Dupa Oltchim, Romania intregistreaza un alt nedorit, dar rasunator esec al privatizarilor importante. Desi Grupul Feroviar Roman (GFR) a fost declarat castigator al licitatiei pentru preluarea pachetului majoritar de actiuni de la CFR Marfa, acesta nu a depus toti banii necesari pana ieri, conform prevederilor Hotararii de Guvern 536/2013, astfel incat tranzactia a fost anulata din oficiu. Pe de o parte, reprezentantul GFR, Gruia Stoica, spune ca nu putea plati suma totala pana cand nu s-ar fi obtinut si avizul Consiliului Concurentei, care – insa – nu avea cum sa dea acest aviz intr-un timp asa de scurt.
Gruia Stoica reclama ca Guvernul nu si-a onorat toate obligatiile din contract. Pe de alta parte, ministrul Ramona Manescu zice ca, in conformitate cu reglementarile din HG 536, GFR trebuia sa plateasca pana ieri. Consilierul onorific al primului ministrul, Ionel Blanculescu, considera ca primii vinovati sunt consultantii Comisiei de privatizare, care nu au stiut ca timpul de 60 de zile este prea scurt pentru a se indeplini toate operatiunile necesare acestei privatizari. insa – alaturi de acei consultanti si avocati – si comisia are vina ei. Ionel Blanculescu ne-a acordat un interviu pe aceasta tema:
Cum ar putea fi catalogat acest caz?
Cazul CFR Marfa nu a facut decat sa mai afecteze o data mediul investitional din Romania, pentru ca foarte multi investitori au privit modul in care, iata, o comisie de licitatie, secondata de avocati celebri si consultanti celebri au dat-o-n bara!
Ce considerati ca se va intampla cu locurile de munca si cu CFR Marfa, ca si companie, in urma esuarii privatizarii?
CFR Marfa ar urma sa revina la situatia initiala! Deci, muncitorii, salariatii, inginerii si directorii de aici isi vor continua activitatea ca si pana acum, gandindu-se, probabil, la o noua procedura, ori – dupa cum a precizat primul ministru – la revitalizarea managementului privat. Trebuie spus foarte clar ca CFR Marfa are si acum management privat, dar probabil ca se va pune un accent deosebit pe restructurarea companiei, astfel incat, la o data ulterioara, sa poata fi capabila de privatizare.
in articolul 9 al Ordonantei de Guvern cu privire de privatizarea CFR Marfa, se precizeaza urmatoarele: ”Daca finalizarea nu a avut loc, independent de orice culpa a cumparatorului, intr-o perioada de 60 de zile calendaristice de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari contractul se desfiinteaza de plin drept… etc…”. Nu a analizat nimeni, pana acum, ceea ce scrie intre virgule: <<independent de orice culpa a cumparatorului>>. Deci, contractul nu se desfiinteaza in orice conditii, ci numai asa cum scrie acolo.
Pai, suntem exact in situatia de acum – cumparatorul nu are nici un fel de culpa. El si-a indeplinit absolut toate cerintele, deci, independent de culpa lui, avand in vedere ca el, de fapt, nu este vinovat de tot ceea ce s-a intamplat, iar – de partea cealalta – vanzatorul considera ca de asemenea ca nu este culpa lui, pentru ca (si spun ca doar aparent nu este culpa lui) el spune ca a depus toate diligentele necesare: cele pentru conversia datoriilor in actiuni si inregistrarea in capitalul social, pentru obtinerea aprobarilor de la banci, pentru obtinerea avizului de la Consiliul Concurentei si celelalte conditii suspensive sau rezolutorii, insa timpul de 60 de zile este singurul element care nu ne-a permis sa rezolvam aceste lucruri. Deci, probabil ca se va spune asa: nu suntem noi, cei din comisie, de vina. Asadar, pana la urma, probabil ca verdicul final va fi ca nici vanzatorul si nici cumparatorul nu au nici o vina, ci numai termenul de 60 de zile. De aceea, am spus ca aceasta comisie, cu avocatii si consultantii selectati, doar aparent nu este vinovata. Pentru ca, de altfel, ar fi vinovata, deoarece nu a reusit sa convinga Guvernul Romaniei, Ministerul Transporturilor si pe ministrul Transporturilor de faptul ca acele proceduri nu se pot face in 60 de zile. Noi, din mediul economic, stiam foarte clar ca acele proceduri dureaza cel putin cinci luni de zile. Noi ne provizionam – la astfel de operatiuni – termene intre sapte si noua luni! Nu exista o astfel de operatiune, cu aceste conditii rezolutorii, ca in cazul CFR Marfa, intr-un termen mai scurt! Nicidecum in doua luni. insa, cum spuneam, probabil ca verdictul final va fi ca nu e vinovata nici una dintre cele doua parti contractuale. Deci, altfel spus, „pacientul e mort, dar nimeni nu e vinovat pentru asta” (Daniel Negut)
