Ultimul dintre cei 33 de mineri scosi din mina chiliana San jose, Luis Urzua, a rezumat sentimentul unui miracol, atunci cand au fost gasiti, la 22 august, cu ajutorul unei sonde subterane, afirmand ca minerii voiau „cu totii sa ia foreza in brate”.
„Era 6.00 dimineata cand a ajuns prima sonda, si aveam toti un protocol stabilit pentru ziua primului contact”, i-a spus Urzua, in varsta de 54 de ani, seful de tura si liderul celor 33, presedintelui chilian, Sebastian Pinera, la cateva minute dupa ce a iesit din mina, miercuri.
Dar, in momentul cand sonda subterana a ajuns la ei, la aproximativ 700 de metri sub pamant, dupa 17 zile de efort, „totul a fost dat uitarii, voiau toti sa imbratiseze foreza”, a declarat minerul, referindu-se la sentimentul trait de colegii sai.
Sonda a adus la suprafata un mesaj scris pe o bucata de hartie, un mesaj miraculos, intrat in istorie: „Noi suntem bine, cei 33 din refugiu”.
insa, Urzua a dat asigurari ca multe alte hartii au fost legate de sonda de catre mineri, care stiau ca au fost localizati. Pe acestea se puteau citi mesaje ca „Trimiteti de mancare”, „Mi-e foame”. „Erau destul de multe bucati de hartie. Dar Dumnezeu a vrut sa ajunga (la suprafata) doar cele care trebuia sa ajunga”, a adaugat el.
Dupa surparea de la 5 august, era atat de mult praf in mina, incat barbatii au avut nevoie de trei ore pentru a evalua situatia din jurul lor.
Ei au incercat mai multe optiuni pentru a gasi o iesire. „Iar unii au facut lucruri nu tocmai dintre cele mai bune”, a declarat el, fara sa ofere detalii. „Dar, din fericire, am stiut sa ne pastram ratiunea, iar multumita lui Dumnezeu nimeni nu a fost victima accidentului”, a continuat minerul.
Cea mai mare grija a lor, a subliniat Urzua, era soarta celor „trei sau patru colegi care tocmai ieseau din mina”. „Ne intrebam fara incetare daca au putut iesi” inainte de surpare, a afirmat el. Minerii au reusit sa iasa din mina.
Paradoxal, cei 33 nu erau in cea mai rea situatie. „Cedam din cand in cand, dar aveam suficienta putere sa le vorbesc minerilor, sa le explic ce se petrecea”, a declarat Urzua.
„Simteam ca existau masini care sapau in directia noastra. in primele cinci zile eram siguri ca lucrau in mina, dar vedeam ca este dificil. Cunosteam foarte bine contextul”, a continuat el.
Referindu-se la primele 17 zile de supravietuire, cand au fost pe cont propriu, Urzua a spus ca aveau „foarte putin de mancat. Spre sfarsit, mancam la 48 de ore, pentru a lasa ceva si pentru mai tarziu”. Din doua in doua zile, mancau doua guri de ton si o jumatatea de pahar de lapte.
„Dar aveam credinta. Speram ca intr-o zi puteam fi salvati. ii multumim lui Dumnezeu”, a spus minerul.
„Eu cred ca este o poveste foarte frumoasa”, a conchis Urzua.(Sursa stire & foto Mediafax)
