Panama etc.
Cu privire la transferurile transfrontaliere de funcții/active/riscuri, prin ghid se revine la noțiunea de EBIT în sens de „câștiguri” (profituri), asemenea textului directivei, și nu la „venituri”, cum menționează OG 5/2020. Această clarificare aduce un plus pentru contribuabili, având în vedere că sensul celor două noțiuni este complet diferit.
OG 5/2020 versus Ghidul DAC6
Având în vedere faptul că ghidul aduce o serie de modificări legislației DAC6 care nu sunt în concordanță cu textul OG 5/2020, apare întrebarea referitoare la forța juridică a ghidului DAC6 și o dilemă în plus pentru contribuabili: care dintre cele două are putere legislativă mai mare? Este de precizat în acest sens că, deși OG 5/2020 face referire la emiterea ulterioară a unui ghid de interpretare, acesta a fost publicat doar pe website-ul ANAF, ceea ce pune în discuție caracterul său normativ și forța sa juridică.
În substanță, modificările prevăzute de ghid au fost introduse în spiritul reglementării DAC6, cu scopul de a alinia legislația națională cu cea prevăzută în textul directivei europene, în sensul lămuririi unor termeni care, traduși în limba română, creau confuzii de interpretare. Deși clarificările aduse prin ghid sunt bine-venite pentru contribuabili, ar fi fost totuși de dorit ca, prin intermediul acestuia, să se faciliteze interpretarea actului normativ existent, iar eventualele neconcordanțe dintre acesta și directivă să se regleze prin modificarea legislației.
Arii care pot fi îmbunătățite
Pe lângă problematica puterii legislative a ghidului, există în continuare multe semne de întrebare, unele derivând din însuși textul ghidului.
Un exemplu ar fi definiția aranjamentului transfrontalier, care poate conduce fie la o interpretare holistică, fie la o interpretare fragmentară a aranjamentului (de exemplu, pentru fiecare plată). Acesta ar fi fost un aspect extrem de important de clarificat, întrucât influențează direct obligația de raportare a contribuabililor.
Totodată, rămâne un semn de întrebare, respectiv o discrepanță față de textul directivei în ceea ce privește obligația unui contribuabil relevant de a raporta către ANAF un aranjament dacă deține dovada că același aranjament a fost raportat de un alt contribuabil către o altă autoritate din alt stat membru.
Alte aspecte care ar fi fost util să fie clarificate se referă la termenul până la care trebuie făcută raportarea anuală pentru acele aranjamente cu prestare succesivă multianuală (de exemplu, împrumuturi multianuale) și, poate, introducerea unui prag valoric de la care tranzacțiile transfrontaliere devin raportabile, pentru a diminua atât eforturile de raportare ale contribuabililor/intermediarilor, precum și efortul de administrare a acestora de către ANAF.
În concluzie, după o lungă perioadă de așteptare, publicarea ghidului DAC6 este benefică pentru mediul de afaceri, pentru că aduce o serie de clarificări importante în procesul de evaluare a tranzacțiilor transfrontaliere. Reglementarea DAC6 rămâne, totuși, una foarte complexă și uneori subiectivă și care, de cele mai multe ori, depinde de consecințele fiscale ale aranjamentelor transfrontaliere în toate jurisdicțiile implicate, ceea ce face cu atât mai dificilă evaluarea obligațiilor de raportare. Deși scopul declarat al autorităților este acela ca sensul reglementării DAC6 să fie cât mai larg și să poată impune raportarea unui număr cât mai mare de tranzacții cu elemente de planificare fiscală agresivă, din perspectiva contribuabililor este cu atât mai important să depună toate diligențele pentru a se asigura că declară doar acele tranzacții care se încadrează propriu-zis în vreunul din semnele distinctive și sunt eligibile pentru raportare.
