Recent, s-a incheiat un proiect pentru “Dezvoltarea si Autorizarea unui Centru de Evaluare si Certificare a Competentelor Profesionale ale Adultilor, in Sectorul Protectia Mediului PRO MEDIU”. Prilej de a sta de vorba despre “competente vs. diplome” cu managerul proiectului, Elena Laslu, presedinte UNIMED – Asociatia Patronala a Producatorilor si Utilizatorilor de Echipamente Industriale pentru Protectia Mediului.
Ce solicita patronii de la un candidat la angajare: o diploma sau capacitatea de «a face»?
Patronii de firme vor ca viitorul lor angajat sa posede si diplome care sa-i ateste studiile, dar vor si competente, pentru ca atunci cand spunem despre cineva ca “stie sa faca”, vorbim – de fapt – despre competentele sale! Ideea de “competenta” este prezenta la nivel european pentru a-i putea compara pe specialistii, persoanele calificate, din toate statele componente ale Uniunii Europene, pe baza unor standarde comune, introduse printr-un “model european al calificarilor”. Acesta descrie, pe nivele de competenta profesionala, ce trebuie sa stie sa faca fiecare lucrator, din toate domeniile de activitate, in piata europeana a muncii.
Un fel de “fisa a postului”?
De fapt, sunt standarde ocupationale prin care fiecare ocupatie se descrie intr-un mod masurabil, prin competentele pe care trebuie sa le ai. Astfel, poti evalua si poti spune daca un om este competent sau nu, intr-o meserie! De aceea, se infiinteaza Centrele de Evaluare a Competentelor, unde specialistii sunt denumiti ”evaluatori de competente” pentru diversele calificari.
Nu face scoala acest lucru?
in sistemul european – iar aici sistemul anglo-saxon este extrem de riguros – profesorul care preda o materie nu evalueaza NICIODATa tot el cunostintele elevilor! Vine evaluatorul si face asta! in Anglia, de exemplu, evaluatorii de competenta sunt cei care aduc informatia din piata muncii, pentru a o transpune in programa de invatamant.
Nu este mai bun sistemul de “ucenicie”?
Mai bine spus, sistemul de “stagiu”, in care elevul (sau studentul) face practica! Am vazut in Anglia cat de bine este pus la punct un asemenea sistem. E adevarat ca acolo firmele ajuta foarte mult invatamantul…
Cum este in Romania?
in general, la noi, elevii stiu sa povesteasca! Ei dau lucrari scrise, in loc sa dea probe practice. insa, daca vorbim de competente, nu chemi acasa un zugrav care sa-ti spuna cum se zugraveste, ci il chemi sa zugraveasca! in Anglia primeaza proba practica. Chiar am discutat acolo despre modul in care este finalizat un ciclu de invatamant. Noi vorbeam despre “diplome de bacalaureat”, despre examene scrise, iar englezii se minunau, pentru ca la ei se termina scoala cu un “portofoliu”, ceea ce inseamna un intreg dosar, in care exista raportul evaluatorului, exista “marturii” – deci, sunt martori care atesta ca elevul este competent – exista probe, adica fotografii, filme si tot ceea ce este necesar pentru a proba ca elevul sTIE Sa FACa!
Deci, nu este nevoie de teorie?
O baza teoretica este necesara, dar nu este definitorie ca sa poti evalua daca acel elev sau student poate merge pe piata europeana a muncii.
Noi ne-am mandrit intotdeauna ca elevii nostri au o vasta cultura generala! Noi stim care este capitala SUA, in vreme ce foarte multi elevi americani nu stiu nici unde este Europa…
intotdeauna ne vom mandri cu elevii nostri, care au cultura generala, ceea ce americanii nu au, dar ei sunt pragmatici si castiga in competitiile economice! La ei este foarte important ce stii sa faci, cat esti de eficient si cat de bine te poti plasa intr-o piata concurentiala! Or, nu facem concurenta pe cultura generala, in piata muncii! Este si cultura generala importanta, dar nu toti iau bani pentru cultura lor generala!
invatamantul romanesc va ofera ceea ce va doriti, in calitate de angajator, de patron de firma?
Nu! invatamantul nostru s-a bazat pe cultura generala – ceea ce nu este rau, in principiu – insa, de la un punct, trebuie sa te bazezi pe competente profesionale, ca sa ai succes pe piata muncii!
(Interviu realizat de DANIEL NEGUȚ)
