Romania are mai multe proble in comparatie cu alte tari din Europa. Pe multe dintre ele le vedem cu ochiul liber vizitand acele tari, pe altele le auzim si le vdem in massmedia la rubricile de furturi, violuri si crime sau le suportam prin aroganta si coruptia unor politicieni.
Una dintre cele mai mari probleme si deosebiri dintre Romania si alte tari o constituie insa cota de colectare a veniturilor la buget, adica profesionalismul, onestitatea si capacitatea institutionala a institutiilor statului de a asigura sursele necesare la buget pentru acoperirea obligatiilor sociale si investitionale ale statului. La noi cota este cea mai mica din Europa, ceea ce inseamna ca suntem saraci nu numai pentru ca nu ne folosim bine resursele, dar si pentru ca nici nu le valorificam in folosul populatiei. Unele dintre aceste resurse nu ajung la buget, ci sunt sustrase de indivizi sau grupuri in propriul lor interes, adica evazioneaza statul roman. La noi, cota de colectare este de aproximativ 30%, in timp ce la nivel european este de aproximativ 40% , in Bulgaria este de aproximativ 38% iar in tari ca Suedia, de aproximativ 50%. Iata de ce apreciez si intentia si tonul cu care domnul prim-ministru Ungureanu a declansat ”Operatiunea Evaziunea ”. Intentia este laudabila iar tonul militaresc de adresare : ” Va cer ca, in termen de 60 de zile…” , i-a conferit prestanta necesara unui conducator. Ramane de vazut daca intentia si tonul sunt suficiente pentru ca in termen de 60 de zile sa se obtina din lupta impotriva evaziunii cca. 1,5% din PIB, asa dupa cum si-a propus domnul Ungureanu. Daca ar fi asa, atunci am ajunge in 60 de zile cam la nivelul de colectare al Suediei, ceea ce ne-ar conduce la ideia ca, de fapt, domnul prim ministru ne ”cere” sa devenim suedezi.
Cateva intrebari-cheie
Personal, am cateva semne de intrebare relativ la realismul acestei cereri, pe care am sa le prezint in cele ce urmeaza :
1.Se poate obtine intr-un termen atat de scurt o atat de importanta reducere a evaziunii fara luarea unor masuri si de natura fiscala ?
2. ”Cerinta” domnului prim ministru se adreseaza aceluiasi aparat de colectare pe care si domnul Boc a incercat sa-l foloseasca fara nici un efect impotriva evaziunii. Sa ne amintim penibilul spectacolelor mediatice cu arestari helioportate de vamesi, cu ”regina” de la ANAF sau cu anchetele fara nici un rezultat la diferite puncte de vama. Mai mult, de la acea data pana in prezent, la cererea domnului Franks, Garda financiara a devenit si mai ineficienta prin diponibilizarile facute in sistem pe principiul ” sangelui din instalatie ” promovat de fostul ministru Igas. Cu acest aparat si cu aceste efective vrea domnul prim ministru sa atace radical evaziunea?
3. Teoria economica si experinta de mai bine de un secol a altor tari in lupta impotriva evaziunii arata ca aceasta nu poate fi redusa decat prin metoda
4.” stick and carrot” adica a coercitiei (”stick”) impletita cu stimulentele fiscale
5.(”carrot”) . si in cazul Romaniei, aceasta ambitioasa dorinta a domnului prim ministru ar fi trebuit sustinuta prin acordarea anumitor facilitati fiscale care ar fi contribuit major la reducerea evaziunii ( o eventuala reducere a CAS, reducerea TVA la produse agro alimentare si chiar o reducere a cotei unice).Desigur, aceste reduceri fiscale ar fi complicat viata celor care de zeci de ani fac bugetul romanesc dar, cu mai mult profesionalism, rezultatele pe termen mediu ar fi fost benefice.
6.Se poate obtine intr-un termen atat de scurt o atat de importanta reducere a evaziunii fara un si mai important sprijin politic?
7. Domnul prim ministru a dovedit ca stie care sunt principalele zone ale marii evaziuni, dar era oare acest lucru stiu doar de serviciul secret caruia i-a fost sef ?
8.Bineinteles ca nu! Toata lumea stia si stie unde este marea evaziune. Este un secret al lui Polichinelle, nu al serviciilor secrete. si domnul Boc stia dar nu i-a servit la nimic pentruca marea evaziune este egala in Romania cu clientelismul politic. Dai in evaziune, dai in partid! isi permite domnul Ungureanu acest lucru?! Este indoilenic. Chiar daca ar avea sprijinul total al domnului presedinte Basescu si tot nu ar fi de ajuns, atata timp cat insusi presedintele a recunoscut public ca a fost invins de alta categorie a clientelismului politic, aceea a ” baietelor destepti ”
9.Poate fi ”cererea” domnului prim ministru un abil joc politic cu efect electoral?
10. Putem specula aceasta ipoteza doar teoretic, dar avem elemente care ne incurajeaza. Primul element: de ce 60 de zile?. Al doilea element: de ce 1,5% din PIB? Al treilea element : de ce aceasta cerere este formulata dupa rezultatele pe trimestru IV 2011 si prevederile pentru trimestru I din 2012? Scopul ” cererii” poate fi motivarea cresterii salariilor si a pensiilor cu 4-5% in luna aprilie 2012. Este de subliniat faptul ca aceasta majorare este esentiala si vitala pentru cresterea sanselor coalitiei de guvernare de a obtine un rezultat onaorabil in alegeri. Fara crestere, tot programul Boc devine nu numai un esec politic dar si un act de subminare a economiei.
11. Avand in vedere ca cele doua trimestre citate mai sus au (Tr.IV) si vor avea (Tr. I ) trend negtiv al dinamicii PIB, majorarea nu se poate face din ”rezultatele economiei”, asa dupa cum declara oficialii guvernamentali. Deci, trebuie scoasa in fata alta sursa de finantare a posibilei majorari chiar daca, in mod sigur, aceasta sursa exista prin artificii bugetare sau imprumuturi interne si externe dar nu poate fi dezvaluita pentru a nu recunoaste nesustenabilitatea ei. Termenul de 60 de zile si procentul de 1,5% din PIB corespund cu cerintele legale si de cuantum pe care le-ar presupune acea majorare de salarii si pensii. Este doar o ipoteza dar coincidentele ne pot conduce la ea. in concluzie: ar fi bine sa devenim suedezi, dar parca nici bulgari n-ar fi asa rau din punctul de vedere al coletarii bugetare.
(articol preluat din revista Business Adviser nr. 64)
