PUNCT DE VEDERE ANTREPRENORI

1. O NOUĂ LEGE PENTRU INTRODUCEREA ÎN FAPT A MAI MULTOR SALARII MINIME

Pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților, camera decizională, se află în procedură de aprobare Proiectul de Lege pentru stabilirea indicatorilor minimali de ierarhizare privind salarizarea personalului din economia naţională (PL-x 525/2019).

Practic, se intenționează “echilibrarea” sistemului de salarizare între sectorul bugetar și mediul economic privat, prin aplicarea unor coeficienți minimali de ierarhizare salarială la salariul minim brut pe țară garantat în plată, diferențiat pe criteriul nivelului de studii, pentru sectoare de activitate pentru care nu au fost încheiate contracte colective de muncă aplicabile la nivelul întregului sector de activitate și pentru care nu există legi speciale privind salarizarea sau contract colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare.

1. POZIŢIA CNIPMMR PRIVIND INTRODUCEREA DE NIVELURI DIFERITE

ALE SALARIULUI MINIM IN FUNCȚIE DE STUDII

CNIPMMR s-a pronunţat că nu susține stabilirea de niveluri diferite ale salariului minim în funcție de studii sau alte criterii, salariul minim brut pe țară fiind unul singur pentru toți salariații și toate sectoarele. Este de analizat și valorificat modelul salariului minim pe ORĂ, nu pe lună, plata fiind făcută în funcție de numărul de ore lucrate, cu îmbunătățirea corespunzătoare a art. 164 din Codul muncii.

Constituţia României stabileşte în cadrul art. 41 alin. 2 că:

“Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege”,

Ori, prin acest proiect de lege se introduc 11 salarii minime, respectiv câte unul pentru fiecare categorie de studii, conform raportului Comisie pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor, care urmează să fie supus aprobării:

Având în vedere:

–   dispoziţiile art. 164 alin. (1¹) din Codul Muncii care prevăd “Prin hotarare a Guvernului se poate stabili o majorare a salariului de baza minim brut pe țară garantat în plată prevazut la alin. (1), diferențiat pe criteriile nivelului de studii și al vechimii în muncă.”

– dispozițiile din Constituţia României, care dispun că:

– art. 1 alin. 4 “Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.”;

– art. 1 alin. 5 “În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”;

– art. art. 41 alin. 2 care vorbesc despre “instituirea unui salariu minim brut pe ţară”;

prevederile proiectului de lege  apar ca fiind neconstituţionale, raportate la art. 1 alin. 4 si 5 coroborate cu art. 41 alin. 2 din Constituţía României,

    Astfel:

–  Parlamentul a intrat în domeniul altei puteri de stat – puterea executivă- care are atribuţii în stabilirea salariului minin brut pe ţară şi eventual al diferenţierilor în funcţie de nivelul studiilor, potrivit Codului Muncii;

– Proiectului de lege îi lipseşte textul constituţional – care vorbeşte de un salariu minim brut pe ţară – de orice importanţă practică, rezultând că se pot introduce un număr nelimitat de criterii, pentru fiecare stabilindu-se un salariu minim;

Mai mult, deşi în mod clar s-a dorit ca această lege să se aplice exclusiv domeniului privat, din modul în care este formulat textul art. 3 din proiect rezultă că şi sectorul bugetar va aplica aceşti coeficienţi, având în vedere condiţia cumulativă prevăzută în raportul Comisiei de muncă a Camerei Deputaţilor supus aprobării, pentru a nu se aplica dispoziţiile legii, respectiv:

  “Prezenta lege stabilește coeficienții minimali de ierarhizare salarială pentru:

– sectoare de activitate pentru care nu au fost încheiate contracte colective de muncă aplicabile la nivelul întregului sector de activitate

și

• pentru care nu există legi speciale privind salarizarea sau contract colectiv de munca la nivel de unitate”

Ori, pentru sectorul bugetar chiar dacă există Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu există contract colectiv de muncă la nivel de sector, rezultând că se aplică coeficienţii şi în cazul bugetarilor. Impactul bugetar al acestei legii nu a fost calculat şi nici măcar nu a fost luat în seamă de iniţiatori.

De asemenea, la impactul asupra mediului de afaceri din expunerea de motive se menţionează că „nu este cazul”, iar despre Testul IMM sau impactul asupra IMM-urilor nu se face nicio menţiune.

Raportat la:

– jurisprudenţa Curţii Constituţionale care, prin deciziile sale, a statuat că:

„Salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă”[1];

“În lipsa muncii prestate, angajatorul nu poate fi obligat la plata unei remuneraţii care să facă abstracţie de această situaţie concretă şi obiectivă”²;

[1] Decizia nr.874 / 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, din 28 iunie 2010