Pe 23 ianuarie, orașul Iași va primi oficial titlul de „Capitală Istorică“. Este un gest de recunoaștere simbolică pe care președintele României, Klaus Iohannis, îl va face personal. Pe de altă parte, aproape toate recunoașterile venite din partea guvernului nu au fost însoțite și de proiecte concrete, care să ofere acestei zone a țării șansele dezvoltării economice.
Parlamentul României a decretat 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor, drept sărbătoare națională. Dar, câți români cunosc cu adevărat sacrificiul pe care orașul Iași l-a făcut în 1859 în favoarea Bucureștiului, renunțând la titlul de Capitală, și, în același timp, suportând consecințele unei depopulări masive și ale unui regres economic nici până astăzi depășit?
Din nefericire, ne aflăm și acum în fața acelorași neputințe locale și naționale. Cu un Centenar eșuat, atât din punct de vedere simbolic, cât și de fond, în care municipiului Iași nu i s-a oferit nici un rol, România pare că se afundă și mai puternic în cercul vicios al inechității. În interiorul acelorași granițe, vedem Românii cu mai multe viteze, zone care se dezvoltă spectaculos, în vreme ce altele sunt doar bazine pentru emigrația spre Vestul Europei.
Proiectul de țară, așa cum am mai spus-o, pentru următorii 100 de ani, nu poate fi altul decât acela al reducerii discrepanțelor economice între regiuni. Iar prin marile proiecte de infrastructură putem demonstra că țara noastră se îndreaptă în direcția cea bună.
Cu o populație tot mai îmbătrânită, cu prea mulți oameni care au luat calea pribegiei, deznodământul nostru ca națiune, în interiorul granițelor, nu este prea greu de intuit în lipsa unor măsuri urgente. Moda generațiilor de sacrificiu a trecut. Astăzi românii caută și găsesc soluții individuale atunci când statul îi părăsește. Și, din păcate, decizia cea mai des întâlnită este să părăsească granițele fără prea mari regrete.
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
