Psihologia militara, ca ramura a psihologiei generale, a dovedit, in ciuda tuturor rigorilor trecutului, ca este un domeniu de referinta pentru breasla psihologilor in general. Cu o istorie indelungata, de mai bine de o suta de ani, psihologia militara a fost una dintre ramurile psihologiei care nu si-a intrerupt activitatea in timpul regimului comunist. Dupa Revolutie, timp de 10 ani, in Romania a existat un vid legislativ in privinta profesiei de psiholog, dar si o lipsa de coagulare a breslei psihologilor. in ultimii ani, de fiecare data la 1 iunie, se organizeaza un simpozion dedicat psihologiei militare. La editia de anul acesta (a IV-a), tema centrala este: „Psihologia militara romaneasca in contextul cerintelor profesionale europene”. Mai multe amanunte despre eveniment, dar si despre acest domeniu, am aflat de la Comandor psiholog dr. Constantin-Edmond Cracsner.
Ce ne puteti spune despre apropiatul eveniment?
Evenimentul se inscrie intr-o serie evolutiva pe care noi am dorit-o sa fie permanent in atentia psihologilor care lucreza in domeniul militar si nu numai. Am plecat acum cativa ani la drum cu aceasta idee de a genera si permanentiza in mediul militar un eveniment important, asa cum este acest simpozion.
Acum, simpozionul, apreciat ca o manifestare stiintifica deja consacrata, se desfasoara sub auspiciile generoase ale temei: „Psihologia militara romaneasca in contextul cerintelor profesionale europene”. Avem o participare foarte larga, cu peste 450 de persoane care s-au inscris la acest eveniment, consideram noi, major pentru psihologia militara romaneasca. Vorbim despre specialisti din domeniu, dar si dintr-o arie mai larga sa zicem, aceea a psihologiei in domeniul securitatii nationale, avand in vedere ca la eveniment participa psihologi din Ministerul Apararii, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, precum si din alte structuri specializate ale sistemului national de securitate (SPP, SRI, SIE).
De asemenea, participa cadre universitare, psihologi din viata civila care si-au obtinut atestatul profesional in psihologia aplicata in domeniul securitatii nationale. Astfel, putem vorbi de o paleta foarte larga de specialisti care sunt animati atat de interesul de a cunoaste coordonatele majore ale psihologiei militare romanesti, cat si de dorinta de a participa activ si direct la dezvoltarea psihologiei aplicate in domeniul securitatii nationale.
In cadrul simpozionului avem organizate mai multe sectiuni. O prima sectiune se adreseaza specialistilor preocupati de selectia psihologica in general, precum si de selectia psihologica a resursei umane pentru sistemul militar in special. Aceasta din urma poate fi echivalenta sau mai precis are multiple similitudini cu selectia psihologica din oricare alt domeniu. Particularitatile pentru domeniul psihologiei militare sunt cele legate de criteriile de admitere in sistem, de standardele pe care le avem vizavi de profesia militara in conditiile in care instrumentele de evaluare pot fi, in mare masura, aceleasi.
De asemenea, o alta sectiune importanta este cea de asistenta psihologica a personalului in mediul militar. Asistenta psihologica, in linii generale, poate fi translata biunivoc, din mediul civil in mediul militar si invers, ca sistem de organizare si functionare. in cadrul sectiunii referitoare la asistenta psihologica in mediul militar este si o subsectiune, care poate fi apreciata ca o sectiune de sine statatoare, anume psihologia clinica si medicala in mediul militar. in consecinta, interesul participantilor la aceasta sectiune este unul major. O alta sectiune importanta se refera la psihologia organizatiei militare, care prin similitudine poate fi inteleasa ca psihologie a organizatiei in general.
De ce a fost nevoie de initierea unui astfel de eveniment?
A fost nevoie de un astfel de eveniment pentru a conecta mai bine psihologia militara, ca ramura a psihologiei in general, la cerintele societatii romanesti contemporane, dar si la cerintele europene. Noi consideram ca este o deschidere a psihologiei militare romanesti catre psihologie in general. in cadrul unui astfel de eveniment ne facem cunoscute preocuparile, realizarile, cercetarile in domeniu, care coroborate cu cele din societatea civila pot sa concluzioneze anumite aspecte. in primul rand, credem ca selectia de personal din perspectiva psihologica se face in conditii similare, instrumentele de evaluare care se aplica in psihologia militara circula si in mediul civil, dar ele sunt experimentate, etalonate si validate profesional pe categoria respectiva.
De asemenea, a fost necesar pentru a racorda psihologia militara la necesitatile si cerintele profesiei in general asa cum se manifesta ele la nivelul societatii romanesti de cel putin 7 – 8 ani incoace. Adica de la primele manifestari si concretizari ale edificarii unui corp profesional distinct, ale unui corp profesional al psihologilor.
Evenimentul curge intr-o astfel de directie, plecand de la conectarea lui la principalele repere istorice recente ale profesiei de psiholog, odata cu infiintarea Asociatiei Psihologilor din Romania in anul 2000, dar si cu constituirea Colegiului Psihologilor din Romania in 2004, in baza unei legi si a altor acte normative foarte importante, specifice domeniului.
Ce inseamna psihologie militara romaneasca in context european?
Noi am vrut sa definim foarte clar si acest lucru. In normele de organizare si functionare ale Colegiului Psihologilor din Romania, psihologia militara sau mai precis psihologia aplicata in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale este stipulata ca o disciplina de sine statatoare. incercam prin aceasta sa aratam ca psihologia militara romaneasca se incadreaza armonios in curentul general profesional atat national, cat si international, in speta european. si mai mult decat atat, dorim sa aratam ca avem similitudini de cercetare, de aplicativitate si de eficacitate cu celelalte structuri de psihologie din armatele tarilor membre NATO sau UE.
Putem vorbi despre diferente?
Pana la inceputul acestui deceniu nu am avut norme. Acest domeniu nu era legiferat. Prin aparitia legii profesiei de psiholog si a normelor de aplicare a acesteia nu am facut altceva decat sa ne aliniem adaptativ unor norme, unor jaloane, unor preocupari la nivel european. Legea imprima foarte multe dintre aceste reguli, care sunt de o natura generala, dar care nu sunt privite rigid ca standarde unice in mod absolut. Acestea sunt niste cadre generale la care psihologia romaneasca se poate conecta.
De asemenea, este si cazul codului etic si deontologic al profesiei pe care noi l-am dorit a fi romanesc, dar care are repere preluate, in sensul unui sincretism profesional, din codul deontologic al Asociatiei Psihologilor Americani si din codul francez. Toate ne-au stat ca model si noi le-am preluat critic, in sensul particularizarii la necesitatile profesiei. Putem vorbi si despre unele norme de organizare si de functionare pe linie metodologica, pe care le-am preluat, spre exemplu, de la psihologii olandezi si pe care noi incercam sa le aplicam intr-o maniera adaptata specificului romanesc, dar care sa nu iasa din cadrele generale pe care comunitatea stiintifica europeana in domeniu le accepta. Ca o concluzie, vorbim de unele diferente nationale care se armonizeaza in cadrul unui sistem profesional si stiintific european. (G. Serban)
