Aerul conditionat, asa cum il stim in zilele noastre, este o tehnologie relativ noua, bazele fiind puse in Egiptul Antic, unde au fost construite diferite forme de racire a aerului si dezumdiificare. Dupa mai multe incercari nereusite, egiptenii au reusit, intr-un final, sa gaseasca secretul de a scadea temperatura unei inceperi printr-un sistem de racire cu apeducte si tuneluri, fixate in pereti.
Acelasi sistem a fost utilizat, secole mai tarziu, de catre romanii care au vrut sa racoreasca atmosfera din incaperile in care stateau gladiatorii. Daca romanii se foloseau de canalele de apa, grecii au pus bazele unei solutii mult mai complexe de a climatiza o incapere.
Nici chinezii nu au stat degeaba, ei reusind sa raceasca aerul cu ajutorul apei si al vantului. Cel mai modern sistem de racire a fost inventat in secolul al II-lea, care avea forma unui evantai, manevrat manual, apoi cu unduirile apei.
Dupa atatea incercari, savantii John Gorrie sau Michael Faraday au facut primul pas catre imbunatatirea sistemelor de aer conditionat.
Multe secole mai tarziu, dupa perioada neagra din Evul mediu, savanti precum John Gorrie sau Michael Faraday au mai facut un pas catre imbunatatirea sistemelor de aer conditionat. Astfel, in 1820, inventatorul britanic Michael Faraday a descoperit ca amoniacul poate raci aerul dintr-o incapere in timp foarte scurt.
21 de ani mai tarziu, John Gorrie, doctor in medicina, a descoperit ca poate utiliza un compresor pentru a face gheata sa racoreasca camerele pacientilor sai din Florida. Desi multi l-au considerat pe Gorrie inventatorul aerului conditionat, istoria il contrazice. Desi a fost primul inventator al acestui prototip, proiectul a avut scurgeri si a fost oprit. Desi a murit in 1855, el a fost considerat primul om de stiinta care a dus la dezvoltarea aparatelor de aer conditionat moderne si a fost, totodata, considerat parintele aparatelor de aer conditionat de interior.
50 de ani mai tarziu, Willis Carrier, un fizician de doar 25 de ani din New York, a inventat primul aparat de aer conditionat.
Stuart W. Cramer si aerele conditionate asa cum le stim
Stuart W Cramer din Carolina de Nord in 1906 a incercat sa creeze o modalitate prin care sa adauge umezeala dintr-o camera in plantele sale textile. Cramer a utilizat termenul de aer conditionat in documentele trimise pentru a i se aproba inventia. Apoi, Willis Carrier a luat termenul de aer conditionat si l-a dat companiilor sale, prin care el incerca sa introduca in aer un efect de racire.
Primele prototipuri de aere conditionate realizate de Willis Carrier, in colaborare cu Stuart W Cramer, s-au dovedit a fi nocive pentru sanatatea oamenilor, mai ales din cauza scurgerilor de gaze toxice care aveau loc o data pe luna – amoniacul, clorura de metil si propanul.
Un alt moment de referinta in dezvoltarea aerului conditionat l-a avut Thomas Midgley Jr. care, in 1928, a creat aerul conditionat ce functiona pe freon. Acesta s-a dovedit a fi mult mai sigur pentru oameni, dar cu efecte nocive pentru mediu. Vestea buna este ca aparatele de aer conditionat s-au imbunatatit foarte mult pe parcursul anilor, astfel ajungand sa avem aparate mult mai stabile si care emit mai putine radiatii, ca cele de aici.
