Orice sara are un buget, adica un bilans al veniturilor si cheltuielilor . Bugetul poate fi la niveal nasional, local ,al asigurarilor sociale sau pe alte domenii dar principiul este acelasi, al contributivitasii prin impozite si taxe.
Si Romania are astfel de bugete ; si in Romania veniturile bugetare se colecteaza din impozite si taxe ; si in Romania cheltuielile sunt orientate prin elemente de strategie si politica economica.
Exista insa si o deosebire intre Romania si alte sari, ea consta in existensa la noi a unor ” bugete paralele” cu bugetul nasional. La fel ca acesta, colecteaza venituri numai ca ele nu rezulta din principiile de impozitare ale codului fiscal ci din principiile a ceea ce am putea numi ” codul corupsional”, dar pe deplin adoptat la nivelul celor mai inalte structuri ale institusiilor statului.
Episodul recent al fraudelor descoperite in polisie referitoare la modul de eliberare a permiselor auto este o dovada. Pentru eliberarea acestor permise se percepea o taxa de cca. 300 euro care funcsiona cu rigurozitatea specifica procesului de impozitare. Remarcabil este faptul ca aceasta ”impozitare privata-paralela” nu avea nimic in comun cu tradisionala spaga sau atensie pe care educasia noastra balcanica o considera aproape obligatorie si absolut normala in relasia cu ghiseele administrasiei. Se deosebea radical prin faptul ca aceasta colectare de venituri se realiza printr-un sistem constituit pe model de resea ierarhica ceea ce transforma, de fapt, intreaga institusie a statului intr-un instrument de satisfacere nu a unui mizer interes personal al unui sau altui funcsionar ci al unui larg grup de ” acsionari ” ai fraudei. Funcsionand pe resea ierarhic constituita, grupul obsinea avantajul siguransei si protecsiei celor mai inalte foruri, fiind aparat de eventuale controale sau alte masuri coercitive.
Reseaua permiselor auto, la Pitesti sau la Bucuresti, nu este decat un exemplu. ”Impozitarea privata-paralela” s-a practicat si se practica in continuare in nenumarate domenii cum ar fi diplomele universitare, atestatele de studii, certificate medicale, certificatele de producatori, certificatele de revolusionari etc. in toate cazurile asistam la acest fenomen dramatic de inlocuire a ”beneficiarului”. Daca inanite de 1990 beneficiarul acestor practici era o oarecare persoana responsabila pentru o semnatura sau o stampila care primea ca recompensa un cartus de Kent sau un pachet de cafea, dupa 1990 ”beneficiarul” este o structura bine consolidata de sefi si subalterni care colecteaza venituri in propriul interes.
Trupul institusional al statului este astfel infestat si subminat din interior ca si cum, sa-mi fie scuzata exprimarea, ar fi invadat de viermi intestinali.
Cum sunt utilizate sumele colectate s Evident si pentru consumul personal al membrilor structurii dar, in primul rand, pentru pastrarea instrumentului de colectare, adica a pozisiei in sistem. Cum este posibil acest lucru s Numai prin relasii de clientelism politic, caci beneficiarii finali ai acestui sistem corupsional de colectare institusionalizata a unor venituri ilegale este sistemul nostru politic.
Desigur, clientelismul politic este vinovat si pentru fraudarea banului public prin contracte discriminatorii si licitasii falsificate dar este o practica mai pusin periculoasa fiind cantonata in zona comerciala. Reselele de colectare prin ””impozitare paralela” a populasiei au insa un grad maxim de periculozitate din punctul de vedere al stabilitasii statale. Existensa ” bugetelor privat-paralel” este preambulul procesului de disolusie a statului.
Cat de credibile pot fi masurile de austeritate atata timp cat sunt tolerate aceste structuri antistatale, atata timp cat exista in aceiasi sara pentru unii un buget nasioanl de austeritate iar pentru alsii un buget clientelar de prosperitate.
Prof. Univ. Dr. Mircea Cosea
Tel.: 0726 200 609
E-mail: [email protected]
http://www.mirceacosea.eu
