Ce șanse sunt ca, de data aceasta, factorii de decizie să se uite la adevăratele cauze ale problemei?
Ursul și statutul său de protecție – un subiect mereu fierbinte ce revine constant în atenție, a ajuns de data aceasta în fața Comisiei Europene, la inițiativa României (alături de Finlanda și Slovacia). Se propune Comisiei Europene luarea în discuție a reducerii statutului de conservare a speciei urs, iar ca argumente sunt aduse creșterea numărului conflictelor om-urs, unele dintre ele soldate, din păcate, cu victime și pagube materiale.
Fără îndoială, viața și integritatea fiecărui om este mai presus de orice, tocmai de aceea considerăm că e important să înțelegem mecanismele ce duc la apariția conflictelor cu urșii și să prevenim aceste conflicte. Mai ales atunci când discuția se poartă la nivelul forurilor decizionale. Considerăm că scăderea statutului de protecție a ursului nu va rezolva aceste probleme, ci dimpotrivă, fără a lua în considerare și adresa adevăratele cauze (care sunt complexe și la care am făcut referire în nenumărate rânduri) ale conflictelor om-urs, acestea chiar ar putea lua amploare.
”WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură) este organizația de mediu care militează pentru conservarea naturii, în favoarea omului, de aceea considerăm că soluția se află tocmai în adoptarea unei abordări integrate a acestei problematici complexe. E nevoie ca toți factorii-cheie implicați în problemă să conlucreze la conturarea unei soluții care să asigure nu doar o rezolvare imediată a unui conflict sau a unei situații punctuale ci un proces de conlucrare și co-creare a unui cadru pentru o constantă colaborare a tuturor factorilor implicați.” a declarat Barbara Bendandi, Director de Conservare, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură).
Înainte de a propune scăderea statutului de protecție pentru această specie, ar fi benefic pentru autorități să analizeze ce instrumente au la dispoziție și în ce măsură acestea au fost folosite. Derogările de la statutul de specie strict protejată, conferit de Directiva Habitate, se află la îndemâna fiecărui stat membru, ca primă măsură pentru reducerea conflictelor, inclusiv cu ursul brun, însă, în România, cu toate că în ultimii ani s-au aprobat cote de prevenție de câte 140 de exemplare, acestea nu au fost realizate.
Mai mult decât atât, pentru anul 2022, statul a plătit 1,4 milioane de euro despăgubiri pentru pagubele produse de urs. În comparație, Croația, care are o populație de aproximativ 1000 de urși (dar și o suprafață a țării mult mai mică) și care, de asemenea, face uz de derogările de la statutul special de conservare, la nivelul anului 2022 a plătit un total de 2.200 de euro compensații pentru cele 7 pagube produse de această specie. De menționat că, în această țară, se extrag cu prioritate exemplarele problematice, iar eficiența acestor derogări este analizată de la an la an.
”Ursul brun furnizează numeroase beneficii ecologice, dar suntem conștienți și de faptul că poate fi o specie problematică. Tocmai de aceea, e necesară o abordare integrată, bazată pe aplicarea unor principii solide, pe studii științifice fundamentate, atunci când vorbim de managementul populațiilor de urs brun. Atâta timp cât nu vom face distincția între exemplarele problematice, cele care ajung în preajma localităților și generează conflicte și exemplarele valoroase, aflate în habitatul lor natural și care nu coboară în localități, vom continua să înregistrăm pagube, întrucât scăderea statutului de protecție deschide poarta vânării exemplarelor dominante. Or, aceste exemplare mari și valoroase sunt, cel mai adesea, cele care nu produc conflicte și care reglează intern populația de urs” a declarat Cristian-Remus Papp, Coordonator Departament Specii Sălbatice, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură).
Vânătoarea sustenabilă este o unealtă importantă în managementul acestei specii, dar ea trebuie să fie parte a unui complex de măsuri menite să asigure sănătatea și buna stare de conservare a speciei, dar și siguranța oamenilor. Derogările permit intervenția punctuală, pentru extragerea exemplarelor problematice și prevenirea conflictelor. Credem că acest instrument, extrem de util și insuficient folosit, poate asigura o soluționare eficientă și de durată a problemei conflictelor om-urs, asigurând, în același timp, cadrul pentru menținerea unei bune stări de conservarea a biodiversității.
În plus, facem un apel autorităților să adreseze concomitent și alte cauze ale conflictelor cu urșii cum ar fi: gestionarea precară a deșeurilor; hrănirea deliberată a urșilor în zonele turistice; hrănirea masivă complementară a urșilor în pădurile din imediata vecinătate a localităților; intruziunea umană și deranjul provocat inclusiv cu mijloace motorizate în habitatele dens populate de urs; fragmentarea și reducerea habitatelor naturale; colectarea fructelor de pădure în cantități industriale; lipsa datelor științifice robuste privind specia (inclusiv clase de vârstă, raportul pe sexe), lipsa măsurilor de prevenire a pagubelor în zonele de risc; lipsa educației, informării și conștientizării în comunitățile afectate de conflicte.
