Presedintele Hosni Mubarak, care refuza sa demisioneze, chiar daca si-a delegat puterile vicepresedintelui sau, sub presiunea manifestatiilor strazii, a guvernat in Egipt singur timp de trei decenii. Acest barbat in varsta de 82 de ani, care a condus tara in mod autoritar, pare sa se agate de putere, in pofida unei miscari populare fara precedent, lansate pentru a denunta tarele regimului sau: somajul, saracia, coruptia, libertatile incalcate, violentele comise de politie.
Anuntul sau facut la 1 februarie, ca nu va candida pentru un nou mandat la alegerile prezidentiale din septembrie, nu i-a calmat criticii, ei solicitand plecarea sa imediata. Joi seara, ei au continuat sa ceara acest lucru, dupa discursul sau in care anunta ca ii deleaga puterile lui Omar Suleiman.
Pe parcursul perioadei in care s-a aflat la putere, multiplelor apeluri – inclusiv din partea Statelor Unite – in favoarea unei deschideri a sistemului politic, el le-a opus cu regularitate spectrul unei destabilizari catastrofale a acestei tari cu populatia cea mai mare din lumea araba (peste 80 de milioane de locuitori).
Mubarak, un barbat fara prea mare carisma, l-a succedat in 1981 pe presedintele Anwar al-Sadat, asasinat de islamisti, la doi ani dupa ce a fost primul lider arab care a semnat pacea cu Israelul.
Persoana pragmatica si efectuand frecvent turnee pe teritoriul tarii sale, Mubarak, unul dintre liderii cei mai longevivi din lumea araba, a mentinut Egiptul in tabara proamericana si a pastrat acordurile de pace cu Israelul.
Fost comandant al armatei aeriene, el a reusit sa mentina pana la 25 ianuarie stabilitatea Egiptului – si a propriului sau regim -, bazandu-se pe un redutabil aparat de forte de politie, acuzat ca isi impune controlul asupra vietii politice si asupra unui sistem politic dominat de un partid devotat lui Mubarak.
El s-a aratat de asemenea a fi un adversar hotarat al islamismului radical de tipul al-Qaida. Dar el nu a reusit sa limiteze cresterea in importanta a unui islam traditionalist, inspirat de miscarea Fratii Musulmani.
Avand o conformatie solida, cu parul des in pofida varstei si cu privirea deseori ascunsa in spatele unor ochelari de soare, Mubarak a devenit in cursul anilor o figura familiara a reuniunilor internationale, impunand Egiptul ca un pilon moderat in lumea araba.
Nascut la 4 mai 1928 intr-o familie din mica burghezie rurala a Deltei Nilului, Mohammed Hosni Moubarak a devenit comandant general al fortelor aeriene, apoi vicepresedinte in aprilie 1975.
In cursul lungii sale cariere, el a scapat din cel putin sase tentative de atentat si nu a ridicat starea de urgenta instaurata la preluarea puterii.
Cresterea puterii fiului sau mai mic, Gamal, apropiat de mediul de afaceri, a alimentat suspiciunile privind o transmitere „ereditara” a puterii, la alegerile prezidentiale din septembrie 2011, provocand protestele opozitiei.
In pofida liberalismului economic care a permis in ultimii ani o crestere economica si emergenta unor „campioni” egipteni in domeniul telecomunicatiilor sau constructiilor, aproximativ 40 la suta dintre egipteni traiesc in continuare cu mai putin de doi dolari pe zi, potrivit statisticilor internationale, in conditiile in care tara este vizata de cazuri de coruptie.
Mubarak, operat la vezica biliara si la duoden in 2010, are un alt fiu, Alaa, din casatoria sa cu Suzanne Thabet, „Prima Doamna” a Egiptului, care ar fi avut o influenta mare pe langa sotul sau. (Mediafax)
