Pentru majoritatea dintre noi, viața pare să-și fi reluat cursul normal după pandemie. Bucuroși că cifrele despre Covid comunicate zilnic sunt din ce în ce mai insignifiante pare că se șterge din memoria colectivă drama ultimilor doi ani, ne mutăm atenția la efectele economice ale războiului din Ucraina și ale inflației generalizate, intrăm din nou în roata de veveriță, alergătura zilnică după rezultate și nevoia de a face față presiunilor și temerilor care ne creează anxietate în privința viitorului…
Companiile, mici și mari, se străduiesc să aducă oameni înapoi în birou și să creeze modalități de funcționare hibridă care să nu taie complet șansa pe care oamenii au avut o să lucreze și de acasă în această perioadă, dar care să alimenteze și nevoia de reconectare și de reconsolidarea echipelor.
La mijlocul lunii mai, CEO Insights, reputată publicație internațională care este adresată conducătorilor de companie și care face multe studii despre conducerea și strategia pe termen lung, publica un articol în care arată că 33% din CEO respondeți sunt de acord să găsească o formulă de muncă hibridă permanentă în combinație cu prezență la birou pentru anumite posturi, 14% se gândesc la o formulă de muncă hibridă cu anumite cerințe specifice de prezență comună la birou, ceea ce deja reprezintă jumătate din totalitatea companiilor care au fost abordate. Alți 14% iau în calcul munca hibridă fără niciun fel de restricții, în timp ce companiile care vor lucra complet de la distanță rămân la nivelul de 7%. Trebuie să spunem că aceste studii ne oferă eșantioane relevante de care putem ține seama și ne arată care sunt tendințele la nivel global care, în final și foarte curând, vor influența și mediul de lucru din România, mai ales mediul privat.
Este clar că fiecare dintre noi simțim nevoia de reconectare, de interacțiuni imediate și de comunicare față în față. Am învățat foarte multe lucruri în ultimii doi ani despre productivitatea muncii proprii și despre valoarea timpului de a lucra singur de la distanță fără a fi întrerupt. Ne-am confruntat, însă, și cu oboseala de ecran și cu abuzul de întâlniri online, de comunicare secvențială și mult mai formală. Au fost făcute multe progrese pe claritatea unor procese și a crescut gradul de autonomie în foarte multe echipe.
Cum ne reconectăm? Cum ajută teamcoachingul?
Este în momentul de față, în companii, o fervoare a reîntânilor, mai mult decât atât este nevoie de o recalibrare a felului în care lucrăm împreună sub același acoperiș… Doi ani nu este un timp scurt și efectele emoționale și mentale a fost de mare impact, asupra oamenilor. Ne-am format noi obiceiuri, am făcut față presiunilor cum am putut mai bine, iar acum prezența oamenilor în jurul nostru, gălăgia din open space, lista de întreruperi care sunt inerente în momentul în care lucrezi într-un spațiu comun, nevoia de a comunica rapid ne poate enerva și sâcâi, poate scoate din nou la lumină tensiuni care au fost neglijate în această perioadă în care, de la distanță, este mai dificil să sortezi imediat o situație tensionată.
Teambuildingul de relaxare și reconectare – O foarte bună ocazie să mai stăm de vorbă, despre orice… Poate fi organizat cu forțe proprii sau cu ajutorul unui facilitator care să creeze mai degrabă spațiul conversațional fără să aglomereze prea mult o ieșire de o zi sau o zi și jumătate, cu activități foarte intense. Perioada care a trecut crește și mai mult distanța dintre cei care au găsit cum să introducă în rutina lor zilnică să introducă sportul și sunt într-o formă fizică bună și cei care nu au avut cum să facă asta, deci, o primă întâlnire prea aglomerată sau intensă poate să streseze mai degrabă. Asta deoarece, distanța de până acum, a dus echipele, chiar și pe cele care erau solide și în care oamenii se cunoșteau de mult, într-o fază de dezvoltare mai redusă – distanța deconectează, crește gradul de formalism, modifică așteptările, schimbă perspectivele.
De aceea, mai degrabă reconectarea este nevoie să aibă loc în plan emoțional, mai subtil, mai lent, într-un proces de reconsolidare a spiritului comun. Un proces în mai multe etape în care, să permitem echipei să discute și să stabilească noul ”cum facem lucrurile de acum încolo, împreună.” De cele mai multe ori, pentru un astfel de proces, prezența unui facilitator extern, antrenor, un coach de echipă contribuie extraordinar de mult pentru că poate propune interacțiuni structurate și poate facilita conversații, inclusiv fetele mai delicate sprijinind echipa să plece din eveniment atât cu clarificări, cât și cu o stare de bine și cu scopuri bine definite pentru următoarele etape.
În proiectele în care lucrez ne folosim de multe ori de un profil de capabilitate emoțională. Statistica ultimilor cinci ani ne arată că în proporție de 80% principala ariile de dezvoltare a celor care primesc feedback despre felul în care sunt capabil să lucreze cu stările lor emoționale în interacțiunile de zi cu zi și să folosească aceste stări mod productiv pentru a obține performanță, este conștiența emoțională. Conștiința emoțională este ceva mai mult decât să înțelegi ce simți în anumite momente. Aceasta se bazează pe conștientizarea efectelor pe care emoțiile tale le pot genera în momentul în care primești sau trebuie să oferi un anumit tip de feedback. E nevoie să acționezi autonom sau să te coordonezi atent cu un coechipier, când se schimbă rapid priorități sau scopurile sunt ambigue, când este nevoie să dezvolți o relație cu persoane cu care nu ești în contact apropiat sau care, în perspectiva ta, ridică bariere în comunicare fie din cauza funcției pe care o au fie în urma unui stil de interacțiune complet diferit. Reconectarea după o perioadă îndelungată de timp face apel în primul rând la această conștiință emoțională.
Este un fapt binecunoscut că nu putem fi obiectivi în privința stărilor noastre emoționale. Interpretările acestora sunt foarte personale, emoțiile nu suferă judecăți de valoare, dar sunt cel mai important factor în dinamica unei echipe și în starea de bine a felului în care oamenii colaborează și muncesc împreună.
Una dintre capcanele care apar în procesele de reconectare și de regândire a viitorului unei echipe stă în faptul că procesul de team coaching începe cu entuziasm, apoi presiunea de zi cu zi repune oamenii în modul ”acțiune cu orice preț, doar rezultatul contează, hai că ne cunoaștem de mult și cine e mai nou se aliniază din mers”. În acest context, este mai dificil să se observe progresele și parcă suntem prinși în capcana de a vedea ce nu funcționează în continuare ”deși am ieșit împreună și am discutat despre aceste lucruri”. Recomandarea pe care o facem liderilor este să devină arhitecți ai acestui proces, să însoțească echipa, să întărească prin feedback fiecare comportament pozitiv pe care îl observă și fiecare progres, să facă echipă cu team coachul, dând consecvența procesului și invitând echipa în continuare la întâlniri de follow-up în care să poată fi celebrate lucrurile bune care se întâmplă și menținut focusul echipei pe nevoia de a îmbunătăți modalitatea de colaborare și de comunicare.
În modelarea noului mod de lucru și de interacțiune, team coachul însoțește. Echipa este cea responsabilă de asumarea și implementarea lucrurilor pe care și le propun și de urmărire a rezultatelor pentru ca procesul în sine susține mecanismele colaborative pe care ei și le doresc. Acestea nu pot fi delegate în exterior. De aceea, coachul de echipă vine în sesiunea următoare invitând la o analiză deschisă a ceea ce funcționează, dar și a obstacolelor în comunicare și a reținerilor personale care creează disconfort.
Gândiți-vă că în momentul în care munca hibridă va deveni, cu adevărat, modul de lucru uzual, fiecare dintre oamenii din echipele voastre va trebui să simtă că merită și că își dorește să se ducă la birou acolo unde va găsi oameni pe care dorește să-i revadă și care le oferă valoare, perspective noi, clarificare și contribuție de care să se poată folosi în momentul în care se întorc în activitățile individuale unde trebuie să facă un progres rapid. Toate estimările arată că în zece ani de acum încolo munca va fi doar hibridă și birourile vor fi doar spații colaborative și de întâlnire în proiecte de inovare și de generare de soluții. Această tendință nu ocolește nici România.
Un alt motiv pentru care acest proces de team coaching este o bună investiție vine din faptul că, în ultimii doi ani, au fost foarte multe angajări care s-au făcut de la distanță, iar generația tânără integrează diferit față de cea a angajaților maturi: au nevoie de interacțiunea față în față și de îndrumare prin mentorat, pentru ei contează foarte mult latura emoțională și faptul că doresc să lucreze într-un mediu în care să se simtă bine și al cărui scop și cauză mai înaltă să le înțeleagă. Aceste lucruri nu sunt posibile de la distanță și ținând cont de faptul că sunt la început într-o echipă nouă se pot pierde perspective valoroase pe care cineva, dintr-o altă generație, le poate aduce.
Așadar, team coachingul este un proces de însoțire care dublează eforturile liderilor de echipă la orice nivel în organizație și este menit să elimine pierderile de energie și de timp care apar în urma unor schimbări precum cea a stilului de muncă, presiuni care vin din mediul de business, obiective noi sau ambiguități inerente transformărilor organizaționale.
Articol preluat din prwave.ro.
