De fiecare dată parcurg acest program încercând să îmi schimb cheia de mesaj. Un program ce este speranța unei dezvoltări a sectorului agricol din România, a determinării actorilor implicați din prisma mecanismelor de funcționare a relațiilor economice și a scopului final: de a oferi securitate alimentară, siguranța existenței alimentelor, preț decent, și nu în ultimul rând o bunăstare a tuturor celor care sunt în domeniul agricol, de la producători, procesatori, activități conexe, până la furnizorii lor de inputuri.
Cum un program are nevoie de câteva elemente definitorii, momentul de față îl reprezintă negocierea, PNS-ul fiind în etapa de dezbatere.
Ca și consultant, las deoparte latura procedurală a acestor etape, ele sunt și vor fi întotdeuna apanajul politic și instituțional. Ca membru al unei Asociații Profesionale AMCOR încerc să contribui la factorii care generează valoarea adăugată a PNS. Dacă ar fi să judecăm din prisma unor referințe istorice, marile realizări nu au avut la bază doar sursa financiară, ci valoarea umană, contribuția ei prin educație, valoare, parteneriat.
PNS-ul ca un motor al dezvoltării prin educație și inovare este fundamental necesar, progresul, tehnologia, în esență cunoașterea sunt ceea ce ne confirmă decizia de a utiliza în mod eficient, inteligent și adaptiv alocările din PNS.
Se pornește de la premisa că noul PNS este unul al performanței, bineînțeles trecută ca și abordare prin toate etapele, de la conceptul de eligibilitate, la selecție, la implementare dinamică și adaptivă, la valoarea adăugată față de piață, de calitate, de contribuție la sector.
Structural conține Forme de intervenție ce se vor categorisi pe Codurile de intervenție.
PNS este structurat pe 11 Tipuri de intervenție pe Pilonul I al plăților directe și 20 de Tipuri de intervenție pe Pilonul 2 al investițiilor, acestea incluzând în diferite variații cele 48 de nevoi strategice, clasificate la rândul lor după importanță în cele 10 Obiective Strategice.
Dar, să lăsăm birocrația în felul ei de prezentare și să analizăm cum vom crea valoarea adăugată.
Abordarea are la bază:
- Viabilitatea fermelor, stabilitatea veniturilor fermierilor, eliminarea discrepanțelor
- Menținerea producției agricole, îmbunătățirea performanțelor economice, creșterea veniturilor
- Creșterea gradului de reziliență a exploatației, modernizarea și restructurarea exploatațiilor
- Creșterea investițiilor în agricultura de precizie și digitalizare
- Cooperarea între actorii din lanțul alimentar, sisteme de colectare și condiționare
- Dezvoltarea industriei alimentare în mod sustenabil
- Accesul la instrumente financiare integrate, nerambursabile, creditare, managementul riscului, asigurare
- Competitivitate și sustenablitate în toate sectoarele agricole, dezvoltarea unor modele de producție bazate pe valoarea adăugată mare
- Încurajarea consumului de produse autohtone și dezvoltarea de piețe locale
- Adoptarea de practici agricole care să asigure reducerea gazelor cu efect de seră, sechestrarea carbonului, echipamente și tehnologii cu impact redus al mediului
- Adaptarea la practici agricole în zonele cu riscuri de schimbări climatice sau practici ce contribuie la creșterea materiei organice, metode durabile pentru managementul eficient al resurselor, inclusiv resurse de apă, a practicilor agricole tradiționale, silvice în acord cu animalele sălbatice
- Schimbul de generații, accesul tinerilor la teren, egalitatea de gen, stimularea antreprenoriatului feminin, gradul de instruire al fermierilor, formarea profesională în agricultură, consiliere agricolă
- Dezvoltarea durabilă în zona montană, Delta Dunării, rurală, creșterea locurilor de muncă, dezvoltarea locală sub responsabilitatea comunității
- Asigurarea infrastructurii de bază, TIC, îmbunătățirea calității vieții rurale, reducerea sărăciei, promovarea incluziunii sociale și a nediscriminării
- Conservarea patrimoniului natural, cultural
- Bioeconomie și economie circulară, inovare interactivă de tip proiecte pilot ”test before invest”, împreună cu actorii socio-economici
O parte însemnată le regăsim în manifestarea curentă a programelor de finanțare, acum specificul lor este dat de performanță sau modul în care ele produc valoare adăugată, calitate, sustenabilitate, creează o legătură între educația consumatorului prin produsele oferite și sustenabilitatea sistemului agricol în mod durabil, prietenos, reciclabil.
Modelul românesc de politică agricolă trebuie să se dezvolte în sistem mangrovian. El nu mai poate susține decalajele extrem de diferite între marii și micii producători, între retailul consolidat la nivel european conectat cu agricultura industrială, dezvoltatoare de capacitate enormă de producție, livrare, capabilă la procese de retehnologizare și inovație în termen de timp extem de rapid, ce are puterea de a infuența puternic comportamentul consumatorului, și sistemul local într-un concept microeconomic, către o economie circulară, de la producător la piață.
PNS-ul are în vedere, deși caracterul său este puternic influențat de suportul financiar, de modul în care celelalte resurse, mult mai vulnerabile, stabilesc echilibrul spațiu-timp-resursă-nevoie. Echilibrul în termeni durabili și sustenabili trebuie să fie filtrul selecției actorilor implicați în competiția pentru resursa financiară.
Abordările menționate punctual sau tematic sunt elementele componente ce definesc tipurile de intervenție. în general, sistemul agricol este obișnuit cu mesajul birocratic al ”finanțatorului”.
Cu toate acestea, lacuna este dată de faptul că majoritatea potențialilor beneficiari pleacă de la premisa unor nevoi fundamentate pliate pe fermă, mai puțin pe lanțul de valoare. Pare mai ușor de controlat un profit sau o rentabilitate pe o singură fază din lanț decât repartizarea acestui profit pe întreg lanțul de valoare.
Aici se vede lipsa capitalului autohton în multele sectoare ale industriei alimentare sau slaba capitalizare a produselor ce vin din gospodăriile agricole și din fermele mici.
Aceste tipologii de management duc la o slabă cooperare, asociere, încredere între actorii implicați, mai ales în zona de formare profesională, educație, inovație. Când decizia se bazează doar în jurul capitalului fie el și transformat în patrimoniu de proiect, atunci capitalizarea urmează o cale a unui blocaj de adaptare, activitățile operaționale fiind susținute de echipamente tehnologice, nu neapărat de un management creativ, inovativ, adaptat mediului înconjurător.
PNS-ul în forma curentă pune accent pe aceste fundamente funcționale, ca sursă de inspirație fiind schimbările climatice, provocările de mediu și ecosisteme, agricultura ocupând din Europa 98% din suprafața continentului.
Contextul actual Covid, a arătat vulnerabilitățile marilor mecanisme și canale consacrate ale jucătorilor mari, crizele de forță de muncă datorate lipsei de mobilitate sectorială pe munca sezonieră sau zilieră.
Contextul conflictelor militare, la fel, arată că zone cu potențial agricol la nivel mondial pot deveni extrem de vulnerabile la capacitatea de producție, distribuție, creând șocuri de piață pe anumite categorii de produse, pe intervale de timp între producție-consum-producție. Costurile generate de crizele menționate pot genera costuri mai mari decât costul de producție în piețele locale, în dezvoltarea de rețele locale cu o gamă diversificată de produse, dar cu asigurarea unei independențe alimentare față de canalele consacrate.
PNS-ul pune mai mult accent pe cercetare, dar de această dată pe cercetare aplicată, nu doar din perspectiva unor lucrări științifice cu valoare educațională, ci cu mecanisme de diseminare, demonstrație practică, crearea unităților agricole pilot sau educaționale în structura fermelor agricole, sau a organizațiilor și asociațiilor profesionale și sectoriale tip Clustere. Gândirea este de a se asocia și din prisma inovării unor procese sau produse, nu doar a optimizării costurilor produselor către piață.
Ca orice plan, PNS-ul trebuie să își consolideze un schelet pe care construiește și adaugă piesele funcționale, aici fiind vorba de infrastructură. Întregul domeniu agricol și alimentar inclusiv spațiul rural, în special cel al producției agricole, zootehnice, horticole, silvice ce ocupă suprafețe mari, pe întreg cuprinsul țării, produce în condițiile naturale dar și logistice în arealele respective. Elementele de infrastructură de tipul drumurilor agricole, canale și infrastructura de irigații, depozitele locale de deșeuri animaliere, gunoi de grajd, imputuri agricole, acestea fiind amontele sectorului, dar și cele pe lanțul de valorificare trebuie atent gândite și optimizate atât pe potențialul producțiilor cât și pe specificitatea lor. Relația de legătură între producător și consumator trebuie descrisă nu doar din perspetiva prețului și a raportului preț calitate. PNS-ul trebuie să educe și să contribuie dincolo de financiar la stabilirea încrederii dintre producători și consumatori pe acest raport, încredere dată de calitate certă, siguranță alimentară, capacitatea de a asigura permanent existența produselor de bază pe piață sau la raft.
Doar acest tip de relație de încredere și identificare a partenerilor de lanț poate crea predictibilitatea investițională, atât la nivel de infrastructură, cât și la nivel de fermă. Doar așa, calitatea poate susține educația, transferul către o generație mai tânără, educată, deschisă la noi provocări, inovând pe procesul de producție și fiind extrem de deschisă cooperării actorilor implicați.
Este evidentă perspectiva financiară a PNS plecând de la analiza nevoilor, parte integrantă în acest document. Sectorul agricol românesc a suferit o transformare uneori abruptă odată cu reîntoarcerea la proprietatea privată și rolul statului ca partener în această formulă de desfășurare a activității.
Vorbeam de infrastructura agricolă. Ar trebui adăugat faptul că tot ce înseamnă infrastructură are la bază un moment ”0” din perspectiva identificării terenului, fondul funciar, amplasamentele, locația, relieful, resursa naturală sau de comunicație trebuie extrem de bine definite ca suport logistic pentru dezvoltare. Din păcate aceste elemente nu se regăsesc în PNS, ele fiind conturate prin legislație și finanțate din bugetele altor fonduri europene sau bugetul de stat, consolidat sau bugetele locale.
Pentru a defini Domeniile de Intervenție, plecăm de la analiza nevoilor, analiză care explică la modul general impactul sectorului pe dimensiunea fermei și comportmentul acestuia sau față de acesta a pieței.
Când definim politicile naționale trebuie să avem în vedere micșorarea decalajelor și egalitatea de șanse privind accesul la piață.
Este simplu de înțeles că un producător mare are costuri mai mici sau capacitatea de a valorifica produsele cu o marjă de profit mai mică. Tot aici se realizează și impactul economic, social, de mediu și de ce nu cel tehnologic. PNS-ul trebuie să echilibreze aceste elemente ale pieței, respectând valoarea fermei mari, valoarea adăugată, impactul semnificativ la lanțul de valorificare, dar într-un mod de ajustare a pachetului financiar față de ferma mică sau gospodărie, deoarece în piață, comportamentul dominant al celei mari poate duce la dispariția celei mici.
Conceptul pe care îl descriu se vede din structura fermelor de azi din România.
Înainte de toate să vedem cum arată România din perspectiva exploatațiilor agricole: număr și suprafețe.
Producția standard a unui produs agricol (recoltă sau animale), prescurtată ca SO, este valoarea monetară medie a producției agricole la prețul fermei, în euro pe hectar sau pe cap de efectiv. Noul PNDR trebuie să aibă în acest sens SO ca bază minimală de pornire în decizia de finanțare, prin care acest standard să fie unul multiplicator în baza investiției, prin creeare de valoare adăugată pe lanțul de produs. După cum bine se știe, produsul agricol însemna practic materia primă necesară industriei alimentare, în afară de consumul direct, dacă acesta este posibil. De asemenea acest SO transformat în cost de materie primă reprezintă un procent de până în 11% din valoarea unui produs exprimat în preț la raft. Orice încercare de a tehnologiza sectorul primar, nu rezolvă pe fond performanța reală a exploatației agricole, ci cred că nevoia de finanțare a fermei trebuie să meargă spre impactul agriculturii la nivel de efecte de mediu, schimbări climatice, bunăstare a animalelor, completate cu o tehnologie priving agricultura de precizie, digitalizare, agricultura verde.
Dacă aceste costuri nu se iau în calcul prin PNS ca responsabilități, nu înseamnă performanță decât la nivel de fermă, toate celelate costuri: mediu, sănătate, climatice vor fi suportate prin alte mecanisme tot de către consumator.
Conform art. 2 din R(UE) nr. 1305/ 2013, (1) „tânăr fermier” înseamnă o persoană cu vârsta de până la 40 de ani inclusiv (până cel mult cu o zi înainte de a împlini 41 de ani) la momentul depunerii cererii de finanțare, care deține competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilește pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații.
Tipul de spijin sub forma de grant pe măsurile aferente acestui sprijin și-au dovedit limitarea în perspectiva dezvoltării exploatației agricole în care tânărul s-a instalat. Competiția în sectorul agricol, precum și disiparea acestor ajutoare nu generează rețele de desfacere comune, sau alinierea acestor tineri fermieri la o piață integrată, formele asociative ce iau naștere cu aceștia ca membri fondatori se opresc în general la faza de desfacere a produsului agricol, nu a unui lanț de produse pe valoarea adăugată, intrând într-o competiție oarecum dezechilibrată cu fermele de dimensiuni mari, performante cu capacitate de susținere a unor costuri de producție sub nivelul obținut de tinerii fermieri.
Recomandarea firească de utilizare a acestor instrumente este ca tipul de sprijin să nu fie un scop în sine ca indicator de măsură, ci să fie un sprijin tip suport calculat la contribuția privată a beneficarului, aferente unor proiecte care să aibă finalitate în performanța economică pe criterii care sunt similare măsurilor de finanțare a îmbunătățirii performanțelor agricole.
Societate comercială cu răspundere limitată cu mai mulți asociați cu condiția ca tânărul fermier, solicitant al sprijinului, să exercite controlul efectiv asupra exploatației prin deținerea pachetului majoritar al părţilor sociale și deţinerea funcţiei de administrator unic al societății comerciale respective şi să aibă competențele și calificările profesionale adecvate.
Definiție „fermă de familie”: Exploataţie agricolă aparţinând Întreprinderii Familiale sau a unei persoane juridice ai cărei asociaţi sunt exclusiv membri ai aceleiaşi familii. Dimensiunea economică a fermei de familie, în contextul condițiilor sM 4.1, este cuprinsă între 8.000 – 100.000 SO. Prin membrii aceleiaşi familii se înţelege soţul/ soţia şi rudele până la gradul III inclusiv. Definiție “fermă mică”: Ferma mică, în conditiile sM 4.1 reprezintă exploataţia agricolă având dimensiunea economică între 8.000 şi 11.999 euro SO, valoarea producţiei standard.
Aceste definiții sunt utile pentru a identifica tipologia beneficiarului, eventual o perspectivă a metabolismului funcțional din perspectivă managerială. În principiul unei subvenționări a ”afacerii agricole” cred că aceste tipologii ar trebui să se încadreze în indicatorii de rezultat economic, mai puțin organizatoric.
În modelul de cercetare și analiză trebuie să plec de la ceea ce mi-am propus.
Modelul de dezvoltare a fermei mici trebuie să aibă la bază modelul de funcțiune integrată în funcționalitatea fermei prin sistemul de cooperare.
Fermierul mic, indiferent cum îl vom defini în funcție de calculul SO nu va deveni performant doar prin achiziții de echipamente, ci poate doar să își optimizeze anumite costuri directe date de lucrările agricole de la înființare până la recoltă.
Dar asta nu este totul, finanțarea facilitează achiziția unor echipamente ce vor avea costuri de neutilizare, costuri de mentenanță, gradul de utilizare al echipamentelor este unul restrictiv la nivel de fermă, fenomenul de comasare al terenurilor lent, greoi.
Este pregătit finanțatorul de analiza costurilor de neoperare sau stabilirea unui grad de utilizare pe categorii de dimensiune de la care să stabilească nivelul de performanță?
Cum arată un model de proiect de 40.000 – 75.000 euro?
În comportamentul investițional suma va merge către achiziție de teren într-o marjă de 4-5 hectare, pentru creșterea exploatației iar diferența va merge către utilajele de bază: tractor și câteva echipamente de bază.
La nivel de fermă, putem spune că într-o mică măsură ajută ca fermierul să poată gestiona o parte din activitățile agricole, lăsând etapa de recoltare (practic acolo unde este valorificarea) către companii de servicii sau dacă este membru al unei asociații sau cooperative, va contribui la un proiect comun pentru activitățile de recoltare destinate tuturor membrilor.
Cum arată acest model la cei peste 10.000 de fermieri?
Prin PNDR 2014-2020 sub-măsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri!” în sesiunile derulate între 2015 şi 2018 a fost susținută s-a încurajat intrarea tinerilor în sectorul agricol, prin instalarea a 10.229 de tineri fermieri dintre care 1998 tineri în zona montană.
Aproape identic din perspectiva investițiilor, adică 10.000 tractoare urmate de câteva echipamente de bază, producând materie primă cu o marjă de profit mai mică decât subvenția acordată de sprijinul direct.
Are această formulă succes din perpectiva performanței?
Toate converg în aceeași formă de producător agricol de materie primă prin costuri generate de neutilizarea echipamentelor achiziționate și incomplete din perspectiva activității agricole până la valorificare.
Dezechilibrul este unul evident din prisma faptului că majoritatea acestor ferme nu sunt sustenabile pe termen mediu, nu pot fi implicate la nivel de cooperare către tehnologii inovative, devin vulnerabile acolo unde activitatea lor este pe terenuri în arendă.
Mai mult generează un patrimoniu de echipamente relativ ieftine, deci slab performante, cu costuri mari de neutilizare, adică blocate pentru suprafețe mici, neutilizate la capacitatea normală a muncii și cu o durată de viață mai redusă din perspectiva fiabilității lor.
Efectele sunt și în latura performanțelor profesionale dobândite în general de tinerii fermieri, productivitatea muncii este una scăzută, munca este mai mult sezonieră sau normată pe activități.
După cum vedeți lanțul unei politici de finanțare dat de criteriile alese nu se oprește la tipul sau categoriile de investiții, ce fel de cheltuieli, ce competente sau sector deservește proiectul ci ar trebui să aibă la bază rezultatele așteptate, construcția economică, nu patrimonială, activitatea desfășurată integratoare de rezultate pe lanțul de valori nu doar furnizor de materie primă.
De ce aceste provocări?
Plecăm în analiza noului program de la câteva date simple: SWOT, Analiza Nevoilor și mai ales capacitatea de susținere a acostor nevoi.
PNDR 2014-2020 ne arată că din totalul beneficarilor eligibili pe Pilonul II de Investiții și dezvoltare, număr semnificativ mai mic față de cei înregistrați pe Pilonul I privind Plățile Directe, observăm că bugetul de care România a beneficat în această perioadă a acoperit doar 9% din numărul acestora, în condițiile în care cererea de subvenții pentru investiții a fost și de 10 ori mai mare decât capacitatea de finanțare.
Ce alte informații avem?
– România contribuie din bugetul de stat la subvențiile menționate cu procente cuprinse între 15-20%, în noua perioadă de programare acestea vor crește.
– În cadrul PNDR, se desprind câteva idei despre care doresc să fac o analiză, chiar dacă acestea sunt doar la nivel de analiză SWOT, și nu par a fi concretizate într-o structură funcțională a finanțării în măsuri.
Beneficiarii măsurilor sunt de fapt integratorii capitalului de finanțare. Ce înseamnă asta? Inseamnă că beneficiarul subvenției prin programul de finanțare, la nivel de sustenabilitate economică trebuie să creeze efecte asupra beneficiarului real, consumatorul.
Există câteva forme de manifestare a modului prin care beneficarul real trebuie analizat dincolo de cel finanțat.
– Modul în care beneficarul finanțat este integrator
– Modelul procesului economic: produsul rezultat crește performanța economică, inclusiv contribuția fiscală aferentă Bugetului de stat
– Modelul de capital de patrimoniu tehnologic: dezvoltă o piață a furnizorilor de bunuri și lucrări și din piața internă, dezvoltând sectoarele economice din amonte românești
– Modelul socio-profesional atractiv prin competențe generate de piața muncii, acestea incluzând o cerere de forță de muncă calificată, dezvoltând parteneriate de calificări în zona educațională atât publică cât și privată, și mai ales din disponibilul unor piețe prin recalificarea către sectorul agricol sau antreprenoriat local, cu efecte favorabile și asupra politicilor publice salariale
– Modelul de catalizator de economie circulară ca furnizor de produse către piețele locale, produse consacrate, lanțuri scurte
– Modelul de consumator de servicii din piață pentru serviciile locale, începând cu cele specializate parte a antreprenorilor nonagricoli locali, mentenanța, utilități, servicii post recoltare
Un alt aspect ce este esențial unor analize de performanță este cel care pleacă de la dimensiunea economică a fermierului și impactul economic creat de produsele lui.
Cu cât un fermier este cu o dimensiune economică mai mică, cu atât o analiză de investiție pleacă de la modul în care are posibilitatea gestionării unor costuri suplimentare date de prețul de inputuri ce este mai mare decât ale unui fermier mai mare, vom vorbi de avantajul negocierii inputurilor prin forme asociative, dar și cât de bine poate penetra piața cu produsul propriu.
Este lesne de înțeles că piața unui fermier mic ține de capacitatea de a-și valorifica optim produsul.
Vom analiza efectele pieței privind asigurarea cashflow-ului fermierului sau care sunt opțiunile de acces la piață:
– prin filiera de produs: preț mai mic dar sigur
– prin filiera scurtă către piețele locale
– prin procesare proprie inclusiv transferul către produse tradiționale
Analiza fiecărui comportament de dezvoltare al unui fermier arată modelarea unui mecanism de costuri bazat pe structura de dezvoltare. Acest comportament ar trebui să dea fundamentarea întregului PNDR. El trebuie analizat nu doar managerial ci mai ales partenerial, unde Autoritatea creează mecanismul de susținere în funcție de piețele pe care produsul ajunge, deoarece Statul urmărește rezultatul până la consumatorul final, odată cu calitatea, puterea de cumpărare, siguranța și independența alimentară.
