Interviu cu Ovidiu Pecican – profesor universitar la Facultatea de Studii Europene din Cluj-Napoca
Pentru ca cititorii sa isi formeze cat-de-cat o idee despre Ovidiu Pecican vom spune, citand din biografia, ca el este “absolvent al Facultatii de Istorie-Filosofie a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj (1985).
Este Doctor in istorie (1998), profesor universitar la Facultatea de Studii Europene si cercetator la Institutul de Antropologie Culturala din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj. in 2008 a fost numit ambasador national al Anului European al Dialogului Intercultural.
Suna bine, as putea spune, chiar impresionant. Asadar, am placerea sa stau de vorba cu o adevarata personalitate a Clujului!
S.B.: Ce crede Ovidiu Pecican despre societatea romaneasca la momentul actual? Putem vorbi despre o criza a valorilor morale?
O.P.: In principiu, cred ca avem o societate care, la nivelul totalitatii ei, regaseste, de doua decenii incoace, ezitant, dar progresiv, drumul spre normalitate. Desigur, traseul pe care ea il urmeaza trece si prin fundaturi, prin balbe, prin efecte contraproductive. in general, mai ales acestea se vad, pentru ca – nu-i asa? – un caine care musca un om e un fapt neplacut, dar banal, pe cand atunci cand un om musca un caine devine un simptom senzational… Cum am o natura robusta si, cred, echilibrata, sunt tentat sa vad mai curand aspectele datatoare de speranta. Or, felul in care multi concetateni au luat in serios posibilitatea de a calatori, de a se instrui, de a avea initiative particulare, ca si dorinta obstinanta de a-si imbunatati standardul (uneori, mai rar, momentan, si stilul!) de viata nu lasa dubii asupra directiei in care mergem. Cred ca atunci cand ne punem intrebari despre societatea noastra in ansamblu nu e de privit doar foarte sus sau foarte jos, chiar daca si acolo se pot deslusi lucruri interesante de descifrat.
in ce priveste criza valorilor morale, aceasta este o urgenta a intregii lumi. in principiu, codurile etice avute in vedere pana astazi, nu doar cele crestine, ale religiilor avraamice, ale societatii secularizate, ale regimurilor politice diverse, sunt puse sub semnul intrebarii astazi intr-o maniera majora. Acum, cand mediul planetar insusi, cel care ne contine – ceea ce obisnuim sa numim, la scara existentei cotidiene, „natura” – se modifica rapid, datorita actiunii omului (ducand spre incalzirea globala, poluare masiva a atmosferei si apelor, disparitia unor specii animale si periclitarea altora, manipularea genetica a speciilor florale si zoologice, transformarea masiva si radicala a hranei umane), si cand insusi individul biped, ganditor, macar in principiu, isi modifica radical pana si fizionomia, prezenta corporala (prin chirurgia plastica si stiinta bionica), ori functionarea (prin chirurgia genetica), nascandu-se sau nenascandu-se, murind sau supravietuind prin strategii de laborator (producerea vietii in vitro, euthanasie), este clar ca traversam, la nivelul intregii umanitati, o provocare la redimensionarea eticilor particulariste. Aceasta propunere de regandire a insesi bazelor etice ale existentei – de pe pozitii creationiste, ca si din perspectiva evolutionista, sau pornind de oriunde altundeva – este resimtita acut ca o criza morala, iar faptul ca nu avem la aceste interogatii raspunsuri consensuale o dovedeste cu prisosinta.
Daca ne gandim insa la cazul romanesc, aici cred ca marile marturii ale crizei, descifrabile pe toate nivelurile sociale si palierele vietii noastre, sunt vechile tare mostenite din trecut, puse o vreme sub surdina din pricina controlului exigent al dictaturii si rabufnite iar la suprafata, in intreaga lor splendoare ce ne lipseste de iluzii, in anii postcomunismului. Cuvantul cheie care le descrie este cel de „coruptie”, dar el pare cu totul insuficient daca ne gandim, de pilda, la violurile si incesturile perpetuate cvasi-cotidian, la crimele din interiorul unor familii, la abuzurile cele mai diverse, la sclavajul de proximitate (pentru exploatare a fortei de munca si pentru abuzare sexuala cu profit pecuniar). Unele dintre aceste lucruri, care amintesc de incalcarea tabuurilor de catre fiicele lui Noe sau de catre Cain in raport cu fratele sau Abel sunt universale si vin de departe. ingrijoratoare ramane frecventa si amploarea statistica a acestor cazuri, iar ea atrage atentia asupra incapacitatii statului si a societatii civile, asupra latentei sectorului privat in a-si mobiliza resursele pentru a educa populatia si a intretine un climat public si privat adecvat invatarii cetateanului cu regulile convietuirii licite. Acest esec trebuie inregistrat, marturisit si combatut cat mai rapid si din cat mai multe directii, printr-o conjugare a eforturilor locale, zonale, nationale si europene, spre obtinerea unor efecte treptate, dar permanente, perpetuate apoi asupra generatiilor care vin. Nu sunt de asteptat reactiile presei straine si judecatorii occidentali pentru a sanctiona abaterile de la norme. Ele trebuie prevenite printr-o actiune consecventa, comuna, cu resurse umane si logistice multiple.
S.B.: Reformarea in plan moral poate genera o reformare, in ansamblu, a societatii romanesti?
O.P.: Ea nu va asigura, prin sine, nici prosperitatea, nici inovarea institutionala. in schimb, Romania ar trai mai bine, mai aproape de un cod coerent de reguli menite, macar in principiu, sa asigure un bine interior, daca nu o bunastare exterioara. intr-o perspectiva etica inventiva la vremea respectiva si valida pana astazi, Reforma religioasa a legat imperativul mantuirii de merítele agonisite in viata de zi cu zi, dupa cum atragea atentia Max Weber intr-o lucrare clasica despre efectele eticii protestante asupra dezvoltarii capitaliste. Fara indoiala ca, de la un timp, prosperitatea s-a instalat in societatile occidentale, creand conditiile materiale ale fericirii. Dar aceasta din urma nu poate fi atinsa doar prin acumularea de mijloace si posibilitati, oricat ar parea de straniu. Starea interioara de bine se leaga de valori – adevar, dreptate, confort sufletesc – pe care le poti dobandi pe calea unor demersuri complexe, ce imbina gandul cu impulsurile afective si strategii mentale specifice, implinindu-se in actiune si deversand in efecte sociale, micor sau macro -, iar pentru aceasta averea nu este o conditie obligatorie. Desigur, la acest tip de constiinta cu o componenta stoica mai subliniata, cel putin aparent, decat cea hedonica, nu se poate ajunge fara a medita personal la propriul rost in lume si fara ajutorul unei minimale indrumari pe care, macar in principiu, scoala ti-o asigura. De aceea, zic din nou: educarea ramane fundamentala pentru descoperirea de sine, a propriilor scopuri si a modalitatilor de a accede la telurile cautarii fiecaruia.
De pe pozitia istoricului, ce parere aveti, domnule Ovidiu Pecican, despre afirmatia premierului Boc: “Romania trece in acesti ani, 2009-2010, poate prin cea mai dificila perioada, din punct de vedere economic, dupa cel de-al doilea razboi mondial . Dupa toate datele oferite de statistici si alte analize facute la nivel national si la nivel international, trecem printr-o asemenea perioada dificila.”
Este vorba despre un paradox, in fapt, iar declaratia nu ma surprinde, din pacate! Niciodata in istorie Romania nu a fost atat de bine plasata intr-un spatiu de securitate care sa insemne, totodata, pentru ea, si posibilitatea de a se afirma libera in toate directiile. Am mai facut parte din structuri supraetnice, Imperiul Otoman, cel Habsburgic sau tutela marelui frate de la Rasarit, dar astazi suntem parteneri cu drepturi in principiu egale ai statelor din Uniunea Europeana, facem parte din alianta defensiva, asiguratoare impotriva primejdiilor externe, a NATO si suntem alaturi de hegemonul unipolar, SUA, in alianta care combate terorismul mondial, trimitand, fie si contingente militare mai curand simbolice, in Afganistan si Irak. Fiecare cetatean roman are doua cetatenii – cea de acasa, din Romania, si cea europeana -, ne miscam in interiroul comunitatii, pe spatii vaste, fara viza si chiar fara pasaport, iar pietele muncii ni se deschid, una dupa alta, fie si cu unele latente.
in principiu, acasa avem o democratie parlamentara de tip burghez, ca si o separatie a puterilor care, in pofida tatonarilor si a insuficientelor mecanisme asiguratoare, desi produce uneori efecte bizare, nedorite, functioneaza, de bine, de rau.
Cred ca mare parte din ceea ce resimtim ca efecte ale crizei economice globale ar putea fi stopate, sau macar diminuate, printr-un stil de guvernare mai putin timorat, mai pro-activ. Chiar daca recesiunea a ajuns, in cele din urma, si la noi, mare parte din raul pentru care platim noi, cetatenii de rand, vine dinspre un management politic deficitar (intarzierea si partialitatea reformei, coruptia varfurilor, concentrarea si centralizarea puterii economice in mana unor politicieni, absenta unei constiinte politice pentru care slujirea statului, deci a cetatenilor, sa fie suprema satisfactie etc.), dinspre o economie subreda, in care proprietatile de stat sunt canibalizate de firme capusa, iar sectorul privat este construit pe pile, relatii, conjuncturi si „tunuri”, ca si dinspre incapacitatea solidarizarii celor multi intr-o lupta eficienta pentru propriile drepturi (sub conducerea unor lideri sindicali onesti si convingatori sau sub ghidajul unor ONG-uri).
S.B: Care credeti ca sunt atuurile Romaniei pentru a trece cu bine peste o astfel de situatie?
O.P.: Pe plan intern, calitatea resurselor umane, indiscutabil. Avem oameni motivati, care doresc din suflet o viata mai buna pentru ei si ai lor, capabili sa se „insurubeze” intr-o institutie, o meserie, un context social nou si sa produca un nivel superior de prosperitate in raport cu cel de la care au plecat. Acest gen de oameni-motor au adus masive injectii de valuta in economia romaneasca a ultimilor douazeci de ani, salvand-o de la multe complicatii, de la lipsa de lichiditati, uneori, de la inflatie, de la mai multe constrangeri decat poe enumera eu aici. Tot ei au schimbat parte din peisajul concret al tarii, construind masiv, nu intotdeauna cu gust, dar in forme menite sa contrasteze violent cu situatia precara initiala, asa incat imi intemeiez observatia pe constatari concrete, de teren.
Pe plan extern, monitarizarile UE, FMI si ale altor instante si institutii straine – dar interesate direct de bunul mers al treburilor la noi in tara -, vor duce, pe termen mediu si lung, nu ma indoiesc, la ameliorari substantiale in domenii precum justitia, coruptia, functionalitatea mediului de afaceri, prevenirea si limitarea diverselor forme de delincventa; intr-un cuvant, vor transforma vechea Romanie fanariota si manipulata prin monopol politico-ideologic intr-un partener functional, sincronizat la dinamica generala a statelor din UE. Visul lui E. Lovinescu se va implini, nu numai in plan cultural.
Pacat doar ca viata indivizilor este atat de scurta. Sa fi avut varfurile politice, administrative, economice si culturale mai mult patriotism, sa le fi pasat de comunitatea din care fac parte mai mult si nu chiar atat de discontinuu, saltul istoric al Romaniei era mult mai vizibil!
S.B. : Ce credeti ca ne lipseste ca sa facem fata unei astfel de situatii?
O.P.: In primul rand vointa politica; sa conteze mai putin aranjarea personala si a camarilelor decat destinul colectiv al romanilor. Apoi priceperea: suntem campioni la inlaturat, diminuat, marginalizat, descurajat mintile mobile si… mobilate bine. Iar acestea, mobile fiind, nu asteapta la infinit sa fie nevoie de ele. Se duc acolo unde sunt bine primite.
Adaug insa ca exista si o stare cam generala de defetism. Probabil pentru ca am fost mult timp supusii unor alte puteri, ne-am obisnuit sa ne cainam, sa bombanim, sa ne plangem de mila, sa vedem numai dezastre. Daca ar fi o critica lucida si argumentata, ar fi in regula. Dar in randul populatiei largi, e vorba numai de vaicareala, adeseori chiar cu autosarcasm. „Ca la noi la nimenea”, „Mamaliga nu face explozie” etc., sunt clisee prin care se explica orice, se darama orice. Or, cum se stie, demolatorii demoleaza, nu construiesc. si, nu o data, se demoleaza chiar pe ei insisi, din lipsa de alte santiere.
S.B.: Interviul apare intr-o revista de business. Credeti ca, asemeni “monarhului luminat”, business-man-ul “luminat” se va impune ca un prototip in lumea afacerilor romanesti?
O.P.: Nu, nu cred asta. Criza nu era doar o provocare la a rezista ci, asa cum o stiu cei mai destepti, si un teren pentru exersat inteligenta, ingeniozitatea, mobilitatea; o ocazie de castig si intarire. Ei bine, plin de sine, convins ca poate „smecheri” in continuare, ca „descurcareala” e totul, omul de afaceri roman nu i-a facut fata la nivelul potentialului pe care natiunea, altminteri, il etaleaza. Nu am vazut nicaieri un „boom” in materie de business romanesc, lumea prefera sa concedieze, sa intre in adormire – ca ursul iarna sau ca lojile masonice pe timp nefavorabil -, sa astepte, inspaimantat, in bojdeuca lui kitsch, copiata dupa modele occidentale stridente si decorata cu obiecte achizitionate de la tarabele turistice din tara si de pe mapamond. in marketingul recent, afacerea reusita e de tipul „win – win”, castig si eu, castigi si tu. La noi, prostirea celuilalt e singura care te face sa iti simti complexele pansate corespunzator. Investirea in publicitate e lege in lume, atunci cand vrei vizibilitate si vanzari. Nu si la noi, unde anonimatul e socotit protectiv (nu-ti vin Garda Financiara si Procuratura sau Sanepidul in batatura, ura!).
Bancile mentin procentele atunci cand peste tot in lume – si chiar la BNR – acestea scad. Mai rau, sunt chiar obraznice si iti cer acceptul de a umbla cum vor ele prin datele tale personale, sub pretextul ca vreo citiva moguli spala bani. Ce bani poate spala un profesor de liceu, sa zicem, care a imprumutat pentru nevoi personale, sa-si cumpere o canapea si un frigider? Cu asemenea mentalitati de banditi, harpagoni si pradatori unde este capitalistul luminat din Romania?
S.B.: Ne-am intalnit, in urma cu cateva luni, la lansarea Editurii “Injoy books”, patronata de 2 oameni de afaceri, cu mare potential financiar. Ma refer la bancherul Horia Ciorcila si la patronul trustului RTC, Radu Octavian. Cum interpretezi gestul lor, acela de a investi, in vremuri tulburi, de criza, in editarea cartilor?
O.P.: Bancherul Horia Ciorcila nu este la prima tentativa in domeniu. Dar interesul lui pentru sectorul editorial imi pare si firesc, la un om care a activat o vreme in zona aducerii marilor canale de televiziune internationale prin casele noastre, si demn de pretuire. Despre domnul Radu Octavian nu stiu prea multe, dar Diverta pare un succes. S-ar putea, deci, construi cu folos pentru publicul cititor din Romania, fiindca celor doi nu le lipsesc nici intentiile, nici mijloacele. Primele titluri aparute la Injoy nu dezamagesc, ba chiar dimpotirva. Le doresc succes!
Cat despre investitia in carte, la vreme de criza, spun doar atat: cand nu ai bani de concedii in Spania sau in insulele grecesti, cumperi o carte si o citesti. Cred ca s-a sesizat o oportunitate reala a momentului, in Romania, la ultima editie a Caravanei Gaudeamus, a X-a, la Cluj, unde am fost presedinte de onoare, anul trecut vanzarile s-au triplat in raport cu anul precedet!
S.B.: Poate deveni afacerea cu cartea, una rentabila? Daca ai avea posibilitatea, ai investi intr-o astfel de afacere?
O.P.: Fara indoiala. Am facut-o in mai multe randuri si o voi face in continuare. Am infiintat cateva edituri – „Puncte Cardinale” la Arad, „EFES” si Editura Fundatiei Desire” la Cluj, si niciuna nu s-a dovedit perdanta, deocamdata, chiar daca nu au intrat in liga marilor edituri ale tarii. Sunt edituri de nisa, care produc pentru categorii de public specializat. Am trecut si pe la Ed. Dacia, si pe la „Bastion” din Timisoara, o vreme scurta, si nu regret, fiindca am cunoscut acolo oameni care iubesc cartea si stiu sa o produca atunci cand au mijloacele.
Investesc insa in continuare – energie, interes, propria mea munca de „producator de manuscrise”, fie ele literare sau de stiinta – in acest sector economic de relevanta culturala si imi pastrez intreaga disponibilitate si experienta pentru initiativele care pot surveni oricand, fiindca, in orice ipostaza a ei, ca obiect-fetis sau ca marfa, ca produs cultural sau ca pretext de fantasmare, cartea imbogateste!
Interviu realizat de
Sorina BRUJ
DANK Media, Cluj-Napoca,
Reprezentant regional Business Point, Business Adviser
