1. Doamna Angela Cristea, în calitate de șef al Reprezentanței Comisiei Europene în România, cum vedeți poziția țării noastre pe scena Uniunii Europene în acest moment?
România este al 7-lea stat ca mărime în Uniunea Europeană, fapt reflectat și în numărul de parlamentari europeni, de voturi in Consiliul de miniștri și de importanța portofoliului deținut de comisarul european Corina Crețu. Cu cât a căpătat mai multă experiență ca stat membru, cu atât și-a făcut vocea, și interesele, mai bine auzite în instituțiile europene.
Apreciez hotărârea cu care statul român își propune să joace un rol încă și mai important în Uniunea Europeană, mai ales într-o perioadă de răscruce din istoria acesteia, așa cum este aceasta. România rămâne unul din statele membre cele mai euro-optimiste, și participă activ la dezbaterile privind soluțiile pe care Uniunea le poate oferi provocărilor cu care se confruntă, și așteptărilor legitime ale cetățenilor ei.
2. Considerați că valul de euroscepticism care a asaltat Uniunea Europeană în ultima perioadă este prezent și în România?
Procentul românilor care sprijină UE este de 47, cu 14 procente peste media europeană. Asta nu înseamnă că nu ne preocupă scăderea încrederii românilor în Uniune, mai ales că acum Uniunea are mai multa nevoie ca oricând de sprijinul cetățenilor ei. Pe de alta parte, orice om de bună credință realizează că aderarea României la Uniunea Europeană a fost benefica țării: PIB-ul României este în creștere continuă, milioane de români au beneficiat de libera circulație în spațiul Uniunii Europene, fondurile europene reprezintă principala sursă a investițiilor publice – asta pentru a menționa doar câteva din avantajele aderării. De aceea, România beneficiază încă de un consens larg privind oportunitatea participării în proiectul european.
3. În urma evenimentelor din Marea Britanie putem discuta despre o nevoie de reformă la nivelul instituțiilor Uniunii Europene?
Așa cum spunea și președintele Juncker, Comisia Europeana „respectă și regretă” votul dat de cetățenii din Marea Britanie. În același timp, Uniunea Europeană nu încetează cu plecarea unuia din membrii săi, oricât de rău ne-ar părea că Marea Britanie a decis să iasă. Nu cred că o repunere în discuție a întregii construcții instituționale a Uniunii este lucrul cel mai înțelept acum, când UE are nevoie să acționeze decisiv și unitar în gestionarea multiplelor crize cu care se confruntă. In discursul său despre „Starea Uniunii” 2016, președintele Juncker spunea că este nevoie ca noi toți să ne asumăm răspunderea construirii Europei, să facem acest lucru împreună. Pentru cetățeni, Bruxelles-ul este numai unul, chiar daca acolo funcționează diferite instituții UE – asta nu este relevant pentru ei. De aceea, executivul Uniunii (reprezentat prin Comisia Europeană) și legislativul ei (reprezentat de Parlamentul European si de Consiliul miniștrilor din statele membre) sunt chemate să conlucreze cât mai bine, pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor.
4. Cum vedeți modelul actual de creștere economică a României?
Apreciem ritmul alert în care economia României a crescut în ultimii ani. În același timp, ne dorim ca această creștere să fie una sustenabilă, durabilă, și care să se reflecte cât mai repede și într-o creștere a nivelului de trai. Personal, consider că acesta este scopul creșterii economice: creșterea nivelului de trai și reducerea decalajelor față de celelalte state membre ale Uniunii.
5. Ce ne puteți spune despre planul Juncker de stimulare a investițiilor? Care sunt cauzele neparticipării României la acest plan? Totodată, care ar fi perspectivele înscrierii României în cadrul acestui proiect economic?
Planul Juncker, pe numele lui oficial Planul de Investiții pentru Europa, și-a propus o nouă abordare în utilizarea bugetului Uniunii, în care să se treacă de la folosirea primordială a granturilor (fonduri nerambursabile) la utilizarea instrumentelor financiare (fonduri rambursabile) care să atragă investiții și din mediul privat, la o rată de multiplicare de 1 la 15 (fiecare euro mobilizat de Uniunea Europeană să antreneze încă 15) . O filozofie de tip parteneriat public-privat, dacă vreți.
Pentru România, participarea la acest Plan a reprezentat o provocare, din cauza experienței reduse în proiecte de tip public-privat. Dar iată că acum România este deja printre țările participante, cu finanțări mai ales pentru sectorul IMM-urilor. Există deja două operațiuni de sprijinire a IMM-urilor, ce beneficiază de instrumente financiare prin Planul de Investiții pentru Europa de 5 milioane de euro, iar această sumă ar urma să atragă la rândul ei investiții totale de 70 de milioane de euro, de care ar beneficia circa 450 de IMM-uri din România.
De asemenea, am aprobat de curând o operațiune cu mai mulți beneficiari, al cărei scop este finanțarea proiectelor promovate de IMM-urile din sectorul agricol. Finanțarea aprobată pentru acest proiect este de 20 de milioane de euro, iar suma totală de investiții care ar trebui să fie atrasă este de 54 de milioane de euro.
Eu sper să continuăm să primim proiecte în cadrul acestui Plan de Investiții, pentru a putea finanța, eventual, și domeniul infrastructurii, unde Romania are nevoie de investiții masive.
6. În ceea ce privește rata scăzută de absorbție a fondurilor europene de către România, care credeți că sunt cauzele care determină acestă situație?
Așa cum a precizat de curând și comisarul european Corina Crețu, într-un dialog cu cetățenii din Iași, de pe 1 octombrie, România nu beneficiază de aceeași experiență în derularea fondurilor structurale, ca state membre care le folosesc de 40 de ani. În același timp, comisarul preciza ca lecțiile învățate în prima perioada de finanțare de după aderare (2007-2013) trebuie aplicate în actuala perioadă (2014-2020), astfel încât să nu vedem doar o creștere a cantității de fonduri cheltuite (ceea ce numim rata de absorbție), ci mai ales a calității proiectelor finanțate prin aceste fonduri.
7. Există soluții pentru a determina încurajarea creșterii nivelului de absorbție a fondurilor europene de către țara noastră?
Da, și s-a vorbit destul de mult despre asta în ultimul timp. La inițiativa doamnei comisar Crețu, s-au creat la Bruxelles mai multe structuri, atât pentru sprijinirea procesului de implementare a fondurilor europene, cat și pentru simplificarea regulilor pe baza cărora sunt administrate aceste fonduri. Astfel, se lucrează îndeaproape cu experții români și cei din alte state membre, și cu cei ai Comisiei, pentru a identifica exemple de bune practici, și a le folosi și în statele cu potențial de creștere a utilizării fondurilor europene. Este necesară totodată întărirea capacității administrative a autorităților de management din România, dar și îmbunătățirea calității proiectelor depuse de solicitanții de finanțare.
8. De ce tinerii români ar trebui să sprijine proiectul european?
Eu sper ca tinerii din România să nu simtă ca trebuie să susțină acest proiect, ci că vor să o facă, pentru că văd oportunitățile pe care un astfel de proiect le oferă. De la programele Erasmus, ce au ajutat milioane de tineri europeni să studieze în afara țării, și până la garanția pentru tineret, care oferăun loc de muncă, de studiu, de stagiu sau ucenicie, Uniunea Europeană a susținut mereu noile generații, pentru că ele reprezintă viitorul fără de care acest proiect european nu ar putea exista. Asta pentru că Uniunea are nevoie de energia, entuziasmul, capacitatea de inovare a noii generații pentru a rămâne competitivă, pe de o parte, și unul dintre locurile de pe planeta cu cea mai buna calitate a vieții, pe de altă parte.
9. Care este viziunea dumneavoastră referitoare la problematica aderării României la Spațiul Schengen.
Comisia a afirmat în repetate rânduri că România este pregătită să adere la Schengen, și a făcut în acest sens o recomandare statelor membre, cele care au ultimul cuvânt în acest dosar.
10. Cum vedeți viitorul Uniunii Europene? Care sunt provocările pe care Uniunea va trebui să și le asume în perioada următoare?
Momentan Europa se confruntă cu mai multe provocări, toate concomitent: situația migranților, amenințarea teroristă sau șomajul ridicat fiind doar câteva dintre ele.
Revin din nou la discursul președintelui Juncker privind starea Uniunii: următorul an reprezintă o perioadă hotărâtoare pentru UE. Ne dorim o Uniune care își protejează cetățenii, atât în plan intern, cât și extern; dar si o Uniune care capacitează, care oferă cetățenilor și firmelor noastre toate oportunitățile necesare pentru a prospera. Si,nu în ultimul rând, vrem o Uniune care își asumă responsabilitatea, și care continuă sa acționeze în spiritul solidarității care a stat la baza construcției europene. Am convingerea că Uniunea Europeană va găsi resursele necesare pentru a ieși din această criză, așa cum a făcut-o și în trecut. Este unul din exemplele tipice de construcție care a știut să extragă oportunități chiar și din perioadele cele mai dificile. Sunt convinsă că o va face și acum.
