Astazi exista o dezbatere tot mai acerba cu privire la locul si rolul jurnalismului in societatea moderna. Unii comentatori cred ca jurnalismul este o marfa ca oricare alta, care se cumpara si se vinde pe piata libera, in timp ce altii continua sa creada in rolul de formator al jurnalismului. Exista nenumarate exemple in lumea intreaga de jurnalism de comanda prin care libertatea de exprimare este asociata cu faradelege totala. Iar jurnalistii adesea se pozitioneaza drept intangibili.
Cea mai recenta intamplare ne vine din framantatul spatiu ex-sovietic. Astfel una din bancile importante din Kazahstan „Kazcommercebank” a inaintat o actiune impotriva unor jurnalisti acuzandu-i de raspandirea unor informatii false care compromit reputatia bancii. Organizatiile internationale de aparare a drepturilor jurnalistilor au invinuit autoritatile de exercitarea de presiuni asupra libertatii de exprimare si a presei independente. Cu toate ca jurnalistii singuri au confirmat ca „au lucrat doar pentru bani”.
Aceste surse mass-media au publicat o intreaga serie de articole invinuind Banca, printre altele, de„preluare fortata” a bunurilor oligarhului cazut in dizgratie Mukhtar Ablyazov. Acesta din urma in prezent este detinut in inchisoare in Franta, in asteptarea extradarii in Rusia.
El este acuzat de fraude financiare de peste 6 miliarde de dolari de catre trei state: Rusia, Ucraina si Kazahstan.
„Kazcommercebank” a castigat cauza in instanta. Dintr-un simplu motiv – nici una din sursele mass-media si nici un jurnalist nu au putut prezenta in instanta dovezile faptelor expuse. Jurnalistii au fost retinuti. Printre acestia – proprietarul de drept al unei organizatii mass-media –„NAKANUNE.kz» Gusal Baidalinova. Patroana celei de a doua–Irina Petrushova – s-a dovedit a fi inaccesibila instantei: de multi ani ea traieste in Europa. (De fapt, in Kazahstan se stie ca ambele organizatii in realitate apartin si sunt finantate de Irina Petrushova).
in timpul procesului a fost aflata sursa de informatie si motivul implicarii jurnalistilor. Clientul s-a dovedit a fi unul din oamenii de afaceri „suparati pe banca”–Tair Kaldybaev. Toate acestea au fost povestite chiar de jurnalistii arestati in procesul cu „Kazcommercebank”. Unul dintre ei a fost intermediar intre omul de afaceri si organizatiile mass-media invinuite.
Ei au povestit ca omul de afaceri-client sigur a ales ambele organizatii in calitate de platforma pentru publicarea criticilor.
„Nu eram interesat de continutul articolelor si siguranta sursei de informare”, – a comunicat unul din jurnalisti Rafael Balgyn. – „Astfel de informatii critice ar trebui sa fie verificate, dar partea asta nu ma interesa, nu ma deranja. Clientul a platit bani frumosi. Astfel noi nu aveam de gand sa colectam informatii exacte si sa asiguram obiectivitatea informatiilor. A fost un proiect pur comercial”.
in acelasi timp jurnalistii au povestit ca patronul organizatiilor mass-media acuzate de Banca nu doar cunostea natura tranzactiei, ba chiar a participat la editarea materialelor. si ulterior asigura republicarea lor pe alte site-uri.
Jurnalistii puteau sa nu fie crezuti (ce nu spune omul in apararea sa). Daca acelasi lucru nu l-ar fi povestit chiar clientul – Tair Kaldybaev. El a recunoscut atat faptul initierii si sponsorizarii campaniei impotriva Bancii, cat si faptul ca el personal trimitea materiale jurnalistilor-intermediari (printre care si lui Balgyn). Acestia la randul lor efectuau „prelucrarea literara”.
Alegerea sa pentru site-urile „Republica” si „NAKANUNE.kz”el a explicat simplu: ei sunt specializati cu publicarea materialelor la comanda, fara a solicita confirmarea datelor.
De altfel, respectivele organizatii sunt renumite pentru faptul ca orice acuzatii le interpreteaza drept incalcarea libertatii de exprimare si presiuni asupra mass-media. Mai grav este ca gasesc sustinere deplina din partea multor organizatii internationale.
De exemplu, vice-presedintele programelor internationale Freedom House Robert Herman considera povestea proceselor intre „Kazcommercebank” si jurnalisti „ca atac al guvernului kazah asupra libertatii de exprimare”.
O ciudata pozitie a fost adoptata si de OSCE in persoana reprezentantului organizatiei pentru problemele legate de libertatea presei Dunia Miatovich: „Retinerea reprezentantilor presei pentru ceea ce spun si scriu ei este pur si simplu inadmisibil. Jurnalistii trebuie sa fie eliberati imediat”. Gradul de ilegalitate a actiunilor lor nu o intereseaza.
La fel ca si coordonatorului de program al Comitetului pentru Protectia jurnalistilor din New-York, Asia Centrala, Nina Ognianova care a declarat ca „autoritatile trebuie sa schimbe legile care permit urmarirea penala a jurnalistilor, sunt vulnerabile pentru a permite abuzuri si in mod negativ influenteaza acces la informatii”.
in acelasi timp nici un reprezentant al organizatiilor internationale nu ia in considerare, de fapt, declaratiilor jurnalistilor care au recunoscut sincer: nu am verificat informatii, „castigam si noi banutii nostri”. „functiona schema marfa-bani-marfa, – a recunoscut redactorul ziarului „Business Week” care a actionat pe post de intermediar dintre omul de afaceri-client si patronii organizatiilor de presa invinuite Mahambet Auezov. – Materialele publicate nu au avut baza doveditoare. Nu am solicitat-o niciodata”.
De altfel, tot el a cerut scuze Bancii pentru toti jurnalistii acuzati de raspandirea informatiilor vadit false. si a rugat pentru „manifestarea umanismului” si renuntarea la acuzatii impotriva jurnalistilor care „de fapt au fost ostatici in razboiul oligarhilor”.
De fapt, jurnalistii au devenit ostaticii incalcarii legilor.
in conformitate cu Constitutia Kazahstanului,fiecare cetatean are dreptul la libertatea de exprimare. Legea „Mass-media”in mod expres prevede ca jurnalistul este obligat„sa nu raspandeasca informatii ce nu corespund realitatii”.
Din aceasta poveste urata reiese concluzia principala: jurnalistii multor tari din spatiul post-sovietic interpreteaza activitatea ziaristica nu ca un proces de cautare si publicare a informatiilor veridice, importante pentru comunitate, ci ca modalitatea de castigare a banilor din „promovare neagra” populista.
si asta in speranta de a folosi „libertatea de exprimare” ca scut impotriva oricarei persecutii.
Din nefericire, multe organizatii internationale recurg la orice pretext pentru a invinui autoritatile kazahe de„incalcare a drepturilor”.
Astazi scandalul este atatat de proprietarul real al ambelor organizatii mass-media si angajatorul jurnalistilor: Irina Petrushova. Spre deosebire de jurnalistii de rand profitul ei a ajuns la sute mii de dolari. Ea nu are de ce sa se teama de urmarirea din partea politiei kazahe, aflandu-se in Austria.
De aceea isi permite sa-i incurajeze pe subordonatii sai „sa nu renunte”. si continua pe paginile sale de pe retelele de socializare sa acuze autoritatile de„partinire”. in plus le critica pentru retinerea „jurnalistilor-femei”. Se pare ca acesta este ultimul ei argument. insa ea nu propune salvarea subordonatilor sai oferind dovezile faptelor ce ponegresc renumele Bancii.
Ce lectie putem extrage de aici
Cea mai importanta este aceea ca rolul jurnalismului este sa construiasca, nu sa darame, sa indrepte, nu sa critice si mai ales nu sa falsifice caci jurnalismul trebuie sa insemne adevar inainte de toate.
