Material de opinie de Dan Bădin, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România
Acordul obținut în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) cu privire la stabilirea unui impozit minim pe profit la nivel global de 15% pentru marile companii, semnat de peste 130 de state, a fost prezentat ca fiind „cel mai important acord privind fiscalitatea internațională încheiat într-un secol” și „un pas colosal către o mai mare justiție fiscală”. Însă înțelegerea, care a fost susținută și prin acordurile recente obținute la nivelul G8 și apoi G20, se dovedește a fi încă fragilă, având în vedere că vizează doar unul dintre cei doi piloni ai inițiativei OCDE privind taxarea internațională, cel referitor la impozitul minim pe profit. Pilonul care prevede impunerea unei taxe pe companiile din domeniul digital nu numai că nu a întrunit consensul marilor puteri, ci riscă să dezechilibreze din nou relațiile dintre Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite ale Americii (SUA).
Consensul în cadrul OCDE a fost obținut după un deceniu de dezbateri intense pe marginea reformei fiscalității internaționale, cu scopul de a implementa un sistem echitabil de taxare a profiturilor companiilor multinaționale în beneficiul tuturor statelor care contribuie la obținerea acestora. Dar noile reguli, asupra cărora s-a convenit în cadrul organizației, se aplică unui număr limitat de companii și ocolesc domeniul care, în ultimii ani cel puțin, a căpătat o poziție dominantă la nivel global.
Concret, statele semnatare au convenit o reformă a impozitării multinaționalelor axată pe două direcții: una privind o rată globală de impozitare a profiturilor de cel puțin 15%, iar cealaltă, o nouă distribuire între state a drepturilor la impozitarea multinaționalelor. Astfel, un stat va putea impozita profiturile obținute de o companie națională din străinătate dacă impozitul plătit acolo este mai mic de 15%, pentru a compensa diferența. Această regulă se aplică societăților cu o cifră de afaceri de peste 750 de milioane de euro. În schimb, distribuirea unor cote din profit către statele de unde se obțin veniturile se va putea solicita, în anumite condiții, doar multinaționalelor care generează peste 20 de miliarde de euro în cifra de afaceri globală și a căror rentabilitate este mai mare de 10%. Așadar beneficiile statelor din care se extrag veniturile vor fi limitate.
Anumite țări cu cote de impozitare a profiturilor sub cea stipulată în acord, printre care se numără Irlanda și Ungaria, au refuzat să semneze convenția, dat fiind că le diminuează avantajul competitiv dat de taxarea redusă în atragerea investitorilor.
Semnatarii acordului și-au dat termen luna octombrie 2021 pentru finalizarea detaliilor tehnice și pentru pregătirea unui plan de implementare efectivă în 2023.
Această inițiativă vine să oprească acea cursă de reducere a cotelor de impozit pe profit („race to the bottom”), în care statele lumii s-au întrecut în ultimii 30 de ani, și va avea ca și consecință firească o aliniere a cotelor naționale minime la sau peste nivelul de 15%.
Taxa digitală reaprinde conflictul dintre SUA și UE
Parafarea acordului se datorează, fără îndoială, faptului că noua conducere a SUA a anunțat, în prima parte a acestui an, că sprijină inițiativa OCDE privind impunerea unui impozit minim pe profit la nivel global, după mai mulți ani de opoziție. Dar și forma finală a înțelegerii a fost influențată tot de administrația americană, care respinge în continuare aplicarea unei taxe digitale la nivel global, care ar afecta în principal marii giganți IT din SUA. Mai mult, americanii condiționează menținerea acordului de eliminarea taxei digitale din țările care au impus-o unilateral și de abandonarea de către UE a planurilor în această direcție. Secretarul trezoreriei americane, Janet Yellen, a respins afirmația UE potrivit căreia această taxă ar putea fi complementară acordului privind impozitul minim pe profit la nivel global.
Pe de altă parte, vicepreședintele Comisiei Europene, Margrethe Vestager, a declarat recent că salută acordul OCDE, însă UE va merge înainte cu taxa sa digitală, care are obiective diferite față de ce s-a stabilit la reuniunea OCDE, iar domeniul de aplicare „este mai extins”. În plus, oficialii europeni încep să dezvăluie detalii cu privite la viitoarea taxă care ar urma să se aplice pe teritoriul UE, în cazul în care nu se ajunge la un acord global în acest sens. Se vehiculează aplicarea unei cote de 0,3% pe vânzările online de produse și servicii ale companiilor care activează pe piața comună, cu cifră de afaceri anuală de peste 50 de milioane de euro. Așadar, nu sunt vizați doar giganții din tehnologie, ci mult mai multe companii.
La rândul său, ministrul francez al Finanțelor, Bruno Le Maire, a anunțat, în cadrul reuniunii G20, că Franța (care a impus unilateral o taxă pe veniturile companiilor din sectorul digital) este dispusă să renunțe la taxa națională imediat ce este implementată una la nivel global.
Cu toate acestea, pentru a nu compromite planurile privind introducerea impozitului minim la nivel global, oficialii europeni s-au arătat dispuși să amâne anunțul privind taxa digitală până în toamnă.
Ce ar putea avea de câștigat România?
În aceste discuții globale, Romania are un rol mai degrabă de spectator. Totuși, rămâne întrebarea dacă aceste acorduri internaționale vor afecta si companiile care activează în țara noastră.
Pentru România, care are un impozit pe profit de 16%, impactul acordului OCDE asupra cotei minime este aproape inexistent. Companiile românești nu sunt afectate deloc de noile prevederi stabilite la nivel global, iar pentru companiile multinaționale care activează pe piața locală este posibil să apară anumite influențe mai degrabă din potențiale reorganizări interne ale grupurilor multinaționale ca urmare a introducerii impozitului minim. Spre exemplu, se poate renunța la utilizarea unor societăți din grup localizate în circumscripții cu fiscalitate mai permisivă, ceea ce ar putea, cel puțin teoretic, să ducă la menținerea mai multor activități sau profituri în România și, în consecință, să fie mai multe impozite plătite local. În plus, pentru bugetul de stat ar putea apărea efecte pozitive și din alocarea profiturilor marilor companii multinaționale care vând în România, fără a avea prezență fizică în țară. Însă este încă prematur de estimat acest impact, având în vedere că încă nu s-a stabilit mecanismul de alocare către statele de unde se obțin veniturile.
Un impact mai mare în România ar putea avea aplicarea unei taxe digitale la nivel european, dacă și când se va implementa. Totuși, trebuie să ținem cont de faptul că pot fi și companii românești din sfera digitală care ar trebui să plătească o astfel de taxă în România, dar și în străinătate, dacă operează transfrontalier.
În concluzie, acordul OCDE asupra impozitului minim este extrem de important la nivel de semnal politic, chiar dacă nu rezolvă toate inechitățile privind taxarea la nivel global. Rămân multe detalii care trebuie clarificate și sunt de așteptat negocieri politice și tehnice intense în perioada următoare. Să nu uităm, totuși, că OCDE nu are rol de legiferare și trebuie ca fiecare stat să aprobe și să implementeze local legislația necesară pentru aplicarea în practică a prevederilor cuprinse în acord. Așadar, rămâne de văzut dacă va exista o aliniere în implementarea legislației în fiecare țară semnatară, precum și dacă vor fi eventuale diferențe față de propunerea OCDE. În plus, cel puțin în relația SUA-UE, rămâne problema spinoasă și nerezolvată a taxei digitale, asupra căreia nu s-a ajuns la un acord.
