Intr-una din serile saptamanii trecute am avut ocazia sa urmaresc o emisiune televizata al carei invitat a fost nimeni altul decat directorul Serviciului Roman de Informatii, domnul George Maior.
S-a discutat mult, despre teme considerate esentiale, de catre multi dintre analistii lumii romanesti si nu numai, insa eu nu ma voi opri asupra vreo uneia dintre chestiunile legate de cazul sirianului sau de presupusa fraudare a alegerilor din toamna anului trecut. Vreau insa sa impartasesc cititorilor mei o ipoteza de lucru pe care a determinat-o starea pe care a reusit sa o transmita aceasta emisiune dincolo de cuvintele rostite, de locurile goale dintre ele si de atitudinea iscoditoare a moderatorului Emil Hurezeanu.
Pornim de la Romania si de la momentul la care se afla aceasta tara acum, si ma refer aici la tensiunile evidente pe care le traim la nivelul tuturor palierelor societatii in cadrul careia exista din ce in ce mai multe voci care vorbesc despre disolutia autoritatii, despre credinta scazuta a cetateanului in institutiile statului finantate de catre banul public, despre nevoia unui mesaj credibil si de liniste care sa vina din partea unui profesionist si nu neaparat a unei persoane cu profund interes electoral. Dincolo de orice aspect discutat, mesajul de liniste, profesionalism in apararea interesului national si a ordinii constitutionale se detaseaza evident din prestatia publica a directorului SRI. Sigur ca aceste concepte puteau si pot fi transmise si de alte persoane insa in mentalul colectiv aceasta dezbatere are nevoie de credibilitate si in mod cert ca cine altcineva la acest nivel ar fi putut sa o faca in afara de domnul George Maior? Nimeni si despre evidente nu are rost sa dezbatem prea mult. Ceea ce poate fi usor observat daca privesti in directia potrivita, este legat de relativ desele aparitii in presa audiovizuala si scrisa a directorului SRI fapt care ma conduce clar cu gandul la faptul ca aceasta societate la nivelul ei de conducere are o problema de claritate si credibilitate a mesajului transmis catre o populatie confuza si deznadajduita.
Apoi, in acelasi context, al mentalului colectiv directorul unei astfel de institutii ca se numeste George Maior sau altfel (discutam in principiu) nivelul accesului la informatii si la interpretarea lor corecta este unul neingradit. in lumina acestui principiu tot ceea ce evoca o astfel de entitate este presupus a fi in cunostiinta de cauza si mai ales responsabil dintr-un motiv la fel de simplu ca cel expus anterior, lumea este demult o increngatura de interese, schimburi si transferuri de pozitii si putere care privite doar de la nivel politic par altfel decat sunt si de aceia privirea asupra lumii facuta de catre un director de serviciu de informatii e presupusa a fi mai clara. si, fie vorba intre noi, chiar e mai clara prin natura ochilor care privesc de la general spre particular si nu invers, dar asta e o alta tema asupra careia nu zabovesc acum.
intelegerea relatiilor internationale si a climatului extern in zona relatiei cu Rusia mai ales a fost transmisa destul de clar desi discutia a lasat destul de multe locuri goale de interpretat insa un lucru este clar pentru fie care dintre noi indiferent de ce parte a ecranului ne aflam acela ca nu ne permitem decat o relatie buna cu Rusia intr-un climat international in care acestia din urma exercita un rol major si in crestere pentru deceniul urmator. Sigur ca amintirea comunismului si a ingradirilor pe care unii le-au suportat ne face la nivelul mentalului colectiv sa avem rezerve insa pe fond lucrurile sunt acum la un alt nivel de dezvoltare si trebuie sa ne adaptam la situatia dat. Emisiunea si tipul de mesaj transmis era necesara societatii romanesti dezbinate in asteptarea unui mesaj de unitate in care cineva avizat sa vina si sa spuna in cat mai putine cuvinte ca sunt oameni care-si fac treaba, ca exista domenii in care reprezentam o elita in context european si nu numai si ca, daca vreti, Romania nu este atat de amenintata pe cat pare si ca are in mod cert avantajele sale prin oameni care dau valoare unor aspecte pe care marele public prea prins in grijile cotidiene nu le mai da.
Am vazut o emisiune buna, cu o stare care a reusit sa treaca sticla intr-un sens de claritate si credibilitate. in mentalul colectiv, votant desigur, directorul unui serviciu de informatii are capacitatea de a gestiona bine situatiile de criza sau de a asigura perioada de convalescenta dupa o astfel de criza prin care trece Romania in sensul in care intelegerea asupra fenomenului se bazeaza atat pe experienta cat si rolul si locul pe care il ocupa un astfel de om. Am vazut o ipoteza de lucru, aceia in care la finalizarea celui de-al doilea mandat prezidential al domnului Traian Basescu, George Maior poate reprezenta o alternativa cel putin in conceptia unui om care analizeaza mesajul, entitatea care o transmite si relatia ce se formeaza intre acestia. Nu o sa arunc in perioada urmatoare manifeste cu textul „George Maior presedinte” insa iau in calcul o posibilitate deocamdata teoretica de a vedea in oameni potentialul pe care nu l-au exploatat suficient in zona publica. Daca cineva zambeste meditativ in acest moment e necesar sa stie ca nu foarte departe, modelul rusesc a functionat in ultimii ani. De ce nu ar functiona ca si concept si in aceasta tara mai ales ca prin natura fireasca a lucrurilor in momentul in care Traian Basescu a devenit pentru a doua oara presedintele Romaniei constient sau nu a inceput sa construiasca un loc gol pentru urmatorul presedinte? Alin Tomus (articol preluat din revista Business Adviser, varianta print, nr. 49)
